Atitudini

De ce nu voi mai scrie (I)

  Pentru ce să mai scriu? Pentru cine să scriu? În răstimp de puțin mai mult de un an, poporul […]

 

Pentru ce să mai scriu? Pentru cine să scriu?

În răstimp de puțin mai mult de un an, poporul român mi-a tras în moalele capului trei măciuci succesive de nu mai sînt îmi stare să revin..

Prima, la referendumul pentru familie, unde nu s-au dus la vot nici măcar 30 % dintre alegători, inclusiv cei care au votat contra. Mă întreb, evident în mod retoric:

– cîți dintre români sînt atît de proști încît chiar au crezut că voturile lor vor fi deturnate, folosind la a-l scăpa pe Dragnea de dosarul penal?

– cît de credincios este drept-credinciosul popor român?

– cîți români sînt interesați de normalitate, cînd printr-o simplă prezență la vot, pe care au refuzat-o, puteau opri prăbușirea continuă a țării în mlaștina corupției occidentale, manifestată pe toate planurile? Cum îi place lui Iohannis să spună, „ar fi fost un semnal puternic”, arătînd ce vrea poporul – dar uite că poporul nu a vrut…

A două măciucă a fost la europarlamentare, unde PNL, PSD și USR au strîns cam 72 % din voturile exprimate. Alții cca. 18 % au trimis la Strasbourg partidul lui Băsescu (în frunte cu el însuși), partidul lui Ponta și UDMR-ul. Cum au putut românii să acorde 49,4 % din voturi celor două partide vădit antiromânești, PNL și USR? Dacă mă întrebați pe cine să fi votat, vă arăt spre cele 4 partide și trei independenți (desigur, nu arăt către toți), care au strîns laolaltă doar 6,1 % (cca. 4 % din voturi s-au risipit fiind date inutil către ALDE).

Dar această lovitură a fost dublă față de cea din octombrie trecut. Dacă atunci poporul român a preferat să iasă la iarbă verde (a fost o vreme superbă), să iasă la cîrciumă sau să rămînă acasă, la TV, de data aceasta s- au înghesuit la referendumul lui Iohannis (au fost la urne 49,02 % dintre alegători). Este adevărat, întrebările (nefericit formulate) erau de bun simț așa că bizonul a căzut în capcană. Eu consider în continuare că din punct de vedere al efectelor juridice, acel referendum a fost inutil, dar el a avut un scop bine determinat, a atras la urne alegătorii pentru a vota la europarlamentare sprijinitorii din acel moment ai lui Iohannis.

Ultima măciucă am primit-o luna trecută, la alegerile prezidențiale. O să îmi spuneți că românii au avut de ales între două nenorociri, Iohannis și Vasilica. Eu vă spun însă să priviți în urmă, pînă la turul doi. Veți vedea în primul rînd că pentru posibili candidați mult mai merituoși poporul nu și-a dat semnatura pentru a putea candida. Veți vedea în al doilea rînd că au existat candidați de votat în primul tur, ca de pildă Ninel Peia. Dar voi ați preferat să votați nenorocirile.

Biet popor român, mai naiv decît cel din decembrie 1989, și sigur mult mai imbecilizat decît cel de atunci! Te bucuri de binefacerile „intrării în Europa” printre care și societățile de cablu. Cu telenovele și meciuri de fotbal te țin captiv în casă în loc să fii unde trebuie, în stradă, cu emisiuni de știri (false, cel mai adesea prin omisiune) și prin mese rotunde unde (la posturile principale)  nu sînt niciodată invitați patrioți, ești mințit, ești dezinformat, ești prostit, ești (da! ca americanii și vest-europenii) imbecilizat!

Sînt cîteva ziare on-line și bloguri patriotice (din 23 noviembrie, unul mai puțin), care însă nu totalizează mai mult decît cîteva zeci de mii de cititori (unii dintre ei, infiltrați ca să strice ce este bun) – ceilalți, multe milioane, preferă masochismul TV-ului.

Deci pentru ce să mai scriu, pentru cine să mai scriu? Nu sună bine, dar îmi este greață, îmi este silă, îmi este scîrbă. Dar asupra acestui subiect voi reveni.

                                                                        *

Cele mai triste zile din viața mea sînt de mulți ani cele considerate în general cele mai fericite: zilele revoluției, Nașterea Domnului, Anul Nou și Învierea. În nopțile acestor zile eu îl ascult pe Vali Sterian cu „Vino, Doamne”, cu acel refren zguduitor, „Doamne, vino Doamne/ Să vezi ce a mai rămas din oameni”.

De ani întregi acestea sînt zile pe care le petrec singur. Nașterea Domnului și Învierea Lui sînt cele mai mari sărbători creștine. Mîntuitorul s-a născut și s-a sacrificat pentru oameni. Oamenii fac curat în case (eu nu mai pot să fac asta), întind mese mari cu „bucate tradiționale” (acesta este termenul folosit de văcuțele de la radio-TV în astfel de ocazii), se bea mult, mulți se îmbată, unii dintre ei se urca la volan în această stare. Eu nu mă plîng, și de Crăciun și de Paști primesc toate „bucatele tradiționale”. Doar că eu nu mai pot mînca. Și nici nu mă mai pot bucura. Mă uit în jur și mă întreb dacă oare pentru asta s-a născut și s-a lăsat răstignit Mîntuitorul. Văd cum în timpul vieții mele creștinismul moare treptat peste tot, inclusiv în România.

Fiecare an în plus pentru mine este o povară în plus, nu un prilej de bucurie. Anul Nou este o altă noapte de bilanț, de fiecare dată negativ. Este noaptea în care obișnuiesc să scriu un articol, de fiecare dată trist. Voi respecta acest obicei și în acest an, pentru ultima dată.

Zilele revoluției sînt însă zilele în care regret cel mai mult că nu mai am putere, dar nici armă. Clocotește sîngele în mine cînd aud la Radio România Actualități criminalii, trădătorii de țară, falșii revoluționari vorbind despre sacrificii și jertfe, despre idealurile revoluției, acele idealuri de care ei nu au habar, dar le calcă în picioare. Și-au bătut permanent joc de aceste sacrificii, jertfe, idealuri.

Nu mă refer acum la Iohannis și Orban, merită o atenție separată.

                                                                    * 

În penultimul meu articol (Între vis(e) și realitate) mi-am dus la capăt promisiunea de a mă referi la trei instituții parazitare, inutile și în general corupte. Mi-am strîns puterile ca să mă țin de cuvînt, dar referirile au fost foarte succinte.

Am acum ocazia să mai dezvolt puțin despre Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 (IRRD).

IRRD nu a fost înființat de Ion Iliescu pentru a se afla adevărul despre revoluție ci, dimpotrivă, pentru a fi ascuns, escamotat, deformat, să fie impus adevărul lor. Pentru ei, nu există intervenție externă în orchestarea revoluției, nu există nici falși revoluționari.

Printre membrii ticăloși numiți de Iliescu pe viață se află doi nemernici, Alexandru Mironov și Răzvan Theodorescu, invitați alaltăieri noapte la RRA (unde încă este angajat în continuare de mult timp pensionabilul Mironov – peste o lună face 78 de ani) să ne vorbească tocmai ei despre revoluție!  Și-au manifestat revolta față de cei care vor să afle adevărul, Theodorescu a fost revoltat de faptul că este singurul caz din istorie în care o revoluție este adusă în fața justiției – din păcate, el nu este prost de loc, vrea însă să prostească lumea, în fața justiției nu a fost adusă revoluția ci aceia care au comis crime fără nici o justificare. Dar și despre asta, întrucît Iohannis împărtășește punctul de vedere al lui Iliescu, mai tîrziu.

Tot la RRA, după miezul nopții, a fost invitat un revoluționar autentic, Petrișor Morar, fost participant în balconul Operei din Timișoara, vicepreședinte al primului partid „în ilegalitate” înființat atunci, Frontul Democrat Român, devenit președinte în ian. 1990 în urma retragerii lui Lorin Fortuna. Am cooperat foarte bine cu el în primăvara lui 1990, în campania electorală, unde ne-am strîns sub denumirea Gruparea Democratică de Centru nu mai puțin de 10 partide de opoziție. În Timișoara, Petrișor a strîns 15.000 de voturi și a devenit deputat. În perioada 2005-2006 a fost pentru un an de zile secretar de stat la SSPR – este singurul căruia nu pot să îi repoșez nimic, în timpul lui nu s-au făcut falși revoluționari.

Din păcate, la ora 00,30, a fost invitat prin telefon să participe la discuție Doru Mărieș. A spus niște informații eronate despre revoluția din Banat, pe care Petrișor le-a corectat într-un mod elegant. Știu că gen. Dan Voinea i-a pus la dispoziție lui Doru Mărieș declarații ale revoluționarilor adevărați ca să știe ce să recite despre revoluția din București, la care nu participase – dar se pare că nu i-a dat și informațiile necesare pentru provincie. Știu asta de la un bun prieten, unul dintre revoluționarii celebri, care a recunoscut în discursurile lui Mărieș paragrafe întregi din declarațiile pe care el i le dăduse lui Dan Voinea. Cum a ajuns acest fals revoluționar, impostor, escroc, turnător să fie acceptat de Băsescu și Iohannis la palatul Cotroceni ca reprezentant oficial al revoluționarilor? Sau este explicabil? În orice caz, este o blasfemie.

IRRD a avut o inspirație total nepotrivită organizînd pe 21 decembrie (cu un buget alocat de 100.000 €), un concert rock și altele soiuri de muzică apreciată de tineri în Piața George Enescu, adică lîngă Piața Revoluției, unde în același timp era programată comemorarea victimelor revoluției! O bătaie de joc!

O serie de organizații hashtagiste (pentru asta îi apreciez) au intervenit, au protestat, au luat legătura cu cei invitați să cînte, după care unul după altul s-au retras. În final, după cum am fost informat, concertul (adică rușinea) s-a anulat.

Am auzit la radio că astăzi, în Piața Universității, Gelu Voican Voiculescu și Petre Roman au fost loviți de revoluționari adevărați, care i-au întrebat unde au fost ei la revoluție. Este bine ce li s-a întîmplat, ce căutau acolo? Ei nu știau că acolo vin revoluționarii adevărați? Jandarmeria a anunțat că face demersuri pentru a identifica pe cel care l-a lovit pe Voican. Eu am primit un telefon și am aflat cine este (desigur, asta nu este o probă). Uite că și asta este o chestie, să stai în pat și să primești informații pe care oficialitățile nu le au.

Îmi pare rău că nu am fost în stare să ajung azi în Piață, deși mi-aș fi dorit. Nu pentru a da în Voican sau în Roman, ci pentru a-l huidui pe Iohannis și a-i striga părerea mea, că este un nenorocit corupt și trădător de țară. Așa ar trebui întîmpinat oriunde iese în public.

                                                                    *

Patriarhul s-a rugat astăzi pentru eroii căzuți în revoluție.

Pioasă atitudine, dar eu mă gîndesc la acțiunile (sau mai degrabă inacțiunile) clerului în acele zile. Recunosc, începe să mă lase memoria (ceea ce îmi pare firesc) așa că dacă greșesc rog să fiu nu criticat, ci corectat. Au trecut prea mulți ani, iar eu nu am fost de față.

Din cîte știu, mitropolitul Nicolae Corneanu al Banatului a ordonat închiderea porților catedralei metropolitane pentru ca revoluționarii să nu poată să se refugieze în aceasta (un drept acordat din cele mai vechi timpuri de biserică, dreptul de sanctuar) – au fost uciși pe treptele catedralei. După revoluție, Corneanu a fost singurul înalt ierarh care a recunoscut colaborarea cu securitatea. Dar nu a considerat că este necesar să se retragă.

Preotul Sandi Mehedințu, preotul de la biserica Colței. S-a închis în casă (o vorbă românească spune că „paza bună, trece primejdia rea”. Revoluționarii s-au cățărat cum au putut pentru a trage clopotele. Atunci a intervenit „Popa Țeavă”, cum a fost numit mai tîrziu, care i-a izgonit pe cei care trăgeau clopotele (printre care și Mihaela Laura Calancea, fiica lui Constantin Calancea). Preotul a devenit (nu știu cum) membru al Asociației „21 Decembrie”, pînă cînd a fost deconspirat ca informator al securității, ocazie cu care numele s-a transformat în renume, „Popa Țeavă”. A fost exclus din asociație.

Marele răspîndac al minciunii, ziarul „Adevărul”, îl compătimea pe cel care ar fi tras clopotele și ar fi adăpostit răniții în biserică. Cîtă minciună ascunsă sub numele adevărului! Eu nu am scris mai sus lucruri aflate la coadă la hîrtie igienică, sînt lucruri pe care mi le-au spus martori ocular, Mihaela Laura Calancea și Nelu Iofciu!

                                                                           *         

„A fost nevoie să moară oameni…”

În ultimele luni am avut motive să mă aplec asupra acestor vorbe, să mă lămuresc de ce Iohannis nu vrea să se afle adevărul, ci doar minciunile care îi convin. Cum procurorii DNA folosesc probe false iar judecătorii desemnați refuză administrarea probelor care conduc la adevăr.

Cred că pentru azi, ajunge!

                                                                                                          Dan Cristian IONESCU

11 Comments

  1. Domnule Dan Cristian Ionescu, daca doriti sa scrieti pentru o statistica, desigur, mai bine nu scrieti. Dar daca va ganditi sa scrieti pentru romani, atunci poate veti gandi altfel.
    Romani, in acceptia de om, au ramas foarte putini, dar ei exista si raman uniti si prin aceste scrieri, chiar daca ei nu va cunosc si nu se cunosc intre ei.
    Se pare ca mantuirea colectiva nu mai este posibia, dar mantuirea individuala, in mod sigur. functioneaza. Asadar, ganditi-va la romanii acestia putini carora le este la fel de greu (poate si mai greu) sa supravietuiasca in aceasta mlastina a minciunii. Vremea despre care noi citeam intr-o Carte si care ni se parea indepartata, o traim acum din plin. Este si vremea separarii graului de neghina si vremea alegerii noastre. De ce sa abandonam tocmai acum?

  2. SAVONAROLA

    Nu va lăsați doborât de lehamite si deznădejde, domnule Dan Cristian Ionescu!
    Macar pentru cei care s-au prezentat si au votat DA la Referendumul pentru definirea căsătoriei din octombrie 2018, merita sa mai scrieti, ca in rest e situația foarte clară si tragica. Acel referendum a fost hârtia de turnesol în ce privește sănătatea morală a cetatenilor României.

  3. Dan Cristian Ionescu

    Dna. Magdalena Dumitrana, eu nu scriu pentru statistici, si nici nu inteleg la ce va referiti prin asta. V-ati grabit sa trageti unele concluzii, desi eu am scris “Dar asupra acestui subiect voi reveni.”. Acum vreo 15 ani Dumnezeu a hotarit ca eu sa scriu o carte pe o tema cu care nu aveam nici o legatura, probabil m-a ales pentru curajul meu, si m-a ajutat ca intr-un an de zile sa scriu o carte complexa, despre 3.500 de ani de crime si nelegiuri savirsite de conducatorii evrei. Asa a aparut Codul lui Lucifer, tiparit in trei editii si cu editia a patra postata pe internet – daca nu ma ocup sa completez editia a cincea cu cele scrise in ultimii ani, munca mea nu va fi desavirsita. Apoi, Dumnezeu mi-a mai dat o sarcina, m-a pus sa citesc si sa recitesc de zeci de ori Evangheliile, editiile in limba romana dar si in alte trei limbi europene, sa le confrunt cu ritul bisericesc, sa citesc lucrari interzise de biserica, sa gindesc si sa ajung la concluzia sfintilor parinti rusi care au spus ca satana si-a pus de mult oamenii in fruntea bisericilor crestine. Din aceasta cauza, fiindca Dumnezeu a fost tradat de biserica, ne-a intors spatele. Asa am inceput cartea care sper sa fie cartea mea de capatii, Despre vremurile din urma. Eu nu abandonez niciodata, dar vine timpul cind trebuie sa stabilesc o ordine de prioritati, fiindca nu stiu cit timp mai am.
    D. “Savonarola”, sper ca in cele de mai sus ati gasit raspunsul si pentru dvs.
    Va urez ambilor Craciun fericit, linistit si imbelsugat, la multi ani cu sanatate si bucurii.

    • Magdalena Dumitrana

      Domnule Dan Cristian Ionescu, cand m-am referit la “statistici”, ma gandeam,iertare pentru exprimarea mea confuza, la numarul de cititori. Intr-adevar, a scrie pentru un numar cat mai mare, este pierdere de vreme. In schimb, merita a scrie pentru romani -acestia sunt foarte putini (nu ma refer la cetatenie), fiind de asemenea, printre putinii reprezentanti ai speciei umane. Restul sunt umanoizi.
      Dar daca dumneavoastra sunteti convins ca misiunea data este acea carte, desigur, faceti ceea ce credeti ca trebuie.
      Vorbiti insa cu cineva care, nu numai ca a facut si teologia, dar a citit mult in zona misticii (nu numai ortodoxe si nu numai crestine). Stiu ce vreti sa spuneti si stiu ca ar exista o alta cale. Dar desigur, nu aveti nevoie de sfaturile atora iar eu am invatat ca este mai bine sa tac.
      Cand ma refeream la abandon, ma gandeam strict a articolele dv “terestre”, accesibile oamenilor, lovind puternic pentru a-i trezi si a-i invata sa vada, sa gandeasca si eventual, sa traiasca. Pentru ca articolul dv este public, mi-am permis un comentariu. Cu scuzele de rigoare pentru vorbele care v-au suparat putin, va doresc pace si ajutorul Domnului in ceea ce intreprindeti. Dar…nu ma pot stapani: Dumnezeu niciodata nu ne-a intors si nu ne intoarce spatele. El nu tine de rituri, de biserica ca institutie si nici de Ecclesia – acestea sunt pentru noi. Si da, aveau dreptate parintii rusi (si nu numai), iar daca va referiti nu numai la confesiuni dar si la denominatiuni, veti gasi un material bogat. Doamne ajuta!

      • Dan Cristian Ionescu

        Nu m-au suparat vorbele dvs., doar ca nu intelesesem ce legatura avea statistica. Pe mine ma supara doar insultele inutile, nu criticile.
        Eu consider ca bunatatea, mila si iertarea lui Dumnezeu nu sint fara de margini ci au limitele lor, motiv pentru care de multe ori a intors spatele, intii iudeilor (robia babiloneana in sec. 6 i. Hr. si apoi darimarea Templului in anul 70 d. Hr.) dupa care si crestinilor (in sec. 7 d. Hr., in mijlocul sinoadelor ecumenice, am pierdut locurile sfinte – Ierusalim, Nazaret, Bethleem, mai tirziu, la inceputul mileniului II, dupa Marea Schisma si dupa aparitia sfintelor taine, Europa a fost lovita de marea ciuma, a cazut Constantinopolul, razboaiele de cucerire s-au intins aproape in toate tarile crestine). Un regretat prieten, Dumnezeu sa il odihneasca, un mare teolog, mai avea un argument: daca iertarea lui Dumnezeu ar fi fara de margini, nu ar exista iadul.
        Toate cele bune, sanatate si Doamne ajuta! .

  4. Malus Dacus

    A votat poporul, n-a votat poporul…..
    Orice analiza pe viitor ar trebui sa plece de la FRAUDA MASIVA orchestrata de serviciile secrete. FRAUDA de milioane de voturi! FRAUDA prin numarul fals de persoane cu drept de vot, FRAUDA la votul in strainatate, FRAUDA prin softul STS, FRAUDA prin coniventa partidelor parlamentare controlatre de securisti care au cazut la invoiala sa nu scoata rahatul la suprafata!
    Am observat ca se incearca ascunderea FRAUDEI si aruncarea intregii raspunderi pe umerii romanilor ignoranti, indobitociti. Este adevarat, dar nu sunt chiar atat de multi pe cati ne spun securistii ca s-au dus sa-l voteze pe Iohannis!
    Iar in ceea ce priveste referendumul pentru familie, e greu sa treci pragul de 30% cand te raportezi la 19 milioane de alegatori. Daca se lua in calcul numarul corect de alegatori si doar cei prezenti in tara, fara diaspora, ar fi indeplit conditiile de validare.
    Mai trebuie adaugata si FRAUDA mass-mediei care a suprimat dreptul cetateanului la informare corecta, prin cenzura si fake-news. Nici macar oamenii cerebrali nu pot lua decizii corecte in ceea ce priveste votul, daca li se ascund informatii esentiale despre scopul votului sau despre candidati. Aici trebuie punctata si tradarea Antenei 3, postul in care au avut incredere milioane de romani, asa cum foarte bine se spune intr-un articol pe Justitiarul.

  5. Bogdan Vasile (Pagina Bogdan Vasile Despre Vremuri)

    Lupta pentru dăinuirea neamului românesc face victime. Unii se duc în stele pe când alții se opresc deznădăjduiți sau doar se odihnesc până își recapătă puterile. Sunteți un erou al românismului și așa veți rămâne orice va fi. Să sperăm că pe măsură ce timpul nostru trece vor fi alții care să ne ia locul și să ridice stindardul. Vă sunt recunoscător pentru tot ceea ce ați făcut.

  6. Malus Dacus

    Votul este un act de foarte mare importanta pentru toata cumunitatea, pentru toti copiii nostri, pentru toata tara. Nu poti sa-ti permiti sa mergi nepregatit la vot asa cum nu poti sa mergi nepregatit la un examen, asa cum nu conduci masina fara carnet, asa cum nu poti sa mergi la razboi neinstruit, fara arma sau fara munitie.
    Eu unul as fi de acord cu un test grila de 5 intrebari simple din Constitutia Romaniei pe care trebuie sa-l treaca orice alegator inainte de a vota. Cine nu stie sa se intoarca acasa sau la carciuma, sa nu mai puna stampila pe primul din lista (Desemnat aleatoriu prin tragere la sorti, beneinteles) 😀

  7. Augusta

    Domnule Dan Cristian Ionescu, trebuie sa scrieti! Nu la multi oameni cinstiti si iubitori de Adevar, Dumnezeu a dat darul de a vorbi si scrie despre Adevar. Va doresc multa sanatate si viata lunga, bucurie duhovniceasca si credinta tare ca piatra din capul unghiului- Hristos! Am aflat despre dvs aici, in paginile Justitiarului si am cautat sa aflu cine sunteti si cum aratati, si am vazut! Pentru mine personal, sunteti un sol al Adevarului si trebuie sa va duceti la bun sfarsit aceasta sarcina grea, dar care va va da o bucurie duhovniceasca ( nu lumeasca) de nedescris! Nu ascundeti lumina sub obroc!
    Va iubim, cu iubire frateasca, adevarata si romaneasca!
    La multi ani! Dumnezeu sa va binecuvinteze!

    • Dan Cristian Ionescu

      In curind o sa va explic tuturor si cred ca ma veti intelege. Eu nu intru in vacanta, dar voi scrie, prin carti, alte adevaruri. Va multumesc pentru aprecieri, este reconfortant sa fiu si apreciat, nu numai insultat si amenintat. Nasterea Domnului cu bucurie si liniste sufleteasca!

  8. Nick

    Dragule, nu te ostoi să crezi că românii nu-ți dau semn de sprijin. Nici nu-ți imaginezi cîți români te susțin. Nu ești singur. Sîntem toți lîngă tine te citim te apreciem pentru sacrificiul pe care-l faci pentru neam; un neam mic de cel mult 6 milioane, restul fiind pleavă adunată de vînt (vezi Coșbuc). Tu vezi doar gunoiul care plutește deasupra mocirlei din lipsă de conținut cultural românesc. Dar noi existăm, ne încărcăm cu autodeterminare, ca atunci cînd sosește clipa (nu mai e mult) să lovim năprasnic dușmanul culcat pe urechea victoriei. Așa am acționat întotdeauna, așa am supraviețuit peste milenii. Și ca să-ți dau un punct de susținere de tip arhimedian iată o istorioară demnă de luat în seamă și care îi face pe dușmanii creștinismului să tremure ca varga: un bătrîn mergînd pe malul mării se gîndea în sinea lui: Doamne, zicea el, ori de cîte ori am fost la grea încercare eu vedeam pe nisip și urmele tale însoțindu-le pe ale mele. Acum la adîncă bătrînețe cînd sînt epuizat și singur, eu nu văd decît o urmă, a pașilor mei. De ce Doamne mai abandonat tocmai acum ? se întreba bătrînul înaintînd cu greu prin nisip. După un răstimp, în care bătrînul aștepta un răspuns care părea că nu mai vine, într-un tîrziu cînd bătrînul își pierdea cu fiecare clipă care se scurgea inexorabil, iată că Dumnezeu îi răpunde: Nu te amărî omule, căci urma pe care tu o vezi pe nisip, nu este urma pașilor tăi. Este a Mea, căci pe tine ,Eu, te țin în brațe. Așa că nu te amărî domnule Ionescu. Dumnezeu îți va recompensa de zeci de ori sacrificiul făcut. Ai credință. poporul Român (primordial) există și ziua aceea își va spune cuvîntul. Cu bine, și nu uita: noi românii te citim și ne încărcăm cu energia spuselor dumitale.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *