Fără categorie

Corupție pe bani publici: Guvernul liberal plătește mass-media pentru osanale

  Pomană guvernamentală pentru 744 de societăţi media naţionale şi locale Ideea că astăzi în România ar exista „presă” în […]

 

Pomană guvernamentală pentru 744 de societăţi media naţionale şi locale

Ideea că astăzi în România ar exista „presă” în adevăratul sens al cuvîntului este o metaforă. Oazele care au mai rămas ici-colo sînt doar rămăşiţele care să amintească lumii că, într-o vreme, pe aceste locuri au existat cîndva ziare de mare tiraj, cu oameni care stau chiar la coadă pentru a-şi lua porţia zilnică de informaţie, cu politicieni care ţineau cont de ce se scria în presă, ştiind că altfel îi putea lua mama dracului din partea opiniei publice.

Mais où sont les neiges d’antan? „România liberă” a lui Băcanu, „Evenimentul zilei” al lui Cristoiu sau Nistorescu, „Ziua” lui Roşca Stănescu au ajuns la George Constantin Păunescu, la Elena Udrea şi Sorin Ovidiu Vântu după ce Adrian Năstase a desfiinţat Rodipet-ul, cel care ne aducea lîngă blocul din cartier toate publicaţiile. A urmat apoi decizia primarilor de a desfiinţa şi chioşcurile de ziare, pe care le-a pus pe acelaşi plan cu micile buticuri, ajutînd şi ei, în acest fel, la dispariţia informaţiei obiective de pe tarabe, deschizînd astfel spre o nouă etapă a jurnalismului: „presa de casă”, a familiei mogulului, în care interesele acestuia au devenit primordiale în politica editorială.

În acest fel, ziarele au depins din ce în ce mai mult de contractele de publicitate guvernamentale sau de pomenile de partid, jurnaliştii adevăraţi, „elefanţii”, cum le zicea Traian Băsescu, au fost trecuţi pe linie moartă, fiind înlocuiţi de lupii tineri care s-au îngrămădit să mănînce cuminţi din mîna Puterii, indiferent de culoarea sa politică.

Dar, parcă niciodată nu s-a întîmplat ca acum, cînd guvernul PNL sau, mai exact, „Guvernul Meu” al lui Klaus Iohannis a decis să instituie „pomana guvernamentală”, mascată sub denumirea „OUG nr. 63/2020 privind organizarea și desfășurarea unor campanii de informare publică în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea COVID-19”!

Au fost în lume războaie, pandemii cu milioane de morţi, crize economice majore, dar niciodată guvernele nu s-au gîndit să dea pomeni de acest fel. Unele ţări, cum este Franţa, de pildă, au derulat programe de sprijinire a presei prin facilităţi economice la transportul ziarelor, altele au aplicat o politică fiscală avantajoasă care să ajute presa, altele au găsit metode pentru ca ziarele să ajungă la oameni mai uşor decît ţigările sau băuturile alcoolice.

Dar toate acele măsuri s-au luat prin legi! Această OUG 63/2020 are o caracteristică ciudată: nu e o lege în sensul exact al cuvîntului, în care contabilii ziarelor să aplice nişte normative, ci cadrul cvasi-legal prin care presa trebuie să se ducă cu jalba în mînă la Guvern şi să ceară: „daţi-mi şi mie!”, aşa cum fac cerşetorii în Franţa cu acea expresie celebră: „Donnez-moi s’il vous plaît!”

Am parcurs uimit acel „Raport informativ” de pe site-ul Secretariatului General al Guvernului referitor la solicitările în baza acestei OUG 63/2020 şi am constatat că au cerut „pomana guvernamentală” 744 de societăţi comerciale care au în obiectul de activitate „media”! Sînt grupate în acest Raport pe categorii: televiziuni naţionale, televiziuni locale, radiouri naţionale, radiouri locale, site-uri, publicaţii diverse şi chiar agenţii de publicitate.

Am întocmit astfel o sinteză a acestui Raport, cifrele indicînd poziţiile solicitanţilor, care arată astfel:
– de la 3-29 Televiziuni naţionale
– de la 30-112 Televiziuni locale
– de la 113-122 Radiouri naţionale
– de la 123-280 Radiouri locale
– de la 281-723 Site-uri şi publicaţii diverse
– de la 724-744 Societăţi cu activitate media şi publicitate.
Intrînd în amănunte, remarcăm că pe listă se află toate televiziunile naţionale, inclusiv cele de sport şi chiar „Bollywood”-ul cu filme indiene:

Click pe imagine pentru mărire!

Sînt, de asemenea, 157 de posturi de radio locale şi 442 de site-uri, „Realitatea.net” stabilind un record cu 40 de solicitări pentru „filialele” din teritoriu, fiind urmată de „Radio Transilvania” cu 11 solicitări!

Ciudat că pe această listă cu pomeni se află şi revistele „Dilema veche” şi „22”, deşi ele sînt deja finanţate de la guvern printr-un alt program, revista lui Andrei Pleşu solictînd bani atît pentru ediţia tipărită, cît şi pentru site-ul acesteia!
Pentru toate aceste solicitări este alocată suma de 200.000.000 lei, adică peste 40 milioane euro din Fondul de Rezervă bugetară la dispoziția Guvernului pentru anul 2020! Nota de fundamentare, adică praful aruncat în ochii opiniei publice, spune care este scopul pomenii: „campanii de informare publică privind:

– măsurile de prevenire și limitare a răspândirii coronavirusului SARS-CoV-2;

– măsurile necesare adoptate de autorități în vederea reluării activităților economice de către agenții economici din România”.

În realitate, după cum se observă cu ochiul liber, Guvernul îşi cumpără imaginea, creînd presei obligaţia morală de a nu-l critica pentru măsurile excesive luate, de a-i promova deşănţat pe unii membri ai guvernului sau pentru a prezenta exhaustiv chiar şi vizitele acestora la WC.

Sigur că, în criza actuală, orice spijin pentru presă este binevenit, numai că această metodă, de a obliga media să vină cu jalba în proţap la Guvern pentru a cere milă şi pomană este, mai degrabă, o lovitură dată libertăţii presei decît un sprijin real, căci este afectată independenţa şi obiectivitatea actului de presă, adică fundamentul pe care stă aceasta!

Vedem acest lucru chiar în lista de pe site-ul SGG din care am extras datele de mai sus. În locul unei legi clare, aplicabilă pentru toate publicaţiile sau televiziunile, fără să se solicite în scris pomana, Guvernul a găsit această cale degradantă, prin care se cere presei umilinţă şi disponibilitate la compromis „pentru un pumn de dolari”.

Şi pentru ce toată această campanie de umilire? Pentru ca presa să spună oamenilor să se spele pe mîini, ca şi cum am fi o populaţie de mizerabili, să respecte prevederile „stării de urgenţă”, deşi aceasta s-a încheiat, dar şi să transmită integral şedinţele de guvern şi intervenţiile zilnice ale lui Klaus Iohannis în care sînt atacaţi adversarii lor politici înaintea campaniilor electorale ce urmează.

Care vor fi efectele acestei pomeni? O presă aflată şi aşa în colaps de asta mai avea nevoie: să fie decredibilizată prin acest gen de pomană. Ca un şut dat în fundul unuia aflat pe marginea prăpastiei.

Scria Mihai Eminescu în ultimul său articol din „Timpul” (28 iunie 1883): „Credem că nu este nevoie a argumenta mult, spre a convinge despre urîta pornire a guvernului asupra presei. Trebuie să-l aşteptăm de acum la alte măsuri şi mai odioase, pentru că panta este alunecoasă şi nu are piedică pînă-n prăpastie”. Pe atunci era Prim-ministru liberalul Ion C. Brătianu.

                                                                                       Ion SPÂNU, Cotidianul

Citiți și:

Lista rușinii, prostituații mass-media: Milogii presei – bani de la guwerner pentru viitoare osanale iohannisto-liberale

Pro TV și Antenele lui Dan Voiculescu, televiziunile care vor lua cei mai mulți bani din șpaga de la Guvern („ajutor financiar pentru mass-media”)

Tandemul Iohannis-Orban a dat presei 40 de milioane de euro ca să fie slăvit

Mass-media a fost mituită de guwernerul Orban cu 40 milioane de euro

2 Comments

  1. mitica

    Acesti “liberali” nu stiu altceva decat sa fure statul ROMAN?

  2. Eu

    Asta nu e inventia prostovanilor din voma galbena a sparanghelistului, sunt prea prosti sa vina ei cu asa ceva; cum s-a prins toata lumea deja.
    Ideea a mai fost folosita cu partial succes in Canada.
    Guvernul libtarzilor lui trudeau la fel a facut anul trecut
    600 milioane CAD mita pentru prestitute https://election.ctvnews.ca/canada-s-600-million-media-bailout-a-guide-to-federal-tax-breaks-for-the-news-industry-1.4586082
    Operatiunea a fost un succes doar partial; adica libtarzii n-au reusit totusi sa faca majoritatea absoluta, este un guvern minoritar acuma.
    Sistemul electoral este diferit de cel din Romania; e totul sau nimic ca la englezi, adica conduc cu ceva 35% doar.
    Eu personal nu mai citesc de ani de zile latrinele “oficiale” si nici la TV nu ma uit, propaganda “oficiala” tampeste grav 😀

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *