IN MEMORIAM

Dacă ar fi trăit azi, Eminescu ar fi fost amendat de poliția politică CNCD, poeziile sale interzise și el arestat pentru „corupțe” de gealații klausului

     Doina           de Mihai Eminescu De la Nistru pân’ la Tisa Tot românul plânsu-mi-s-a, […]
     Doina
          de Mihai Eminescu

De la Nistru pân’ la Tisa
Tot românul plânsu-mi-s-a,
Că nu mai poate străbate
De-atâta străinătate
Din Hotin şi pân’ la Mare
Vin Muscalii de-a călare,
De la Mare la Hotin
Calea noastră ne-o aţin
Şi Muscalii şi Calmucii
Şi nici Nistrul nu-i înneacă
Săraca ţară, săracă!
Din Boian la Cornu Luncii
Jidoveşte-nvaţă pruncii
Şi sub mână de jidan
Sunt românii lui Ştefan.
Că-ndărăt tot dă ca racul
Fără tihnă-i masa lui
Şi-i străin în ţara lui.
Din Braşov pân’la Abrud
Vai ce văd şi ce aud
Stăpânind ungurul crud
Iar din Olt până la Criş
Nu mai este luminiş
De greul suspinelor
De umbra străinilor,
De nu mai ştii ce te-ai face
Sărace român, sărace!
De la Turnu-n Dorohoi
Curg duşmanii în puhoi
Şi s-aşează pe la noi;

Şi cum vin cu drum de fier
Toate cântecele pier
Zboară paserile toate
De neagra străinătate
Numai umbra spinului
La uşa creştinului
Codrul geme şi se pleacă
Şi izvoarele îi seacă
Săraca ţară, săracă!
Cine ne-a adus jidanii
Nu mai vază zi cu anii
Şi să-i scoată ochii corbii
Să rămâie-n drum ca orbii
Cine ne-a adus pe greci
N-ar mai putrezi în veci
Cine ne-a adus Muscalii
Prăpădi-i-ar focul jalei
Să-l arză, să-l dogorească
Neamul să i-l prăpădească,
Iar cine mi-a fost mişel
Seca-i-ar inima-n el,
Cum duşmanii mi te seacă
Săraca ţară, săracă!
Ştefane, Măria ta,
Lasă Putna, nu mai sta,
Las’ arhimandritului
Toată grija schitului,
Lasă grija gropilor
Dă-o-n seama popilor
La metanii să tot bată,
Ziua toată, noaptea toată,
Să se-ndure Dumnezeu
Ca să-ţi mântui neamul tău…
Tu te-nalţă din mormânt
Să te-aud din corn cântând
Şi Moldova adunând
Adunându-ţi flamurile
Să se mire neamurile;
De-i suna din corn odată
Ai s-aduni Moldova toată

De-i suna de două ori
Vin şi codri-n ajutor;
De-i suna a treia oară
Toţi duşmanii or să piară
Daţi în seama ciorilor
Ş-a spânzurătorilor.
Ştefane, Măria Ta,
Lasă Putna, nu mai sta
Că te-aşteaptă litvele
Să le zboare tigvele
Să le spui molitvele
Pe câţi pari, pe câţi fuştei
Căpăţani de grecotei
Grecoteii şi străinii
Mânca-le-ar inima câinii
Mânca-le-ar ţara pustia
Şi neamul nemernicia
Cum te pradă, cum te seacă
Săraca ţară, săracă!

Această variantă a Doinei , extrem de puţin cunoscută astăzi, este preluată din cartea Mihai Eminescu – poezii tipărite in timpul vieţii, vol. III, note şi variante, ediţie critică îngrijită de Perpessicius, cu reproduceri după manuscrise, Editura Fundaţiei Regale, Bucureşti, 1944.

   Scrisoarea III (fragment)
                     de Mihai Eminescu

Au de patrie, virtute, nu vorbeşte liberalul,
De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul?
Nici visezi că înainte-ţi stă un stâlp de cafenele,
Ce îşi râde de-aste vorbe îngânându-le pe ele.
Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget,
Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget,
Negru, cocoşat şi lacom, un izvor de şiretlicuri,
La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri;
Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,
Chintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă.
Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască,
Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască…
Dintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii!
Oameni vrednici ca să şază în zidirea sfintei Golii,
În cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scufie,
Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.
Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte,
Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri
Şi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri…
Şi apoi în sfatul ţării se adun să se admire
Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire;
Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,
Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian!
Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!
Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură,
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,
Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,
Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii,
Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,
Bîlbîiți cu gura strîmbă sunt stăpînii astei nații!
Voi sunteți urmașii Romei? Niște răi și niște fameni!
I-e rușine omenirii să vă zică vouă oameni!
Și această ciumă-n lume și aceste creaturi
Nici rușine n-au să ieie în smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
Îndrăznesc ca să rostească pîn’ și numele tău… țară!
La Paris, în lupanare de cinismu și de lene,
Cu femeile-i pierdute și-n orgiile-i obscene,
Acolo v-ați pus averea, tinerețele la stos…
Ce a scos din voi Apusul, cînd nimic nu e de scos?
Ne-ați venit apoi, drept minte o sticluță de pomadă,
Cu monoclu-n ochi, drept armă bețișor de promenadă,
Vestejiți fără de vreme, dar cu creieri de copil,
Drept științ-avînd în minte vreun valț de Bal-Mabil,
Iar în schimb cu-averea toată vrun papuc de curtezană…
O, te-admir, progenitură de origine romană!
Și acum priviți cu spaimă fața noastră sceptic-rece,
Vă mirați cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Cînd vedem că toți aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vînează și cîștigul fără muncă,
Azi, cînd fraza lustruită nu mai poate înșela,
Astăzi alții sunt de vină, domnii mei, nu este-așa?
Prea v-ați arătat arama sfîșiind această țară,
Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară,
Prea v-ați bătut joc de limbă, de străbuni și obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteți – niște mișei!
Da, cîștigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.
Dar lăsați măcar strămoșii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Țepeș doamne, ca punînd mîna pe ei,
Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei,
Și în două temniți large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la pușcărie și la casa de nebuni!

Citiți și:

Mihai Eminescu, mereu actual, despre transformarea României în teritoriu colonizabil : „Nu există libertate a alegerilor” 

Eminescu și politia secretă a lui Franz Iosef

Procesul Mihai Eminescu

Tratatul secret cu Austro-Ungaria și Germania, din octombrie 1883, semnat după eliminarea lui Mihai Eminescu în 28 iunie același an

130 de ani de la moartea poetului național: „Cu noi este Dumnezeu. Înțelegeți neamuri!”

Tupeu maxim: Iudeo-masoneria din România îl revendică acum până și pe marele naționalist Mihai Eminescu…

EROII ROMÂNIEI (IV)

Fii naționalist!

Eminescu și Catedrala Neamului

Mihai Eminescu, ucis la comandă

Interviu virtual cu Mihai Eminescu, realizat de Miron Manega

Mihai Eminescu și biserica ortodoxă

Originile ardelenești ale lui Mihai Eminescu

EMINESCU, TE IUBIM! (I)

EMINESCU, TE IUBIM! (II)

EMINESCU, TE IUBIM! (III)

 

5 Comments

  1. Smaranda

    Nu am mai râs cu atâta pofta demult !!!Ce versuri ,ce poveste si ce adevăr! Ne lipseste un adevărat român, sa numească dușmanul ,sa-l pună la zid …Sigur ,Eminescu a fost vânat pentru înscrierile sale dar și astăzi e dușmanul clasei politice antiromânești care denigreaza memoria marelui nostru poet ,iubitor de neam si de valorile creștine .Bănuiesc că îi vor inventa vreo “bubă “ca sa-l scoată si din manualele școlare ,probabil inlocuit cu vreo poveste despre holocaust si ce neam “criminal “suntem .
    Rămâne să ținem memoria lui vie ,sa citim si sa recitim opera lui.Cu Dumnezeu înainte!!!

  2. GHEORGHE

    Răscolitoare aceste poezii, dar TREBUIE SĂ DEPĂȘIM STADIUL LAMENTĂRILOR și să
    ” punem mâna pe par monșer “. Spuneți copiilor voștri cine este EMINESCU, nu mai lasați ca informația transmisa de media aservită intereselor străine, să-i deruteze în cunoașterea adevăratului ROMÂN – EMINESCU. DUMNEZEU AR TREBUI SĂ-I SPRIJINE PE CEI CU GÂNDURI BUNE !

  3. Victor

    Eminescu a voit să precizeze mai mult sensul dureros din Doina, pricinile ei, și le-a găsit în neagra străinătate. Plânsul împotriva străinilor și a națiilor, iată ce exprimă doina lui. Nu e nevoie să insistăm asupra fatalității acestei concepții și nu lasă loc de îndoială că unanimitatea poporului român este, practic, alături de Eminescu, și că Doina simbolizează tocmai idealul națiunii.

  4. Constantin
  5. Augusta

    Mihai Eminescu, Dumnezeu sa te odihneasca cu sfintii martiri, ai acestei tari spoliate de straini!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *