Cum a apărut #rezist în România? Şcoala de revoluţii „Resistence” (#resist) se află la Harvard, lucrând cu CIA (II)

 

Şcoala de revoluţii „Resistence” (#resist) se află la Harvard, lucrând cu CIA (II)

Institut de „Resistance”-NVR (Non-Violent Resistance) la Harvard, pentru activişti (Şcoala de revoluţii a profesorului Gene Sharp)

Alt cofondator şi conducător al institutului „Albert Einstein”, fost stu­dent al lui Sharp, Peter Ackerman, un bogat bancher şi corporatist evreu, este, la rândul său, un cunoscut colaborator al CIA şi membru al mai multor celebre think-tank-uri elitiste şi globaliste, precum Council on Foreign Relations. La Freedom House, Ackerman a fost preşedinte, dar este binecunoscută subordonarea acestui supra Ong „civil“ american către CIA, prin Usaid în primul rând, cu care face „front“ în acţiunile din întreaga lume. (Freedom House nici nu ascunde – pe site-ul său – că una din principalele sale surse de informare este World Factbook, publicaţia CIA destinată oficialilor.)

Iar din toate aceste poziţii, ca discipol al lui Sharp, Ackerman, fiind şi preşedinte al International Center on Nonviolent Conflict (alt Ong ame­ri­can de război geostrategic), promovează în lume „strategia conflictelor non­violente“, adică strategia de declanşare de conflicte împotriva guvernelor unor state prin metode de „nesupunere civică“ a populaţiei autohtone, în­cu­­rajată în această direcţie de anumite organizaţii americane sau in­ter­naţio­nale, strategie ce pune în dificultate guvernele inamice sau neagreate, obligându-le ade­sea să reacţio­neze „împotriva populaţiei“ (potestatari care nu sunt chiar neviolenţi).

Chiar acesta este şi titlul principalei lui lucrări, Strategic Nonviolent Conflict: The Dynamics of People Power in the Twentieth Century, pe care a pro­dus-o după ce în 1990 s-a mutat la Londra pentru a-şi desăvârşi in­struc­ţia la Inter­national Institute for Strategic Studies (IISS), organizaţie de strate­gie mili­ta­ră a imperiului occidental euro-atlantic, ce are afiliaţi 400 de membri corpo­ra­ţii şi instituţionali, în frunte cu alianţa militară Nato. Între oficialii acestei IISS londoneze, strâns legată de establishmentul britanic şi american, îi găsim pe gene­ralul american H. R. McMaster, pe secretara generală a Nato Rose Gotte­moeller sau pe ex-secretarul de stat al SUA James Steinberg, participant la întrunirile CFR şi ale Grupului Bilderberg şi membru al Rand Corporation, un grup de evrei ame­ri­cani implicaţi în stra­tegia mili­tară a SUA^[1], la care era conectat şi tutorele lor, Gene Sharp.

„Peter Ackerman caută să facă ceea ce face CIA, răsturnări [de gu­­verne], dar vrea să le facă să pară fapte progresiste“, zice analistul politic canadian Stephen Gowans, în ton cu alt analist, evreul american Franklin Foer: „Când unii ofiţeri ai Statelor Unite nu doresc să creeze incidente in­ter­naţionale prin consilierea activiştilor cu privire la modul de răstur­na­re a guvernelor lor, ei îl sugerează cu grijă în vizită la ei pe Ackerman, care are mai puţine ezitări cu privire la a da o mână de ajutor. Preferinţa lui Peter Ackerman pentru nonviolenţă nu are nimic de-a face cu superioritatea mo­rală a tacticului. Mişcările care iau decizia strategică de a evita violen­ţa, sus­ţine el, au un «record de succes» mult mai mare.”^[2]

„Noul tip de mercenari ai lui Ackerman şi Helvey – adaugă Stephen Gowans – sunt practicienii a ceea ce CIA numea destabilizare. Pentru a scăpa de imaginea trecutului său, CIA a rebranduit destabilizarea ca re­zis­tenţă nonviolentă (NVR), …care pentru Statele Unite este strict o afa­ce­re dusă în afara graniţelor sale, încercând să răstoarne guvernele din străină­tate care operează în afara sistemului dominaţiei imperiale a SUA. NRV nu are în vedere reali­za­rea Justiţiei sociale, economice şi politice acasă la activişti [deşi Justiţia este mantra globală a activiştilor neoprogresişti]. Este vor­ba de a lua în stăpâ­nire străinătatea, pentru a aduce ţările rezis­ten­te în im­pe­riul american… NRV nu este diferit în ceea ce priveşte sco­pu­rile şi con­ţinutul său din campaniile de destabilizare pe care CIA le făcea în mod planificat, le sponsoriza şi le implementa. Ackerman şi Helvey au preluat pur şi simplu o funcţie a CIA, au făcut-o semi-deschisă şi au creat iluzia că este progresistă“ („that it’s progressive“).

Însuşi Ackerman defineşte NVR (tehnicile protestelor sale „non­vi­olent“) ca fiind „folo­sirea perspicace a grevelor, a boicotului şi a neascultării civile“^[3], pe lângă protestele de masă şi chiar sabotajul nonviolent, pentru a întrerupe func­ţi­onarea guvernului şi a face „o ţară neguvernabilă“^[4]. Deoa­­rece grevele, boicoturile şi neascultarea civilă sunt tehnici de stânga tra­di­ţionale, cam­pa­niile NVR câştigă adesea sprijinul unui mare număr de oa­meni cu în­clinaţii de stânga şi de justiţie socială, constată şi Gowans, care adaugă că tehnicile NVR stabilite de americani nu presupun participare la o demonstraţie de protest organizată obişnuit, cu ascultarea discur­su­rilor în difuzoa­re­lor şi plecarea apoi acasă, la masă. Nici nu fac presiuni asupra elitelor, fapt pe care majoritatea stângiştilor occidentali l-au stabilit ca limită a activis­mu­lui lor politic. Aparenta nonviolenţă a NVR nu este nici pacifism bazat pe principii morale sau religioase. Sharp, patriarhul de la Harvard al me­todelor NVR, explica faptul că NVR şi principiul nonvio­len­ţei nu sunt aceleaşi lucru, de fapt. Principiul nonviolenţei este „abţinerea de la violenţă bazată pe convingeri etice sau religioase“, iar NVR este o tehnică politică prealabilă răsturnării guvernelor străine nedorite de marele capital al SUA^[5]. „Nu este vorba despre un principiu [în tehnicile protestelor non-violente], ci despre cum se ia puterea“^[6].

„Tehnicile de plasare a nesupunerii în masă a civililor în contextul strategiei militare tradiţionale au fost stabilite în primul rând de către Gene Sharp.”, men­ţio­nează şi jurnalistul Eli Lake de la Newsweek^[7]. Iar Sharp în­suşi a fost şi el la Londra înainte să-şi elaboreze strategiile, ca şi discipolul său, bancherul şi finanţistul Ackerman. Astfel, în 1955 Sharp s-a mutat din SUA la Londra, pentru a fi editor asistent la publicaţia săptămânală pa­cifistă Peace News (cu subtitlul: For Nonviolent Revolution), cu scopul de a studia conflictele sociale nonviolente, dar a ajuns la concluzia că trebuie să facă cer­cetări mai adânci, studiind rezistenţa anti-nazistă din Al Doilea Răz­boi Mondial, care, în Europa, fusese dirijată de serviciile secrete bri­ta­ni­ce. La Londra, Sharp l-a cunoscut şi pe pacifistul Adam Curle, care apar­ţi­nea cultului religios ce fondase revista Peace News, protestanţii quakers.

                                                                     *

psihologic dus împotriva unor guverne sau chiar a unor state, neagreate de marele capital transnaţional, mai ales de către cel american.

Şi amândoi teoreticienii şefi ai „Conflict Transfor­ma­ti­on“ aveau să se implice şi în războiul civilo-militar de fărâmiţare (distrugere) a Iugoslaviei. Este drept că mai mult s-au implicat oamenii lui Sharp, precum Ackerman şi colonelul Robert Helvey, de la finele anilor ’80, dar şi Curle, care a în­fi­in­ţat în 1991, în Croaţia (fosta Iugoslavie), Ong-ul pompos numit „The Centre for Peace, Nonviolence and Human Rights”, a cărui activitate s-a supra­pus cu „Războiul Croat“ împotriva Iugoslaviei (1991-1995).

În Iugoslavia, mişcarea socială de subminarea statului, Otpor, a folosit chiar cele 198 de metode / etape indicate de lucrările lui Sharp, pe care le-a sintetizat într-un manual propriu, ce avea să fie transmis şi altor mişcări „resistance“, precum în 2004 la „revoluţia portocalie“ din Ucraina:

„Milijenko Dereta, directorul grupului Iniţiativa Civică, a primit fon­duri de la Freedom House să tipărească şi să distribuie 5000 de copii ale cărţii-manual a lui Gene Sharp despre mişcările de rezistenţă civică, De la Dictatură la Democraţie. De asemenea mişcarea sârbă Otpor (Rezistenţa), finan­ţată în principal de organizaţiile lui Soros a tradus în sârbă pasaje din lucrarea în 3 volume a lui Sharp, The Politics of Nonviolent Action (apă­rută în 1973), într-un volumaş pe care l-au numit Manualul Otpor (Otpor User Ma­nual). Activiştii erau de asemenea consiliaţi de directorul pentru Balcani al U.S. Institute for Peace, de la National Endowment for Demo­cracy (NED) şi de colonelul Robert Helvey, care lucra cu Sharp [la In­sti­tu­tul Albert Ein­stein, de la Harvard] şi orga­niza antrenarea organizaţiilor non­­violente [în stră­inătate] pentru Internaţional Republican Institute.“^[8]

Regizorii evenimentelor nu s-au bazat însă niciodată pe victoria non-violenţei. Manifestările soft îşi avea rolul lor, dar ele au fost mereu în­soţite de violenţa reală – Iugoslavia şi Ucraina – sau pe coruperea unor fac­tori de menţinere a ordinii sau de putere – Ucraina, Albania (a se vedea subcapitolul Aventura albaneză a lui Soros + Afacerea Kosovo în ca­pitolul Din 2008, Soros a conspirat cu Hillary Clinton la manipularea Europei şi a lumii din aceeaşi lucrare „Societatea Civilă“ de sub Ong-urile internaţionale).

„Rezistenţa Non Violentă“ din Serbia / Iugoslavia (mişcarea Otpor & friends) a fost şi ea ajutată în dărâmarea preşedintelui Miloşevici prin bombardamentele avioanelor ameri­cane şi aliate asupra Belgradului. Astfel, încet-încet, populaţia majoritară, obosită de război şi de agresiunea occi­den­tală nu şi-a mai susţinut liderul, urmând propaganda Otpor / Rezistenţa.

                                                                                                         Cornel-Dan NICULAE

Citiți prima parte: Agentul american Chris Worman, creatorul mişcării #rezist din România: Şcoala de revoluţii „Resistence” (#resist) se află la Harvard, lucrând cu CIA (I)

[1] Rand Corporation este un think-tank creat în 1948 şi fi­nanţat de Armata SUA. Unul din membrii importanţi ai grupului este Herman Kahn, fiul unui imigrant „evreu ateist“ în SUA pro­ve­nit din estul Europei, Abraham Kahn, care a fost adus la Rand de către prietenul său Samuel T. Cohen, fizicianul evreu creditat cu in­ven­tarea bom­bei cu neutroni şi, la rândul lui, Kahn ar fi fost implicat în dez­voltarea bombei cu hidrogen. Încă din anul 2015, la întru­ni­ri­le Gru­pului Bilderberg se dis­cu­ta despre posibilitatea unui conflict con­tro­lat zonal cu arme nucleare calibrate la efecte reduse, iar un alt think-tank înfiinţat de acest Herman Kahn la întâlnirile Bilderberg este Hudson Institute.

[2] St. Gowans, Overthrow Inc.: Peter Ackerman’s quest to do what the CIA used to do, and make it seem progressive, pe What’s Left, august 2009, precedat de Franklin Foer, Regime Change Inc. Peter Ackerman’s quest to topple tyranny, în The New Republic, 16 aprilie 2005.

[3] Peter Ackerman, Paths to peace: How Serbian students brought dictator down without a shot fired, în National Catholic Reporter din 26 aprilie 2002.

[4] Peter Ackerman şi Jack DuVall, The nonviolent script for Iran, în Christian Science Monitor din 22 iulie 2003.

[5] Claire Schaeffer-Duffy, Regime change without bloodshed, în National Ca­tho­lic Reporter din 15 noiembrie 2002.

[6] Peter Ackerman şi Jack DuVall, With weapons of the will: How to topple Saddam Hussein – nonviolently, în Sojourners Magazine din sept.-oct. 2002.

[7] Eli Lake, Iran launches a crackdown on democracy activists, în The New York Sun din 14 martie 2006. Sharp a dat „198 Methods of Nonviolent Action“.

[8] Sidney Tarrow, The New Transnational Activism, Cambridge University Press.