Fără categorie

Corupţie la CEDO?

Despre cazul soției mele, Carmen Nausica Bernath am scris mult și cred ca voi mai scrie, până când i se […]

Despre cazul soției mele, Carmen Nausica Bernath am scris mult și cred ca voi mai scrie, până când i se va face dreptate, iar cei care s-au făcut vinovați de încălcarea drepturilor omului își vor primi pedeapsa care li se cuvine.

În anul 1990, prin căsătoria mamei soției mele în Germania, soția mea a fost adoptată de către noul soţ al mamei sale, pentru a forma o adevărata familie. Această adopție internațională a fost încuviințată de Tribunalul München prin sentința civilă nr. XVI 159/90 din 27.09.1990. Sentința germană a fost recunoscută şi în Reșița, localitatea ei de naștere, de către Tribunalul Județean Caraș – Severin prin sentința civilă nr. 11 din 19.02.1991 pronunțată în dosarul 270/1991. Cu o mențiune: la acea vreme soția mea deținea numai cetățenia romana. Conform indicațiilor, primite telefonic, de la Consulatul din cadrul Ambasadei României de la Bonn, în vederea înscrierii în pașaport a numelui purtat după adopție, trimite prin poștă actul de călătorie împreuna cu suma de 100 (una sută) mărci germane. De la Ambasada României primește pașaportul în care apare scris numele primit după adopție ( Werlik) și un nou certificat de naștere. Mențiunea privind noul nume se face în baza sentinței Tribunalului din Reșița, fiind datată: 17.04.1991. Noul certificat de naștere eliberat de Serviciul Central de Stare Civilă (o instituție sinistră din cadrul Ministerului de Interne) are Seria E.N.; Nr. 122941/10 MAI 1991. În acest înscris soția mea a figurat născută la München, locul adopției și nu la Reșița, unde a văzut lumina zilei. Conform prevederilor art. 20 al. 3 din Decretul 270/1960 (decret abrogat prin Legea 119/1996).
Din cele mai sus prezentate se desprind următoarele:
– În pașaport schimbarea numelui trebuia menționată numai în baza actului primar, certificatul de naștere, nicidecum in conformitate cu sentința civila nr. 11/19.02.1991 a Tribunalului Județean Caraș – Severin. Un fals grosolan şi o încălcare gravă a legislației române în materie de acte de identitate.
Nu a fost modificată localitatea nașterii (în nici unul din pașapoartele românești deținute), astfel că, pe plan extern, acesta era un act perfect. Jocul era simplu: uite popa, nu e popa! În România, în schimb, soția mea era inexistentă, un om mort!
Autoritățile de la București s-au pretat la falsuri grosolane și la o încălcare gravă a legislației române în materie de acte de identitate, fără ca cineva sa-și dea seama că acestea s-au folosit, în fond, de jocuri simple, cu care se distrau copii. Acestea își permiteau să practice jocul „Popa prostul”, nebănuind că șmecheria si deșteptăciunea nu le aparține, pentru că sunt alții care-i pot demasca.
– Certificatul de naștere este un act criminal, menit să desfiinţeze identitatea unei persoane. În spatele acestor acte se ascund multe certificate de deces.
Mențiune: Sentința germană, care a încuviințat adopția, a fost recunoscută in România numai parțial, pentru că în hotărârea Tribunalului München se menționează clar ca Nausica Carmen Nicolescu s-a născut la Reșița. Ori în sentința româna acest aspect este ocolit!
Ca student, la o facultate tehnică din Timișoara, la un modest curs de drept (modest în raport cu disciplinele de specialitate) am învățat că: două coordonate, data și localitatea nașterii sunt elemente sfinte, ce nu pot fi modificate decât în scopuri subversive.
Mențiune: Noul act de naștere, eliberat în urma adopției, îl anula pe cel eliberat la naștere! În nici o țara civilizata din lume nu se mai eliberează un nou certificat de naștere! Starea civilă a unei persoane se soluționează, ulterior, prin acte administrative, coordonatele sfinte: data și localitatea nașterii rămânând neschimbate. Bazat pe această axiomă a științelor juridice, care a pus in lumină fărădelegile făptuite de autoritățile române, am început să le demonstrez acestora că faptele la care s-au pretat constituie crime împotriva umanității, iar acestea sub aspect juridic sunt imprescriptibile. Fără nici cel mai mic succes!
Scrisorile mele deschise au fost citite la Europa Libera, BBC, Deutsche Welle, dar am rămas numai cu satisfacția comentariilor apreciative făcute la adresa celor scrise.
În seara zilei de 29.05.1998, în cadrul unei emisiuni interactive „Dialoguri fără frontiere” a canalului de televiziune TVR International, a fost invitat primul-ministru din acea perioada Domnul Radu Vasile. Moderatorul emisiunii, Domnul Vartan Arachelian, care cunoștea cazul soției, a ajutat-o sa intre in emisiune pentru a-i relata personal primului-ministru situația în care se afla și rugămintea de o ajuta să i se anuleze actul criminal eliberat în urma adopţiei. Totodată, domnul Vartan Arachelian, care a dat dovadă de o amabilitate exemplară, i-a înmânat primului-ministru și o scrisoare din parte-mi prin care am explicat cazul soţiei mele. Totul a fost înregistrat pe un DVD și împreună cu alte dovezi a făcut parte dintr-un material trimis la CEDO. Materialul a fost redactat și în limba germană. Domnul prim-ministru a înaintat scrisoarea mea, înregistrata la Guvern sub Nr. 5/1645/RV/1988, Ministerului Justiţiei la care înscrisul meu a fost înregistrat sub Nr. 37734/1998. Ministrul Valeriu Stoica din acea perioada, a redactat un material adresat primului-ministru, care a fost înregistrat la Guvern sub Nr. 5/929/RV din 09.02.1999.
Conținutul materialului a fost numai o minciună. Valeriu Stoica cunoștea situația în care se afla soția mea, atât de la doamna consul general Ştefana Greavu de la Consulatul General al României din München cât și din discuția telefonică purtată cu dânsul. De menţionat că Valeriu Stoica a fost in vizită la Consulat în vara anului 1998 şi a fost cazat la hotelul Arabella din München. Aceste amănunte mi-au fost furnizate de Doamna Greavu, care a încercat să-mi ajute soţia, discutând personal cu Valeriu Stoica. Având informația ca Valeriu Stoica se află cazat la hotelul Arabella a fost simplu să-l contactez telefonic.
Culmea ironiei a fost aceea că soția mea a trebuit să plătească renunțarea la cetățenia româna,
retrasă odată cu eliberarea noului certificat de naștere, în urma înfierii. Monitorul Oficial al României Nr. 399 din 20 august 1999 este semnat din partea ministrului de stat, ministrul Justiției Valeriu Stoica. La poziția 68, soţia mea Bernath Werlik Nausica Carmen figurează născută la Reșiţa, ceea ce face ca acest act oficial sa fie fals, prin semnătura lui Valeriu Stoica care desfiinţează actul de naştere, eliberat în urma adopţiei, cu de la sine putere. În plus prin acest act oficial falsificat pune la dispoziția autorităților germane date eronate pentru acordarea cetățeniei germane. O vorbă de duh românească spune clar că un măr putred intr-un coș cu mere frumoase le strică pe toate!
Toate demersurile de a soluţiona actul criminal pe cale administrativa, în Romania, au eşuat. Am iniţiat desfacerea adopţiei în Germania, unde a fost încuviințată, pentru ca, în România, să fie anulat certificatul de naștere eliberat de Serviciul Central de Stare Civilă, iar soția mea să-și recapete identiatea naţională. I-am relatat, telefonic, intenția mea fostului preşedinte al Tribunalului București, Paul Vițelaru, care mi-a spus ca „vorbesc prostii”. Prin urmare, cu toate dovezile adunate in decursul anilor soția mea a depus la Tribunalul München actele pentru a i se desface adopția, ca fiind singura modalitate de a-și redobândi identitatea, ea fiind în România un om mort.
Prin Hotărârea Tribunalului München 721 XVI 06147/00 din 27. 06. 2001, soției mele i se desface adopția si pierde numele de Werlik, păstrându-l doar pe cel de pe urma căsătoriei: Bernath.
O adopție in Germania, conform prevederilor § 1762 din Codul civil german (BGB), poate fi desfăcută la maximum trei ani de la încuviinţare. În cazul soției anularea înfierii s-a admis, la mai bine de zece ani, pentru că noul certificat de naștere încălca grav cele mai elementare drepturi ale omului și demnitatea umană. Daca Paul Vițelaru mai trăiește, acesta ar putea să-și schimbe numele în Boularu.

Hotărârea instanței germane privind desfacerea adopției a fost recunoscută de Tribunalul Caraș-Severin din Reșița prin sentința civilă Nr. 532 /06.03.2002 pronunțată în dosarul Nr. 124/2002.
Această sentință pronunțată de un tribunal din România, rămasă definitivă și irevocabilă, nu putea fi pusă in aplicare decât cu aprobarea Serviciului Central de Stare Civilă din cadrul Ministerului de Interne al României. Alta aberație inimaginabilă, dovedește cât de ferite de ochii lumii erau adopțiile internaționale, din care se obțineau venituri fabuloase și prin care erau expediați mulți nevinovați pentru a fi măcelăriți în vederea prelevării de organe.
În soluționarea acestei probleme am primit un ajutor deosebit de prețios din partea doamnei Rodica Seulici, ofițer la Starea Civilă din cadrul Primăriei din Reșița. De acest minunat om am fost înștiințat când au ajuns actele la instituția sinistră din București. Pe baza informațiilor primite din Reșița, am contactat telefonic Serviciul Central de Stare Civilă, de unde am primit răspunsul năucitor că acolo nu se află acte de la Primăria din Reșița care să necesite o astfel de aprobare. Am apelat cabinetul Domnului Ioan Rus, ministru de Interne la acea vreme. I-am relatat cazul soției, șefului de cabinet, care a înțeles situația și mi-a comunicat ca soția mea să prezinte o cerere in acest sens. La doua zile de la expedierea cererii, am fost înștiințat de către doamna Seulici că adopția a fost radiată din registrul de stare civilă, iar soția mea a revenit la identitatea inițială.
Pentru reparaţii morale, bazate pe sentința germană de desfacere a adopției, soția mea a acționat statul român in instanță. A parcurs toate etapele în instanțele din România, pentru ca procesul să fie judecat la CEDO. Cu o precizare: hotărârile judecătorești pronunțate în instanțele românești au fost sub orice critică, fiind ignorată în totalitate sentința germană de desfacere a adopției. La CEDO, la Camera a III-a stăpân absolut este Corneliu Bîrsan, cu toate ca nu este șeful acestei secţiuni. Am făcut o afirmație pe care mi-o mențin: Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg a devenit, datorită singurului judecător român la Curtea Europeana, o simpla instanță de mahala.

Constantin BERNATH

Nota redacţiei: Judecătoarea Gabriela Bîrsan, fostă şefă a Secţiei Contencios de la Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, este cercetată de către DNA pentru trafic de influenţă. Nu este o coincidenţă de nume, doamna judecător Gabriela Bîrsan fiind soţia judecătorului Corneliu Bîrsan de la CEDO! Parafrazând titlul unei comedii româneşti de succes, putem spune: astă-seară judecăm în familie. Şi ce corect o să mai judecăm… lăsaţi pe noi!

3 Comments

  1. constantin rusu

    CEDO A FOST “VIRUSAT” INCET-INCETISOR, ASTFEL CA IN TIMP AU APARUT NOI REGULI DE ADMITERE A PLANGERII CETATEANULUI COMUNITAR. CHIAR DACA TI-AU FOST INCALCATE DREPTURILE COMUNITARE, NU ESTE ADMISIBILA CEREREA DE SESIZARE CEDO, DACA NU AI SUFERIT UN PREJUDICIU MATERIAL.

  2. manole

    La CEDO sunt multi escroci de referenti romani care resping cererile pe banda rulanta. Chipurile ca nu s-au respectat articole 34 si 35. DECIZIILE REFERENTILOR VIN NESEMNATE, FIIND FACUTE IN NUMELE JUDECATORILOR. CORUPTIE LA CEDO.

  3. zorro

    ASA este ……la CEDO asta se intampla lucruri TOTAL impotriva noastra ,a oamenilor de rand!!!….eu am pierdut procesu cu Primaria Bucuresti ,pentru 270 mp teren ,al socrilor in CRANGASI….motivul “ca terenul a intrat in proprietatea statului ,a lui CEAUSESCU,desi se recunoaste ca la cumparare S-A PLATIT proprietarului inclusiv terenul ,nu numai casa!….”de la CEDO ,unde aveam speranta ,MI-A VENIT RASPUNS ,CA NU AVEM DREPTUL!!!….dar VIDEANU a AVUT DREPTUL SA IA TERENUL UNDE A FOST UZINA VULCAN!!!….el care in “89 NU AVEA buletin de capitala ,conform legilor de atunci!!!…..asta-i CEDO?….

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.