Puncte de vedere

Dacă n-ar mai fi stare de alertă, ce s-ar face afaceriștii PNL care au importat milioane de măști și de termoscanere?

  Hotărîrea de Guvern nr. 394 prin care se instituie starea de alertă prevede la Anexa 2, articolul 1, următoarele: […]

 

Hotărîrea de Guvern nr. 394 prin care se instituie starea de alertă prevede la Anexa 2, articolul 1, următoarele: „În condițiile art. 5 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 55/2020, se stabilesc următoarele măsuri: 1. În spațiile publice închise, spațiile comerciale, mijloacele de transport în comun și la locul de muncă se instituie obligativitatea purtării măștii de protecție, în condițiile stabilite prin ordinul comun al ministrului Sănătății și ministrului Afacerilor Interne, emis în temeiul art. 13 și art. 71 alin. (2) din Legea nr. 55/2020.

Hotărîrea a fost dată și publicată în Monitorul Oficial luni, 18 mai 2020.

Ordinul prin care purtarea măștii e obligatorie în spațiul public a fost publicat abia vineri, 22 mai 2020, seara. Deoarece pînă acum nu s-a primit nici o explicație în legătură cu această întîrziere, circulă pe site-uri, ca provenind din surse, fel de fel de explicații. Cea mai intens apelată se referă la un conflict între ministrul Sănătății și premier în chestiunea excepțiilor la purtatul măștii. Se spune că premierul nu a fost de acord cu anumite excepții trecute în ordin. Indiferent de explicație, un lucru e sigur. Că într-o chestiune vitală pentru ceea ce se numește protecția împotriva infectării – purtatul obligatoriu al măștii în spațiile publice închise – prezentată de Klaus Iohannis drept condiție a reluării vieții (evit termenul relaxare, pentru că sugerează trecerea de la închisul în casă la mersul la discotecă și la bar, ceea ce dă posibilitate trîmbițelor guvernamentale din presă să anunțe zilnic Apocalipsa), se întîrzie documentul juridic menit a impune purtarea măștii.

Nu e singura bîlbă în materie de măsuri de reluare a vieții normale. În absența unui Plan precis, cu toate măsurile de reducere a restricțiilor decise deja și expuse ca urmînd să aibă loc pînă la revenirea totală la normal, nici acum proprietarii, dar și cetățenii posibili consumatori, nu știu cînd se vor deschide terasele. Despre deschiderea teraselor știm pînă acum doar sub forma datului cu părerea din partea diferiților demnitari (gen dacă lucrurile merg cum trebuie în materie de reducere a numărului de infectări, atunci va fi pe 1 iunie 2020). Nu avem însă nici o decizie. Ar fi trebuit s-o avem, deoarece deschiderea teraselor are nu numai o valoare comercială. Are și o valoare simbolică. Imaginea teraselor pline de clienți, chiar și dacă aceștia ar consuma doar apă plată, ar fi pentru români semnalul că viața a revenit la normal. Acest semnal e necesar pentru români: el ar întări optimismul necesar oricărei activități umane înfloritoare.

Așa cum am scris în dese rînduri, în materie de reluare a vieții și de relansare a economiei, România a rămas mult în urma tuturor statelor europene. În timp ce alte state s-au înscris într-o cursă aparte, gen Cine ia măsuri de reluare a vieții mai spectaculoase, România se tîrîie din toate punctele de vedere. Se tîrîie în materie de măsuri etapizate. Se tîrîie în materie de măsuri ferme și categorice. De ce sînt atît de multe șovăielile e în chestiunea revenirii la normal? De ce agenda publică impusă de Guvern e la noi starea de alertă (adică măsurile restrictive) și nu revenirea la normal (adică măsurile de eliberare)?

Una dintre cauze trebuie căutată în afacerile făcute de clientela politică a PNL sub pretextul materialului cerut de starea de urgență. Cum să renunți la purtarea obligatorie a măștii cînd afaceriști legați fie de Cotroceni, fie de Victoria au importat milioane de măști. Păi, dacă se renunță la purtatul obligatoriu sau dacă se admit anumite derogări, importatorii vor rămîne cu măștile în depozit. Avem astfel și o explicație a reticenței lui Ludovic Orban în fața excepțiilor. Chiar și imaginea unor excepții admise legal poate duce la micșorarea profitului întrezărit deja de clientela politică liberală.

O altă cauză stă în năravul nostru de a imita pe alții. În materie de restricții totul a fost simplu. Am copiat măsura arestării la domiciliu practicată de țări europene aflate înaintea noastră în materie de ivirea virusului. Lucrurile stau diferit în chestiunea reluării vieții normale. Aici nu există un model unic de imitat. Pe cine să copiem? Pe nemți? Pe francezi? Dar nu numai atît. Măsurile de reluare a vieții normale sînt luate în Occident pe fondul suspiciunii că s-ar putea produce o revenire a valului de infectări. Deocamdată, nici o țară occidentală, n-a revenit la restricțiile anterioare din cauza unei reveniri spectaculoase a infectărilor și morților din cauza relansări economiei. România e cu ochii pe ce fac alte țări. Numai că aceste țări, înaintea noastră în materie de reluare a vieții, n-au tras pînă acum nici o concluzie în privința revenirii Crizei. Așa se explică tărăgănările de la noi. Și Klaus Iohannis și Ludovic Orban așteaptă să vadă dacă se poate imita un model. Și cum pînă acum în Occident întîrzie concluzia unui model de succes, noi românii, stăm și ne uităm la alte popoare pentru că Guvernul dinadins o lălăie cu măsurile pentru a opta ce model imităm.

                                                                                                           Ion CRISTOIU 

2 Comments

  1. Exact ce spuneam si eu doar cu specificarea ca Ion Cristoiu a fost mai bland: i-a facut afaceristi in loc de speculanti…

  2. Din păcate dl. Cristoiu este evident partizan și nu vrea să spună adevărul, în esenta articolul conține descrierea unui fenomen posibil, dar niciodată probat, în niciun caz un fenomen izolat, netranspartinic, așa cum se cunoaște caracteristica corupției românești este transpartinitatea, toți oamenii politici realizează venituri personale importante prin comercializarea influenței personale la orice nivel, deci neîndoielnic nu aparțin unui singur partid, neîndoielnic aceasta nu e politică ci spolierea cetateanului, în afara oricăror principii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.