Colimator

Cronica unui triumf poetico-financiar anunțat: „nu striga niciodată ajutor”, autor Mircea Cărtărescu

  Motto: „A ieșit și biata mea cărticică de poezii. N-aș fi trecut de vara asta fără ea. Nu știu […]

 

Motto: „A ieșit și biata mea cărticică de poezii. N-aș fi trecut de vara asta fără ea. Nu știu dacă frumusețea va salva lumea, dar poeziile astea m-au salvat pe mine. Sper să-i ajute și pe alții.” (Mircea Cărtărescu, 11 septembrie 2020, pe pagina lui de FACEBOOK)

Așadar, cetățeni… indiferent ce conține „biata mea cărticică de poezii”, succesul ei este asigurat și iată de ce spun asta:

Autorul e mulțumit de ce i-a ieșit, deoarece i-a salvat viața și dacă se mai și vinde bine, la vreme de pandemie, parcă-parcă simte că-i salvează un pic și situația financiară.

Editorul Liiceanu, pe a cărui carte de vizită scrie „Eu am citit SOLENOID”, bănuiesc c-a reușit s-o citească și pe asta… dăcât că n-o să ne spună ce crede el cu adevărat despre „biata mea cărticică de poezii”, că doar n-o să ia gâtul găinii cu ouă de aur -să nu uităm, rețeta Cărtărescu „vinde”, și încă bine.

Consumatorii constanți de Cărtărescu sau colecționarii -cum vreți să le spuneți- deja au comandat volumul pe NET și așteaptă înfrigurați să îl arunce în bibliotecă.

Cronicile, nemiloase și suculent ilustrate cu fragmente din „biata mea cărticică de poezii” semnalează un dezastru -așa că aceia care-l detestă pe Cărtărescu vor avea și ei tentația clară de a o cumpăra pentru a vedea cu ochii lor cum s-a făcut de râs „catindatul” la Nobel.

Cei care n-au citit niciodată o carte de poezie vor zice „…hm, e bună… Cărtărescu, de! Candidat la Premiul Nobel pentru Literatură…” Că așa au auzit și ei, dar necitind nimic altceva, n-au cu ce să compare.

Autorii de versuri pentru manele vor căpăta speranța că ar putea fi și ei poeți, odată, și atunci o să cumpere volumul (29 de lei-ieftin, bre!), ca material didactic, deoarece „biata mea cărticică de poezii” chiar că e de jale și de aoleu!

După cum vedeți, cetățeni însetați de cultură, toată lumea a cumpărat sau o să cumpere!

De aceea, încurajat de previzibilul succes, pe 25 septembrie 2020, Cărtărescu a scris pe pagina lui de FACEBOOK:

Cărticica mea de versuri și-a epuizat un prim tiraj de 2000 de exemplare și are acum un al doilea tiraj similar. Va mai trece mult timp, totuși, până ce rățușca cea urâtă își va schimba puțin imaginea răsfrântă în apă.” (o referire la aparența simpluță, nepretențioasă a volumului, și nicidecum la conținutul cărții, n.n)

Păi, da! că numai PAS CU PAS, cartea celebrului scriitor Iohannis Klaus Werner și JURNALUL Oanei Pellea s-au mai vândut în halul ăsta!

Pentru a sprijini pașii șovăielnici ai cărții la ieșirea acesteia în lume, autorul s-a filmat, înfofolit într-o canadiană falnică, stând de-a-n picioarelea într-o încăpere unde este clar că Firea n-a dat drumul la căldură. De altfel, după cum arată în filmuleț părul și barba-de-câteva-zile a lui Mircea al nostru, se pare că nici Nicușor Dan n-a apucat să dea drumul la apă caldă. Cu o voce tremurătoare, poetul citește un text pregătit din timp:

Dragii mei, sînt Mircea Cărtărescu, și mă bucur că și de data aceasta ELEFANT FEST ne dă ocazia să ne adunăm în jurul cărților, ca un club al oamenilor care iubesc lectura, iubesc cartea, iubesc literatura, iubesc poezia(…). Una dintre aceste cărți pe care eu vi le ofer cu mare dragoste pentru lectură este ultima mea carte care este o carte de poezie. Este o carte care se numește NU STRIGA NICIODATĂ AJUTOR și care, ca aparență, este o carte așa-zis săracă… este o carte cu copertă cenușie, o carte care nu are nimic scris pe ultima copertă, o carte care nu are „motto”-uri, nu are capitole, nu are nici un fel de … ăăăă… știu eu? parafernalii culturale. Este o carte care încearcă să moduleze un strigăt interior(…). Nu este o carte pentru specialiștii în literatură, nu este o carte pentru criticii literari, ci pentru cei care iubesc poezia în mod discret(…). Este o carte nepretențioasă, poate fi citită de oricine, poate fi citită și de oameni foarte tineri, care n-au experiența lecturii sistematice, pentru că fiecare va găsi acolo o părticică din ceea ce a trăit și a suferit, a îndurat în ultimele luni de când există această… această … pandemie care pare să nu se mai încheie, dar pe care noi nu o putem izgoni decât prin continuitatea vieții noastre. Prin încercarea noastră de a supraviețui prin continuitate, prin ceea ce a făcut totdeauna bucuria vieții, între care lectura este foarte importantă. Vă mulțumesc foarte mult și mă bucur că măcar așa, virtual, am fost din nou împreună.” (Mircea Cărtărescu pe YOUTUBE, 19 octombrie 2020)

Nepretențioasă, nepretențioasă, maestre… dar cronicile le-ați citit?

Daniel Cristea Enache , ROMÂNIA LITERARĂ, nr. 42/2020: „…Doar câteva texte onorabile («Pisica mea oarbă», «După ploaie», «Vecina», «Dacă unii urăsc») se salvează din acest naufragiu al poeziei lui Cărtărescu: eșecul unui program și al unei expresii poetice noi ce diluează lacrimogen, inexplicabil pentru mine, opera unui autor care era atât de original… Paginile cu versuri «triste» livrate pe bandă rulantă în NU STRIGA NICIODATĂ AJUTOR formează o poezie mai degrabă întristătoare prin nivelul ei intelectual și estetic. Volumul de față e o jale.”

Sorin Lavric, COTIDIANUL, 26 octombrie 2020: „…Sub unghi intelectual, platitudinea versurilor e înmărmuritoare. Nici o sugestie de preocupare filosofică nu le tulbură curgerea. Cînd vrea să cadă pe gînduri, Cărtărescu e infantil, cînd vrea să mimeze profunzimea, e steril. Verbele suferinţei îi cad ca cenuşa uscată dintr-o urnă căreia i s-a spart fundul(…). Într-adevăr, versuri de doi bani. Între autorul Levantului şi cel al volumului de faţă se cască prăpastia unei căderi în gol. Nici măcar umbră a celui care a fost odată, din Mircea Cărtărescu nu a mai rămas decît dîra stînjenitoare a unui talent epuizat.

Ionuț Țene, LUCEAFĂRUL, 12 octombrie 2020: „…Am citit și recitit poeziile din volum cu mare concentrare și spirit critic. Mircea Cărtărescu pare că a căzut uneori din simplu în simplist. Parafrazând butada napoleoneană: de la sublim la ridicol este doar un pas. Poeziile sunt scrise prea simplu, nu surprind, nu emoționează, nu zguduie trăirea sufletească a cititorului. Nu descoperi o metaforă care să uimească inima și să sensibilizeze. Nu aduce nimic nou în textura versului. E un volum de versuri ce atinge nivelul comun(…). Sunt niște panseuri dezbrăcate de metaforă, ce surprind trăiri simple și comune ale poetului, cu motive pseudo-bulgakoviene despre un peisaj intimist cu pisici și papuci de pluș.

Poate că nu-i credeți pe cei de mai sus… dar citatele din ultima carte de poezie a lui Mircea Cărtărescu, sigur-sigur o să le credeți. Iată:

Mi-e rău/ am fost adânc rănit/ apoi m-am rănit singur/ și mai rău/ am așteptat ceva de la tine/ iar tu m-ai rănit/ și mai tare“ sau „Sunt la capătul vieții/ dar nu de-asta plâng/ ci fiindcă mă doare foarte rău/ mai rău decât pot suporta“…sau „Ah, nu mai pot!/ nu mai pot!“ sau „Să iau un medicament?/ să-mi mușc mâinile?/ să-ncep să țip/ aici/ pe sofa?” sau „Când mă doare foarte rău inima/îmi desfac coastele/O scot/Mă uit la ea/dacă pot o repar/Dacă nu o arunc.” sau „E ora cinci seara/şi nu știu ce să fac/cum să scap de durere/cum să merg mai departe.” sau „Să deschid computerul?/să citesc o carte?/să ascult muzică?/încearcă să faci asta/când te doare teribil” sau „Cititorule/care cu scîrbă/pufnești/la poemele mele/de doi bani” sau „Mi-e foarte greu acum/foarte greu/sînt tare chinuit/ mai mult decît pot spune.” sau „pipăi urechea pisicii mele/pe dinafară catifea/pe dinăuntru piele lucioasă” sau „nu striga niciodată ajutor/ n-o să te audă nimeni/pentru că nu există nimeni/ în jurul tău” sau „lumea nu-i un loc al dreptății/sau/al bucuriei” Și așa mai departe.

Citind eu aceste lucruri mă gândesc… dacă Mircea Cărtărescu nu s-ar fi ambiționat să-și rotunjească veniturile în plină pandemie, nici cartea aceasta nu i-ar fi rămas agățată de biografie ca un costum ARMANI, cu toate cusăturile-ncrețite și cu un crac mai scurt, fabricat într-un obscur atelier din Dămăroaia, dar hei! cu o etichetă pusă ostentativ la vedere ca să știe tot poporul ce poartă nășicuʹ la nuntă, atunci când vin sarmalele aburinde pe fondul muzical tradițional, recte CORUL VÂNĂTORILOR!!!

Pe când așa… aș zice că aceasta va fi nu numai ultima ci și cea mai cunoscută carte de poezie a maestrului. Și că, probabil, dacă Mircea Cărtărescu e cuminte, după câțiva ani, Oana Pellea o să recite din volumul NU STRIGA DUPĂ AJUTOR, în intimitatea unei sufragerii cu șemineu de colț, în care focul cu pale leneșe va lumina vag încăperea iar buștenii se vor auzi trosnind melancolic… semn că Firea, de-a dracului, tot n-a dat drumul la termoficare!

                                                                                                       Luminița ARHIRE

 

5 Comments

  1. Baran Gheorghe

    Problema e ca iubesc poezia, iubesc literatura umanistii, absolventi de litere, sociologii, pentru ca asta e profesia lor. Ingineri buni profesionisti carora sa le placa si poezia si literatura alta decat cea de specialitate , am vazut , dar poeti care sa citeasca si sa aibe cunostinte tehnice nu prea am vazut. Daca- s inginer si nu-mi place poezia lui Cartarescu nu sunt in regula, dar daca domnia sa Cartarescu este poet si nu trebuie sa citeasca despre indicele de stabilitate al hidrocarburii , e in regula. Concluzie: nu-mi place Cartarescu si poezia lui si nici Oana Pelea si interpretarea ei. Prietenii stiu de ce.

  2. oioioi

    Cârnățărescu lovește din nou…
    Oare o fi terminat Petrov Levantu’?

  3. Oyvey

    Dacă articolul ar fi paginat în versuri, fără vreun ritm sau lungime anume ca să pice și o rimă pe ici pe colo, ar fi mai poetic, mai filozofic și mai sardonic decât toată “opera maestrului” criticat. Acest pseudoliterat face parte din gașca anticulturală care ne roade spiritul de la rădăcină în ciuda câte unei străluciri de geniu culeasă de prin berăria tinereții lor, și acel licăr coclit arătând ca o măsea stricată învelită cu aur…

  4. Ionela Ionescu

    ….ioi, am râs cât pentru toată luna lu’ octombre .

  5. Doamne?Astia ni sant celebriitatile mioritice?Dar mnealui e mioritic oare,ori e vre-un alunecator cu pluta peste valurile prostimii romanesti venit din strafundurile Altaiului?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *