Atitudini

Dar până când să-i mai tolerăm?!

  Ca să se poată înființa un muzeu al Holocaustului petrecut în România, muzeu care-și propune să mintă cu nerușinare […]

 

Ca să se poată înființa un muzeu al Holocaustului petrecut în România, muzeu care-și propune să mintă cu nerușinare și să defăimeze ființa și lumea românească, iar pentru acest serviciu să primească fonduri substanțiale de la bugetul României, a fost nevoie de o comisie de mari istorici, academicieni câțiva, care să dea greutate științifică exercițiului de calomnie la adresa românilor și a României. Iar  acea comisie avea sarcina, în raportul publicat, să facă cunoscută definiția obiectului cercetat, definiția așadar a HOLOCAUSTULUI cu care operează. Nimic mai simplu, am putea zice. Se putea apela la definiția dată deja, care orientează sutele de mii de cărți și studii dedicate holocaustului. Sunt probabil mai multe definiții, cu mici deosebiri de la un autor la altul, sinteza acestor definiții este corect rezumată în dicționarele curente. Bunăoară definiția pe care ne-o oferă DEX-ul nu a nemulțumit pe nimeni până acum. Iat-o:

HOLOCÁUST, holocausturi, s. n. 1. (În Antichitate) Jertfă adusă zeilor, în care animalul sacrificat era ars în întregime. ♦ Fig. Ofrandă, sacrificiu. 2. Spec. Exterminare (prin diferite metode) a unei mari părți a populației evreiești din Europa de către naziști și aliații lor. 3. (În prezent) Ucidere în masă din cauza unor motive politice, religioase sau ca urmare a unor cataclisme provocate de om. [Pr.: -ca-ust. – Var.: olocáust s. n.] – Din  fr. holocauste.

Trebuie precizat totuși că de câteva decenii cuvîntul HOLOCAUST este folosit curent numai cu sensul notat cu cifra 2:

  1. Spec. Exterminare (prin diferite metode) a unei mari părți a populației evreiești din Europa de către naziști și aliații lor.

La Yad Vashem, instituția creată în Israel pentru „a manageria” amintirea și memoria holocaustului, se face precizare oficială potrivit căreia

„În centrul Holocaustului a stat decizia de a ucide fiecare evreu: bărbați, femei, copii.

Potrivit acestei definiții, cine acuză guvernarea mareșalului Ion Antonescu de producerea unui holocaust în Transnistria, în România, trebuie să facă dovada că  a existat o decizie „de a ucide fiecare evreu: bărbați, femei, copii.” O asemenea decizie trebuia să apară în documentele guvernării, într-o lege sau hotărîre de guvern sau alt act administrativ ori juridic. Or, deși se vorbește de o legislație românească antisemită, inițiată sub guvernarea lui Carol al II-lea, această legislație, reală, existentă, nici pe departe nu poate fi echivalată cu o „decizie de a ucide fiecare evreu” din România.

De negăsit o asemenea decizie printre deciziile luate de Mareșal…  Acesta a avut grijă să consemneze însă pentru posteritate tot ce s-a spus și comentat în ședințele de guvern, unde problema evreiască nu a lipsit de pe ordinea de zi! Nimic din aceste stenograme nu aduce nici pe departe cu o „decizie de a ucide fiecare evreu”!  Nu a fost consemnată nici cea mai timidă aluzie sau insinuare în acest sens!…

Și ce au făcut nemernicii care au scornit producerea unui holocaust în România? Au avut nerușinarea să propună în raportul lor o definiție complet nouă a holocaustului, care să se potriveasă cât de cât cu ceea ce știm că s-a petrecut în România. Iată cum arată holocaustul din România:

Prin holocaust pe teritoriul României se înțelege persecuția sistematică și anihilarea evreilor și a rromilor, sprijinită de autoritățile și instituțiile statului român în teritoriile administrate de acestea în perioada 1940-1944;”

O definiție valabilă numai „pe teritoriul României”! Nu decizia de a ucide, ci persecuția sistematică! Păi după această definiție istoria ar trebui să consemneze sute și mii de holocausturi! Istoria fiecărui popor trecând prin epoci de „persecuție sistematică”! Se alege praful de unicitatea holocaustului la care holocaustologii evrei țin atât de mult!

Să ne mirăm și de prezența cuvîntului anihilare în definiția dată de escrocii de la București. Ce vrea să însemne? Căci este un cuvînt polisemantic, care din sensurile sale participă la înțelesul definiției?!…

…Cred că ar fi cazul să reclamăm existența acestui institut incert și neconvingător, să cerem aplicarea legii care apără demnitatea persoanei și a comunităților etnice. Să cerem, cu toată mulțimea de argumente care ne stau la dispoziție, desființarea acestui insitut impostor și defăimător deopotrivă!

Vorba ceea: dar până când să-i mai tolerăm?!

                                                                                                                                                       Ion COJA

 

3 Comments

  1. adria

    Februarie 24 2018: The Crumbling Holocaust: an Israeli Perspective
    http://www.gilad.co.uk/writings/2018/2/24/the-crumbling-holocaust-an-israeli-perspective

  2. ciuciu

    cand aveam 25 de ani am avut la pat o evreica, Raveica. Ea avea 42. Nu sunt stralucite la pat. dar pe vremea aia, ceausista mergeam numai prin Dorobanti, Cina, etc. Ea platea scula mea scumpa

  3. alex

    Dupa parerea mea , acesti nemernici ar trebui impuscati, ca tradatori de neam si tara! Ideea “holocaustului romanesc”, este cu bataie lunga: se vrea sa ramanem cu un stigmat pe care nu-l meritam, o data, si apoi se doreste o despagubire de miliarde, cel putin cat a dat basescu(20 miliarde din banii imprumutati de la FMI si BM). Afurisita natie, ovreii astia!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *