Abuzuri

Cum se fură un imobil la Târgu Mureș

    Dacă în primele două articole am expus  sitiuaţia dramatică a unei familii cu trei copii ameninţată să rămână pe […]

 

 

Dacă în primele două articole am expus  sitiuaţia dramatică a unei familii cu trei copii ameninţată să rămână pe drumuri (n.a: cazul Kovacs Eva din Tg. Mureş ) de un executor care nu are dreptul de a profesa această meserie, în materialul de faţă  vă voi prezenta tertipurile şi încălcările grosolane  ale legii în materie de executare silită împământenite în instanţele târgumureşene.

Aceste manevre josnice, care  atentează la viaţa personală a cetăţeanului onest,  îi anulează practic alte două drepturi fundamentale: dreptul la apărare şi  dreptul de proprietate consfinţit de Constituţia României.

Din experienţa acumulată,  am ajuns la concluzia că la Tg. Mureş există o reţea bine pusă la punct a MAFIEI  IMOBILIARE. O reţea  formată din judecători, executori,  procurori, funcţionari ai OCPI în care persoanele care deţin titlul de funcţionar publici îşi cunosc bine rolul în „luatul cu japca” al imobilelor. Această formă de jaf la drumul mare  îmi întăreşte convingerea că în România, Statul de drept este inexistent. Pentru a înţelege mecanismul prin care omul de rând este deposedat de munca de-o viaţă, mi-am propus să fac o paralelă între prevederile legii în materie de executare silită imobilară şi modul în care lucrează aceşti ticăloşi.

Orice executare silită începe cu o somaţie pe care debitorul/datornicul o primeşte de la un executor,  act prin care executorul somează debitorul,  ca până la o anumită dată să se prezinte la biroul său în vederea achitării unei datorii pe care ar avea-o faţă de un creditor. Somaţia trebuie în să aibă la bază  un titlu executoriu: sentinţă civilă, contract autentic, etc., aşa cum sunt specificate in Codul Civil. Datoria sau creanţa  trebuie să îndeplinească, conform art. 663 alin. 1 al Codului de Procedură Civilă, trei condiţii:  să fie certă, lichidă şi exigibilă.  Somaţia specifică şi faptul că, dacă creditorul nu se prezintă în vederea achitării pretinsei datorii, aceasta urmează a fi executat silit prin scoaterea unui imobil la licitaţie. Pentru serviciile prestate, executorul are dreptul de a încasa un onorariu dar şi obligaţia de a elibera factură.

Dacă debitorul constată aspecte de nelegalitate, are dreptul la apărare. Conform art. 712 şi următoarele din Codul de Procedură Civilă,  are posibilitatea de  formula, în termen de 15 zile de la primirea somaţiei din partea executorului judecătoresc, CONTESTAŢIE LA  EXECUTAREA  SILITĂ. În cadrul contestaţiei poate contesta parţial sau total executarea, titlurile executorii, solicitând constatarea prescripţiei, cenzurarea onorariului executorului etc. În baza art. 718 CPC (Codul de Procedură Civilă) , debitorul poate cere suspendarea provizorie a xecutării silite pînă la soluţionarea pe fond a contestaţiei la executare.  Acest petit trebuie soluţionat de instanţa competentă, conform art. 716,  în timp scurt întrucât, prin organizarea licitaţiei sau a licitaţiilor succesive, imobilul poate fi vândut, situaţie în care debitorul este evacuat înaintea finalizării dosarului de fond.  Întrucât paguba produsă prin vânzare  este iminentă şi restabilirea situaţiei anterioare este greu de realizat, dacă nu chiar imposibil, dacă instanţa nu se pronunţă  în timp util pe acest aspect- practică des întâlnită în instanţele mureşene, debitorul poate folosi o altă armă legală pentu suspendarea provizorie a executării silite: ordonanţa preşedenţială. Datorită urgenţei, a iminenţei pericolului de a rămâne fără adăpost şi a imposibilităţii restabilirii situaţiei anterioare,  cererea  trebuie soluţionată de instanţă în maxim 48 de ore de la data înregistrării.  Curios lucru,  mulţi judecători târgumureşeni  sar cu bună ştiinţă şi peste prevederile ordonanţei , dând procedurii turnura unui proces normal. Başca, mai pun în cârca contestatorul  plata unor taxe de timbru consistente, taxe pe care debitorul nu le mai recuperează ! Prin aceste manevre, judecătorii dau executorului timpul necesar organizării altor licitaţii la care preţul de vânzare este mereu diminuat, astfel încât până la terminarea procesului de contestaţie la executare în care victima cheltuie bani cu taxele  şi avocaţii,  imobilul se vinde la preţ de nimic urmând a fi revândut, de către mafioţi, la preţul pieţei. Evident, cu împărţirea ulterioară a câştigului ilicit!

Ce se întâmplă în instantă? În momentul în care se formează dosarul, acesta  se repartizeaza în mod aleatoriu unui judecător care, pentru a-l soluţiona corect, trebuie menţinut pe toată durata procesului. Schimbările de complet se pot face doar în baza  hotărârii membrilor Colegiului de Conducere al Judecătoriei-Tribunalului-Curţii de Apel, doar în cazuri întemeiate: boală, deces, concediu de maternitate. Schimbările se menţionează într-un proces-verbal semnat de membrii Colegiului,  după care se ataşează la dosar. Spre marea mea mirare, la Tg. Mureş acest principiu este încălcat în mod grosolan. Am văzut un dosar în care completul de judecată a fost schimbat de 8 ori, fără să se întocmească procesele-verbale. Aceste manevre josnice indică faptul că în dosar există interese pentru o soluţionare, alta decât cea legală!!!

La primul termen de judecată, Codul de Procedură Civilă prevede că prima obligaţie a judecătorului:  verificarea competenţei materiale şi teritoriale,  identitatea  părţilor şi a calităţii lor procesuale şi profesionale, în cazul  executorilor. În mod normal, procesul se opreşte  dacă părţile “combatante” nu îşi pot demonstra calitatea.  Abia după ce face aceste verificări, instanţa poate trece la pasul următor: administrarea  probelor.  Deşi ar trebui respectată, procedura este din nou încălcată… unii magistraţi mureşeni, miopi, sar şi peste acest aspect fundamental.  Ori nu solicită documentele doveditoare a calităţii, ori acceptă documente false, ca de exemplu ordinele de numire ale executorilor judecătoreşti. Deasemenea, judecătorii care au interese directe în dosar, acceptă expertize incomplete de evaluare a imobilului sau pe cele contabile – în cazul sentinţelor civile reprezentând pretenţii (cazul asociaţiilor de proprietari) dar şi acte care nu constituie titluri executorii, cum ar fi o simplă cerere de eliberare de card de cumpărături. În multe cazuri, judecătorii  cârdăşiţi cu una dintre părţi, nu suspendă cauza civilă atunci când pe rolul parchetelor se află dosare penale care se află în strânsă legătură cu cauza civilă. Este cazul în care organele de cercetare penală au început urmărirea penală pentru delapidare şi alte infracţiuni economice.

Nici când e vorba de Încheierile din camera de consiliu privind încuviinţarea executării silite, lucrurile nu se prezintă prea bine ci din contră, miopii care împart dreptatea se dovedesc a fi deficitari!

În unele cazuri, unii dintre cei care se numesc judecători, au dovedit cât sunt de mizerabili şi la capitolul „termenul de prescripţie” al unui titlu executoriu.  Acesta este , în cazul unui credit acordat de o bancă, de 3 ani şi, dacă unii judecătorii nu au aflat, îi informez că acesta începe să curgă de la data termenului de rambursare stipulat în contract.  Ceea ce au demonstrat unii judecători  mureşeni  e că nu ştiu  că, contractul de credit îşi păstrează caracterul de titlu executoriu atâta timp cât o parte din Contract este o instituţie bancară. Deîndată ce creditul a fost cesionat către o altă entitate juridică decât o bancă(cel mai frecvent SRL-uri), raportul dintre noul creditor şi debitor capătă o nouă natură juridică. Astfel, art.5 alin.1 al OUG nr.99/2006 interzice în mod expres entităţilor juridice care nu sunt instituţii de credit să desfăşoare activităţi cu specific bancar. La acest capitol, al cesionării contractelor de credit, i-am prins descoperiţi  pe  judecătorii mafiei imobiliare care…nu au auzit de Decizia nr. 9 a Curţii Constituţionale Române pronunţată în dosarul 507/1/2016 care spune: „Reprezentantarea persoanelor juridiceîn faţa instanţelor  de judecată nu se poate face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă.” Atunci e logic să ne întrebăm: de ce în instanţele mureşene o astfel de reprezentare este acceptată cu ochii închişi?

Să vă mai vând un pont: magistraţii certaţi cu legea  sustrag acte pentru a suspenda judecata… timp în care tot executorul are de cîştigat! Evident, prin repetarea licitaţiilor cu preţuri de strigare mult diminuate faţă de cel real!

În timpul judecăţii, judecătorii  specializaţi ai mafiei imobiliare fac şi alte manevre.  În ceea ce priveşte organizarea licitaţiilor, aceştia nu analizează aspectul nelegalităţii prin lipsa publicării  în ziarele locale şi pe site-ul executorilor judecătoreşti şi  cel de comunicare a actelor, efectuarea expertizelor de evaluare a imobilului conform CPC (Codul de Procedură Civilă), întocmirea procesului-verbal din care să reiasă debitul  în baza căruia s-a întocmit publicaţia de vânzare imobiliară, a întocmirii procesului-verbal de licitaţie care a stat la baza  redactării actului de adjudecare în favoarea adjudecatarului/cumpărătorului. Tot judecătorul are obligaţia de a cenzura onorariul executorului, cunoscându-se faptul că acesta nu poate încasa sume mai mari decât cele prevăzute de Legea 188/2000. La acest capitol executorii încasează onorarii enorme, pe care le iau direct de la victimă, cu mult înainte de finalizarea executării.

Deşi legea nu lasă loc interpretărilor, mulţi magistraţi mureşeni închid ochii şi, cu „prăjinile” de care dispun, „sar” şi peste acest capitol. Evacuarea silită a victimelor se face tot cu încălcarea dreptului la apărare. Încheierea în Camera de Consiliu prin care instanţa decide predarea imobilului, nu este trimisă şi creditorului,  ci doar executorului. La mica înţelegere cu judecătorul, acesta din urmă încalcă şi prevederile art. 897 CPC prin care debitorul are la dispoziţie 8 zile pentru a părăsi imobilul.  Grăbiţi nevoie mare, doi dintre executorii mureşeni nu aşteaptă curgerea termenului legal ci, apelând la forţa publică, acţionează rapid, în stil terorist, lăsând în stradă victima paralizată şi bunurile sale, indiferent de anotimp! Punând în practică această metodă, bestiile ştiu foarte bine că victima poate face un infarct sau poate ajunge la psihiatrie din cauza şocului. Dacă se întâmplă una dintre aceste două variante, executorul doarme liniștit căci victima este practic scoasă din circulaţie!

Dar modul brutal de deposedare nu se opreşte aici.  În unele cazuri jandarmii au ordin de filmare. Nici până în ziua de azi şeful Jandarmeriei mureşene Tiberiu Adrian Filipaş nu mi-a răspuns la întrebările puse în 2016: în baza căror temeiuri  legale angajaţii săi au dreptul la filmare şi din ordinul cui se stabileşte efectivul  jandarmilor atunci când aceştia intervin în situaţii în care nu este vorba de clanuri interlope???

Pornind de la aceste încălcări flagrante şi repetate ale legii,  nu mai miră pe nimeni numărul mare de plângeri ale românilor la CEDO. Iată motivul pentru care nu se doreşte introducerea legii privind răspunderea magistraţilor pentru sentinţele date cu rea credinţă.

N.B.: Executorul judecătoresc  mureşean Puia Romulus are dosar penal la Parchetul Curţii de Apel Tg.Mureş. Este vorba de dosarul nr. 506/P/2016 în care procurorii vor fi obligaţi să-l cerceteze pentru comiterea infracţiunii de exercitare fără drept a calităţii de executor, uzurpare de calităţi oficiale, evaziune fiscală etc.

Acest mare executor  care, auziţi domniile voastre,  are şi funcţia de şef al Comisiei de Disciplină a Executorilor, a avut  tupeul să mă dea în judecată pentru articolele publicate în presă,  inclusiv pentru postările pe pagina de socializare Facebook. Taman el, cel care scoate bani murdari din România şi îi depozitează în paradisurile fiscale din străinătate…

                                                                                                                          Delia MORARIU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *