Atitudini

De ce nu voi mai scrie (II)

  Cred că mai toți ați urmărit pe internet acum cîțiva ani clipul transformat (printr-o traducere șugubeață) într-un soi de […]

 

Cred că mai toți ați urmărit pe internet acum cîțiva ani clipul transformat (printr-o traducere șugubeață) într-un soi de pamflet video. Donald Trump explică pe larg cum atunci cînd Liviu Dragnea a intrat în Casa Albă, în primul moment a crezut că este șeful de sală. Apoi a aflat cine este, s-a umplut de admirație și respect, a recunoscut cît de multe are de învățat de la acest om excepțional, care a făcut Teleormanul „great again”.

Zilele trecute, pe „Justițiarul” a fost postat un articol ilustrat cu fotografia de mai jos, care deja îmi motivase o idee. Conștient că pînă apuc eu să scriu ce vroiam, fotografia va dispare, am copiat-o și, mai mult decît atît, am reușit să o plasez în mijlocul filei. Ei bine, eu, care nu mă pricep cîtuși de puțin la finețuri de astea, fără să cer ajutorul nimănui, am reușit să mă descurc singur! Asta cred că este o minune de Crăciun!

Probabil că în general ați fost captivați de papionul lui Iohannis. Eu însă m-am uitat la altceva, la mîndria lui Ludovic. Mi-a părut mîndria cu care un picolo examinează perfectul mise-en-place al tuturor meselor, realizat după gustul și ordinele patronilor.

În sfîrșit, azi (joi) a fost postat un articol în care care ținuta lui Iohannis (v-am spus eu că Iohannis a atras toate privirile!) este comparată cu cea a unui șef de sală (nu de stat).

Îmi este greu să mă pronunț, nu am prins restaurantele de lux dinainte de război, nu știu echivalența funcțiilor cîrciumărești pe plan european, așa că nu pot spune că Iohannis seamănă cu un șef de sală, cu un țal (știe Iohannis ce înseamnă asta, fiindcă provine din „zahl-ul” lui din străbuni, adică ospătarul care venea să încaseze nota de plată),„maitre d’hotel” sau „oberchelner”.

De fapt, importantă nu este definirea exactă a funcției din cadrul alimentației publice, important este faptul că marile personalități ale României din ultimii ani (Dragnea, Iohannis, Orban) sînt asimiliți celor care se ocupă de organizarea petrecerilor, și încasarea banilor pentru acestea. Om fi un popor de chelneri, cum își dorea Băsescu?

Aceasta a fost o introducere.

                                                            *

Sînt un bătrîn nu numai tot mai lipsit de informații, dar care înțeleg tot mai greu ce se întîmplă (sau nu mai înțeleg nimic).

Și mă întreb dacă acest colos cu picioarele de lut care a fost PSD-ul, condus jumătate de an după arestarea lui Dragnea de Vasilica, fosta șefă a Europei, iar în prezent, ca interimar, de cel mai important luptător cu rol determinant în victoria revoluției din cîți am auzit (evident, mă refer la Marcel Ciolacu, despre care am citit stupefiat că a început revoluția încă din 14 dec. 1989 în Buzău, oraș în care nu a fost nici o revoluție!) a avut vreodată o strategie de PR, de marketing, dacă nu a avut acces la TVR sau la RRA, sau dacă nu s-a gîndit niciodată la așa ceva, ca să atace toate nemerniciile lui Iohannis. Au stat în banca lor, punînd botul la distrugerea în continuare a României sub tandemul Iohannis – PNL (și plus alții, la loc de frunte fiind serviciile secrete trădătoare ale țării).

În acest an, cu multiple încălcări ale legii și evidențelor, Ciolacu a fost declarat luptător cu rol determinant în victoria revoluției (nu este de mirare, în acest domeniu, oamenii lui Iliescu sînt cei cei care taie și spînzură). Acum, așteaptă să fie validat și de Iohannis.

În Galați, în după amiaza zilei de 22 dec. 1989, din balconul fostului sediu județean al PCR, a luat cuvîntul răposata Mariana „Cur de fier” Babos, matroana curvelor din cel mai important port dunărean. Nu a avut tupeul să ceară certificat de revoluționar. Ciolacu este mai curvă decît fetele Marianei. Iată un moment de istorie revoluționară:

http://www.ziare.com/galati/stiri-actualitate/cum-a-inceput-revolutia-sexuala-in-romania-post-comunista-indemnul-din-22-decembrie-1989-in-balconul-sediului-pcr-f-ti-va-fetelor-ca-e-libertate-7924769

Zilele trecute (nu mai rețin cind), tandemul a dat o lovitură de maestru. Radio România Actualități și-a strîns pe la prînz sculele și le-a cărat la Palatul Victoria, unde cred că timp de vreo oră Ludovic a vituperat împotriva PSD.

Vae victis!” – vă veți întreba ce rost are să tragi șuturi în adversarul doborît la pămînt. Păi uite că are rost, pregătești terenul pentru a justifica prin greaua moștenire eșecurile previzibile ale guvernării tale!

Fiecare are oful lui, oful meu este că majorarea accizei la țigări amînate de Vasilica pentru 2020 fost devansată de Ludovic – cartușul de țigări s-a scumpit deja cu încă 5 lei.

Ludovic a avut la dispoziție o oră să debiteze nerozii, dar deja am pierdut mult spațiu cu introducerea și trebuie să mă concentrez asupra lui Iohannis.

În concluzie, biet popor român, cu cîtă voluptate te îndrepți spre sinucidere! Și nu este nimic de făcut!

                                                                        *

În aceeași zi, seara, RRA m-a delectat cu inepțiile lui Iohannis. Cu zeci de ani în urmă era o vorbă vulgară, pe care o adaptez tăind vulgaritatea – lui Iohannis poți să-i fluturi și un tramvai, că el tot PSD vede. Nu mă pricep, dar tind să cred că asta ține de o boală psihică.

Iohannis luptă pentru adevăr, apără justițea, combate corupțea. Pentru el sînt termeni atît de noi, încît nici măcar nu știe cum se scriu și cum se pronunță.

Tema este vastă, iar eu sînt prea obosit. Așa că o să vin cu niște exemple, alandala.

Iohannis luptă pentru adevăr – nu zău? Tocmai și-a însușit teza lui Iliescu și a decretat că nimeni nu poate contesta revoluția română (ca și holocaustul!). Măi flăcău (sînt mai bătrîn decît tine așa că îmi permit să îți spun așa – funcția ta e trecătoare, și uneori te duce în fața plutonului de execuție), hotărăște-te, vrei adevărul, sau vrei ca intervenția BND-ului tău în revoluția română să nu fie cunoscută? Prietenii tăi, șefii serviciilor secrete ale partenerilor strategici au contribuit la uciderea a peste 1.000 de români nevinovați – ești sigur că vrei adevărul, fiindcă eu simt că de fapt nu vrei?

Iohannis apără justiția – dar nu cînd și face dreptate. Cînd „justițea” l-a deposedat de două case obținute fraudulos, a atacat pînă în pînzele albe. A pierdut și acolo, în pînzele albe, dar nu are de gînd să restituie statului chiriile primite ilegal.

Iohannis luptă împotriva corupției – lupta lui a însemnat să o apere pînă la capăt pe L. C. Kovesi, simbolul apărării corupților externi iar după ce nu s-a mai putut, a vorbit cu prietenul lui Macron (sau Macrou? – sînt bătrîn, mai greșesc și eu) să o susțină împotriva propriului candidat francez, pentru a conduce lupta împotriva mafiei în întreaga și corupta UE. Apărătoarea mafiei, este numită să o combată!

                                                            *

M-a scîrbit modul în care Parlamentul European a omagiat revoluția română. Au vorbit despre ce nu știau (sau, unii, despre ce se făceau că nu știu).

Pentru cine știe adevărul, este penibilă rezoluția: „Parlamentul European solicita cu aceasta ocazie statului roman sa isi intensifice eforturile pentru elucidarea adevarului cu privire la evenimentele de acum 30 de ani, proces tergiversat inutil pana in prezent”.

Vinovații de crimele revoluției se încadrează în mai multe categorii, dar procurorii militari s-au limitat doar la unii, cei mai evidenți, dar și cei mai puțin vinovați.

Cei mai mulți condamnați au fost soldați, ceea ce naște în mod legitim o problemă, depuseseră jurămîntul fața de comandantul suprem și primiseră ordin să tragă. Ar fi o discuție amplă, pe care o evit acum fiindcă ar fi prea mult de comentat pro și contra.

Au fost comandanții care au dat ordin să se tragă asupra revoluționarilor, deși nu era cazul – cei mai mulți dintre aceștia, au fost ulterior avansați în grad de Ion Iliescu.

Au fost victime care au murit din cauza „psihozei teroriste”. În TVR a fost ucis un singur militar, deși nu au existat teroriști. A fost ucis de un alt militar, care a crezut că acesta este un terorist îmbrăcat în uniformă militară română. Se ceruse sprijin armatei pentru apărarea TVR, atacată de teroriști, au venit unități diferite, care nu se cunoșteau între ele, dar nu existau teroriști (decît Iliescu și ai lui)..

Nemernicul, criminalul, trădătorul Ion Iliescu, povestea cum în timp ce era la TV, elicoptere ale teroriștilor trăgeau asupra lui – singurele elicoptere erau cele ale armatei, ai cărei conducători erau complicii trădării.

Au fost civili excitați, care au tras atunci cînd li se părea că cineva pare terorist (așa a fost ucis unul dintre marii noștri artiști comici, Horia Căciulescu, ucis la volanul Trabantului său).

Asta înseamnă adevărul despre revoluție, aștia sînt vinovații?

Dar, hopa! Au fost cîteva cazuri cînd la revoluția din București, unii militari au executat cu sînge rece revoluționari pe care i-au împușcat în cap.

Nu cu mult timp în urmă am postat un articol în cadrul căruia am făcut trimitere la un link excepțional, erau nominalizați cîțiva dintre acești criminali cu sînge rece, identificați, documentați – judecătorii români au găsit motive să îi achite! Judecătorii români, obișnuiți să achite vinovați și să condamne nevinovați. Judecătorii români care astăzi, în loc să fie condamnați la moarte și executați pentru infamiile lor, ei fac grevă ca să nu li se impoziteze pensiile de multe mii de euro pe care le primesc fiindcă au călcat legea în picioare, fiindcă au dat nedreptății o acoperire juridică. Aștept să văd reacția lui Ludovic.

Haideți să vă spun lucrurile pe care Dan Voinea a refuzat să le cerceteze. In ziua de 30 dec. 1996, cînd fusese numit în fruntea parchetului militar, l-am sunat, l-am felicitat și i-am spus că sper să mă audieze în dosarele revoluției și mineriadei mari. A fost atît de interesat încît atunci, noaptea, a venit la o berărie de lîngă mine să afle ce vreau să să îi spun. Știa foarte bine că în materie de informații sînt, așa cum se spune azi  „master”. Dar mi-am dat seama că informațiile mele nu îl interesează.

Mă duceam apoi la el la birou, era plin de ziariste, mă servea cu o cafea. După ce plecau curvele (pardon, ziaristele!) scotea sticla de palincă. Niciodată nu am fost audiat.

Pe mine nu mă interesau soldații care au tras la ordin,  nici cei care au tras sub emoția unor momente provocate.

Pe mine mă  interesa contribuția serviciilor străine la distrugerea României, din care fiecare să fure o halcă. Pe Dan Voinea asta nu l-a interesat.

Pe mine m-a mai interesat ceva care pe Dan Voinea nu l-a interesat, așa zișii teroriști, de fapt chiar teroriști.

Am amintit în unele articole despre „Rețeaua R”. Este unul dintre misterele pe care nu am reușit să le sparg, nimeni nu vorbește, aproape nimeni nu scrie despre asta. Ce am putut eu să aflu? Am aflat că ar fi fost cca. 6-7.000 de membrii la nivelul întregii țări (cam 150 pe județ,  pădurari, ciobani isteți. profesori, medici, etc.) pregătiți ca în caz de invazie, să lupte în spatele inamicului. Nu aveau nici o legătură cu DIA, din cite știu, lista lor o avea doar ministrul apărării naționale.  Tot din cite știu, un depozir subteran de armament îl aveau în Parcul Tineretului, pe drumul spre restaurantul „Casa Oprescu”, iar în 1989 li s-au schimbat autoturismele din dotare. În sfîrșit, tot din cite știu, ei au primit simulatoarele importate în vara lui 1989 din URSS de Victor Athanasie Stănculescu, care au creat psihoza teroristă.Dacă în cazul „Ciocănitoarei” am auzit un nume (actualul general în rezervă Alexandru Grumaz), în cazul  simulatoarelor nu am reușit să aflu nimic. Lor le era adresat bizarul articol din „Scînteia Tineretului” prin care, în plină iarnă, li se dădeau sfaturi cum să se comporte la mare și să se apere de soarele puternic.

După atîția ani, poate că vreunul dintre ei își face milă de noi și ne ne dă niște explicații.

Dar nu credeți că am obosit?

                                                                                              Dan Cristian IONESCU

Citiți și prima parte: De ce nu voi mai scrie (I)

2 Comments

  1. gore

    eu am auzit din intamplare pe unul dintre acesti antrenati sa-l dea jos pe ceasca, era f suparat pe ce a ajuns Romania azi- colonie, a zis ca regreta ca a participat “la revolutie”. a fost emigrant, antrenat prin legiunea straina cu misiunea nobila sa aduca libertatea in tara, era fericit atunci….azi nu mai era fericit…a primit o functie prin servicii parca. nu cred ca era diversionist ca a zis-o intr un moment de nervozitate maxima….

  2. Malus Dacus

    Un articol foarte bun, care ar trebui sa se intituleze “De ce voi mai scrie”.
    In privinta adevarului despre lovilutie, din tot ce am citit sau am urmarit in mass-media, cred ca analizele domnului profesor Corvin Lupu publicate de Justitiarul.ro sunt cele mai veridice.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *