Puncte de vedere

Cred că schimb macazul!

  Nu mai țin minte de cîte zile nu ieșisem din casă. Marți, întrucît rația de medicamente ajunsese la final, […]

 

Nu mai țin minte de cîte zile nu ieșisem din casă. Marți, întrucît rația de medicamente ajunsese la final, oricît de rău îmi era, m-am tîrît la medicul de familie ca să îmi iau rețeta pe următoarele două luni.  Eram leoarcă de transpirație, așteptînd la coadă mi s-a făcut și mai rău, așa că după ce am primit rețeta nu mai aveam putere să merg și la farmacie, m-am dus direct acasă și m-am întins în pat.

Seara, prietenul Calancea, îmi spune (eu nu știam) că medicamentele trebuie ridicate în 24 de ore, altfel rețeta își pierde valabilitatea. Alt stres, nu știam cum îmi va fi a doua zi. Dar uite că mi-a fost bine, m-am dus la farmacie, mi-am luat sacoșa cu doctorii. Ieșind din farmacie m-am simțit atît de ușurat, afară mi s-a părut atît de frumos, încît am traversat strada la draga mea livadă cu visini, unde nu mai fusesem de mult. Mi-am luat un bitter (așa am avut chef) și m-am așezat la o masă, pe colțul unde bătea soarele.

În cele 10 minute petrecute acolo, mi-a venit o idee trăsnită. Ajuns acasă, într-o oră am scris un articol gen pamflet, pe care l-am trimis la redacție (Cum a cucerit armata rusă România…). Să fiu sincer, mă gîndeam că este posibil să primesc un răspuns de genul „nu se încadrează în specificul publicației”. Apoi, m-am culcat.

De obicei, în timpul somnului eu redactez în vis texte de articole noi sau completări la articolele proaspăt trimise. Cînd mă simt în stare, dau drumul la leptop și scriu. Înainte vreme, mă trezeam și notam pe hîrtie ideile, dar cum în ultimul timp la mine în casă se strică totul, nu mai am lumină la capul patului, așa că rămîn doar cu ideile din somn de care îmi amintesc la trezire.

După vreo două ore de somn, visasem suficient material cît să dublez textul publicat (sper că ați remarcat cu toții extraordinara capacitate organizatorică a ministrului Ciucă). Am deschis leptopul și văd că textul deja a apărut iar dl. Marinescu îmi scrie „M-am distrat pe cinste!”. Și apoi constat că prin comentarii, în loc de insulte (cum eram obișnuit adesea), primesc aprecieri!

Păi nu este mai bine de acum încolo să scriu doar texte științifico-fantastice?

Cred că în afară de memorii și de anumite articole politice începute deja, o să mă rezum  la domeniul SF.

În rest, chiar nu are rost. Am pierdut foarte multe surse de informații, sînt total nedumerit, se petrec lucruri pe care nu le înțeleg.

Am ajuns și eu ca Băsescu, cu un ochi la slănină și cu altul la făină. Un ochi rîde fiindcă a picat Vasilica, altul plînge văzînd noul guvern. Noul guvern a ajuns votat prin trădare, nu neapărat voluntară, ci fiindcă mulți dintre cei care au votat în favoarea lui au fost șantajați cu anumite dosare. Din punctul meu de vedere, trebuiau alegeri anticipate – cei care au votat guvernul Orban au trădat țara (vă mirați că UDMR și minoritățile naționale au votat pentru? Multe nenorociri s-au întîmplat în țara asta datorită votului lor – ca de pildă tratatul cu Ucraina).

Chiar dacă mi-am pierdut multe surse de informații și îmi petrec viața în pat, asta nu înseamnă că sînt rupt de realități, mai noi sau mai vechi.

Văd ascensiunea unei politiciene care copilărise (dacă la circa 26 de ani se poate numi copilărie) tocindu-și genunchii sub biroul unui viitor președinte de partid. Apoi, a avansat sub un alt birou, mult mai important. Nu am fost niciodată un bărbat excesiv de pretențios, dar în mod sincer persoana respectivă nu m-ar fi interesat niciodată. Este însă adevărat că latinii aveau un dicton („De gustibus et de coloribus non disputandum.”) iar românii au o vorbă („Nu există femei urîte ci doar bărbați insuficient de beți; nu există bărbați impotenți ci doar femei nepricepute.”). De data asta, Ludovic nu a avut nimic de comentat, ca acum vreo 10 ani. Persoana respectivă țupăise și prin paturile unor servicii.

Ce rost are să vă scriu despre fapul că decenii întregi statul român, prin ministere care aveau direcții juridice, angajau firme de avocatură care să redacteze (pe milioane de dolari sau euro) contracte de privatizare în favoarea partenerului extern? Să vă spun că acele puține clauze în favoarea statului român au fost încălcate toate fără ca statul să reacționeze? Că au fost contracte care au dispărut din ministere?

Să vă spun că lupta împotriva corupției presupune, conform lui Iohannis, desființarea Secției care investighează corupția din justiției?

Să scriu despre faptul că noi (UE)  luptăm împotriva discriminării instituind discriminarea pozitivă?

Să critic faptul că UE apără drepturile animalelor (ești condamnat dacă tragi de coadă un cîine), în timp ce UE și NATO ucid civili nevinovați?

Noi drepturi pentru copii, au apărut instituții de avocați ai copiilor. Copiii au început să își ucidă părinții, colegii, prietenii – se găsesc de fiecare dată explicații psihologice.

Am obosit. Vecina mea de deasupra de regulă nu stă aici, dar acum a venit, pe la ora 5 dimineața începe să tropăie prin casă, dă drumul la duș, la mașina de spălat. E nenorocire mare.

Am fost nevoit să mă dau jos din pat pe la 6. Aveam gînduri mari, dar era prea devreme. Am terminat niște acte pe care le-am printat, am spălat niște vase, am strîns niște gunoaie de pe masă (unde mi se strică mîncarea). Apoi am obosit.

Bunele mele intenții s-au neantizat. Vroiam să merg la un centru Orange unde să îmi plătesc internetul pînă la sfîrșitul contractului, apoi mergeam la un magazin sibian de unde să cumpăr telemea de oaie maturată, cașcaval de oaie afumat și tobă, iar de acolo identificasem un magazin de unde să îmi cumpăr patofi (vreau asta de mult). Nu am mai fost în stare să ies din casă.

Voi desface ultima conservă de ciorbă de burtă produsă la Scandia, iar mîine este o nouă zi, văd eu cum mă descurc.

La fel, văd eu cînd și despre ce voi mai scrie.

                                                                                                          Dan Cristian IONESCU

 

 

4 Comments

  1. Mihnea

    Cel puțin aveți ce scrie, ce transmite semenilor, iar asta este o bogăție foarte mare. Eu cred că vă lipsește doar încrederea și liniștea necesară să scrieți un roman-român de mare omenie. Scrieți maestre. Nu există banal, până la urmă totul e mirare, viață, emoție și frumusețe.

  2. Dan Cristian Ionescu

    Am dormit putin, m-am trezit, am citit comentariul. Imi este greu sa raspund la ora aceasta. Da, am ce sa scriu, sint convins ca nu voi mai avea timp sa scriu tot ce stiu – putini au trait ce am trait eu, putini stiu ce stiu eu. Daca imi lipsesc increderea si linistea, asta nu stiu, nu-mi dau seama. De lipsa de incredere in mine, nu se pune problema. De lipsa linistei, este normal sa fie asa – problemele mele in loc sa se rezolve, se acumuleaza, iar apropierea iernii ma amorteste. Si asta ma streseaza, ma dezarmeaza. De scris, o sa mai scriu, fiindca altfel nu pot (este singura ratiune pentru care mai traiesc), dar sint tot mai tentat sa scriu texte SF cum a fost cel cu invazia ruseasca – cel putin, le recitesc si ma amuz.

    • Mihnea

      Poate scrieți o ficțiune despre trezirea conștiinței naționale și eliberarea coloniei române, în urma unui episod insurecțional condus de naționaliști radicali, care sfârșește prin execuția publică a tuturor slugilor de casă din ultimii 30 de ani. Dacă nu mă înșel, dl Vasile Zărnescu s-a propus să coordoneze plutonul de execuție în care, fiind vorba de o ficțiune, nu ar trebui să lipsească Căpitanul, Eminescu și Slavici, iar dumneavoastră să fiți Procurorul General-Suprem al Neamului Românesc nou înființat, condamnând la moarte pe bandă rulantă, în aplauzele milioanelor de români adevărați, fiindcă sunt liberi, demni și, din nou, UNIȚI!!!

      • 😂😂 Astfel de ficțiuni aș scrie si eu…Imi place sa fantazez dar numai cand scriu povesti si rad singura de nebunia personajelor.
        Numai ca…realitatea doare si ca sa scrii ai nevoie de optimism. La fel ca dl Ionescu, imi vin idei de povesti in minte. Numai ca nu mai am chef sa le scriu. Am inceput scriind povesti hazlii, pentru copiii care se tem. Incercam sa-i ajut sa-si depasesasca temerile razand de personajele malefice.
        Nu-mi mai vine sa rad…Cand vad din nou pe Basescu hăhăind la TV si pe Iohannis scrașnind amenintator si crud din dinti cand ne tine un nou discurs, de parca ar ascunde un bici in cizmă, cheful de ras si povesti hazlii trece rapid. Si simt cum frigul iernii imi patrunde pană-n inimă.
        Păziți-va inimile! Descreieratii nu se vor lasa pana cand nu vor transforma toata țara intr-un imperiu al fricii si frigului. Aidoma Crăiesei Zăpezii…
        Dl Diaconu a simtit frigul nostru. A spus la un moment dat ca ” romanii au nevoie sa se simta iubiti”. Il voi vota, desi ma tem ca masinaria distructiva s-a declansat si nu poate fi oprita.
        Doar un miracol…Romanii se trezesc si unesc greu.
        Daca PSD ar fi scapat de coruptii din structuri, in loc sa-si aduca toate neamurile, nu neaparat bine pregatite, de sus si pana jos, pana la femeia de serviciu de la scoala, nici 1000 de iohannisi nu ar fi reusit sa transforme Romania in campul de batalie al nebunilor si tradatorilor!
        PSD avea si oameni competenti. Trasi in jos de incompetentii prea multi!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*