Puncte de vedere

De ce cred foarte mult în Generația Z

  De obicei scriu despre lucruri mai negre care ni se întîmplă. Și, chiar dacă uneori încercăm să o dăm […]

 

De obicei scriu despre lucruri mai negre care ni se întîmplă. Și, chiar dacă uneori încercăm să o dăm pe glumă, acestea nu dispar, nu devin mai albe. Am scris despre mileniali și s-a lăsat cu mare supărare. Nu-mi pare rău. Fiecare lucru pe care l-am scris a fost crezut și simțit. E o generație pierdută, frustrată, vindicativă…

Acum, însă, voi scrie despre cei care vin din urmă. Generația Z. Am primit în ultima vreme mesaje, private, de la unii mai tineri. Nu mulți. Dar nu cred că trebuie să mai spun asta. De la generația lui Selly, cum ar veni. Doar că, spre deosebire de acesta, cei despre care vă scriu nu vor să fie nici vloggeri, nici influenseri, vor doar să trăiască și să muncească acasă la ei, să reclădească ceea ce generațiile de dinainte au distrus.

Șocant, îmi vine să spun! Mai ales în contextul de astăzi.

Este unul din acele momente în care simți că, poate, nu scrii tocmai degeaba. Că măcar unii, fie și puțini, îți receptează mesajele. Că nu doar pe ale tale, dar și pe ale celorlalți care se încăpățînează să mai creadă într-un viitor al normalității. Zicea unul dintre băieți că simte că de generația lor depinde viitorul acestei țări. Că tot ceea ce vrea, este să muncească pentru a pune pe picioare lumea și că a fugi de responsabilitate pentru un ban în plus cîștigat undeva în lume nu reprezintă nici o soluție. „Dacă și noi vom fugi, ce-o să se întîmple aici”?

Sînt prea fragezi ca să-și asume pe față o poziție contrară celor din jur. A majorității. Nu riscă. Și e de înțeles că nu vor să se irosească în lupte inutile, în băi de flegme și acuze reciproce. Nu vor să fie încă vizibili. Iar asta, ar trebui să ne dea de gîndit nouă. Nouă, celor care nu am fost în stare să le oferim o lume în care să poată avea curajul unei opinii publice.

Dar, ceea ce rămîne sigur, este că această generație care abia acum prinde aripi, a reușit să ajungă la acest nivel de conștiință prin propriile puteri. Cu o școală distrusă, într-o societate în derivă, în care doar individualismele și banii facili par să conteze, unde loc de altruism pare că n-a prea rămas.

Și, totuși, aproape inexplicabil, ei poartă în ființa lor semințele unei lumi mai bune. În care oamenii muncesc și se respectă unii pe alții. O lume în care există valori și tradiții.

Da, băieți (și probabil și fete), noi, cei care am ieșit în stradă în decembrie 1989 numai și numai pentru libertate, v-am așteptat foarte mult! Și, mulți sau puțini, indiferent cîți sînteți, știm că deja faceți lumea un pic mai bună. Știm că sînteți generația care nu se dă bătută fără să lupte, care nu va ceda. Dar cel mai important este că ați înțeles că nu e nevoie să fii vreo vedetă pentru a-ți face treaba. Nu e nevoie să fii Selly. Că nu grobianismul duce lumea înainte. Ci voi, anonimii. Nu isteria, ci normalitatea.

                                                                                                 Ambrus BÉLA, Samizdatul

6 Comments

  1. Constantin Mircea

    O prosteală ditamai!..

    • Alexandru

      @Constantin Mircea
      …asta este opinia ta, eu, din motive obiective, sunt convins de contrariul.

      • Constantin

        Obiective?? Care ar fi?

      • Constantin

        Dacă e să fim obiectivi (ceea ce nu e totuna cu motive obiective), atunci ne dăm seama că teoria din articol este doar o teorie și poate fi susținutâ sau contrazisă cu argumente mai mult sau mai puțin realiste, nicidecum prin “motive obiective”!! Din păcate, teoria despre care vorbim, nu conține nici un fel de argumente realiste, doar fantezie!

  2. sic semper tyrannis

    Foarte adevarat. Asta imi da si mie o umbra de speranta. Am 50 de ani. In decembrie 1989 am fost in strada. Ce este socant pentru mine este generatia care vine imediat dupa noi – primii corporatisti ai Romaniei. Este incredibil cat de manipulati si usor de mintit sunt….probabil ca la Lovilutie erau mici sau foarte tineri si “informatia” le-a parvenit eronat. Total. Functie de cine i-a educat probabil. Aceasta generatie este cea de 35-45 de ani. Toti sunt mascati, cu ochelari si manusi de cauciuc la 40C. Cineva spunea ca-i recunosti de la o posta pe #rezist si/sau copii corporatiilor, educati continuu la munca #spalati pe creieri. Nu mica mi-a fost mirarea sa vad ca pustii GANDESC LIBER. Si este logic. Ei s-au nascut in LIBERTATE cu acces la informatie. Acum simt / vad ca si noi, cei care am trait in dictatura, o restangere a libertatilor individuale. Ei refuza sa munceasca CA SCLAVI IN CORPORATII. Am nepoti care nu au rezistat nici 5 zile angajati intr-o corporatie. Au simtit ca devin SCLAVI ! Ca le este impus un mod de a gandi tip “furnica”. O “EDUCATIE” A SPALARII CREIERULUI. Asa ca, vad aici o speranta. Multumesc pentru articol, excelent. Ronald Reagen despre LIBERTATE – DE INVATAT:

    https://www.youtube.com/watch?v=FHGucoWRttw

  3. GIGI TALENT

    “Dacă și noi vom fugi, ce-o să se întîmple aici?” Ceea ce trebuie sa se intample! EXTINCTIA!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *