Atitudini

Doamnă/domnule doctor, vă respect decizia!

  „La război nu mergi fără pușcă.” (Proverb neaoș Românesc) Pandemia a scos din marea parte a semenilor mei acea […]

 

„La război nu mergi fără pușcă.” (Proverb neaoș Românesc)

Pandemia a scos din marea parte a semenilor mei acea latură ținută-n frâu, bine ascuns în spiritul multora zăcea, înfrânat, „țațismul”. Acel virus, mai urât decât Ebola și Covid-19 la un loc, este Țațismnul, ce poate fi descris simptomatic ca:  Insul ce are ca surse de informare doar TV-ul și-n rare cazuri un ziar online, înțelege ideile din text însă nu este capabil să le coreleze cu experiențe anterioare sau cu viața curentă. Astfel, conținutul de idei, deși înțeles teoretic, nu poate fi folosit ca resursă într-o întreprindere viitoare. Însă are o mare calitate este ce-l mai bun „părereolog”, are păreri despre orice, ce mai contează dacă sunt nefondate!

Vremea pandemiei noastre nu are nimic din frumusețea  romanului „Dragostea în vremea holerei” Gabriel García Márquez, la noi dispare povestea de dragoste rămânând doar urâciune Covid-ului moral. Aruncare cu insulte gratuite a redevenit sport național. Cearta a luat locul dezbaterii, injuria a substituit argumentul, argumentele pe care se întemeiază o demonstrație sunt substituite de aparențe.

Cele descrise mai sunt vor fi argumenta următoarele rânduri.

Disperarea de a găsii un țap ispășitor pentru proasta gestionare a actualei stări îi face pe guvernați să producă eventuale scenarii. Primul a fost diaspora „nu veniți acasă”, – cunoașteți cât și ce s-a scris, nu mai reiau – al doilea cetățeanul răzvrătit ce nu vrea să „stea în casă” – aici este un pic mai largă plaja, are România în marea-i grădină multe specimene umanoide, era să scriu animale dar aș fi înjosit regnul – iar mai nou medicii ce vor să-și facă menirea, însă nu au echipamente de protecție „Doctori care dormeau până acum pe salarii mărite și care treziți de realitatea adusă de coronavirus, fug” – este plin internetul de păreri pro și contra – onor guvernu’ a luat doar toate măsurile (ca un croitor prost ce tot măsoară lungimea la pantalonul bărbătesc și uită să-i facă șlițul) și la timp, zic ei. Nu deschid aci subiectul, că-i tardiv și știți prea bine cu ce au pierdut vremea. Mai vine și her Johannis cu mita lui, dar mă opresc că…

                   DA, DOAMNĂ DOCTOR, VĂ RESPECT DECIZIA!

Județul Hunedoara are culoarea roșie pa harta infectării cu Covid-19, și tot pe un loc fruntaș se află la cadrele medicale infectate. De ce asta, cine a greșit sau dacă a greșit cineva ne vor spune cei avizați, am înțeles că sunt deschise anchete penale.

Tot în județul Hunedoara, mai bine zis la Orăștie un medic a demisionat, dr. Lorena Ehim, medic șef de secție ATI, spunând: „Nu sunt optimistă deloc pentru că știu cum stau lucrurile și știu că suntem trimiși la moarte cu mâinile goale!”. La o zi după Spitalul Municipal Orăștie scrie pe Facebook printre altele  „Doamna doctor a decis să păstreze valabilitatea demisiei, nu din motive de echipare, ci din motive personale fundamentate și care efectiv au împiedicat-o să meargă mai departe. Când ești în situația de a alege între viața copilului și carieră, cred că, majoritatea dacă nu cumva toți, am fi ales la fel.”

Lorena Ehim

Urmare a fost „grandioasă”, de la acuze la imixtiuni în viața privată, nimic nu a lipsit. Tot vocabularul, ce-i drept restrâns la cel mult 100 de cuvinte, țațiștilor păreriologi s-a năpustit asupra domniei sale. Nu a fost uitat jurământul lui Hipocrate sau ordinul, că sunt lași.

Ori medicul este practic obligat să nu facă rău pacientului. Acesta este de departe cel mai important lucru atunci când tratează pe cine. În primul rând să nu facă rău. Acesta este un principiu fundamental al medicinei. Or, acestea fiind spuse, medicilor li se cere astăzi să încalce principii esențiale de etică medicală, principii a căror încălcare a dus în trecut la atrocități inimaginabile.

Medicilor li se cere, li se impune cumva să trateze pacienți la ordin. Dar ordinele sunt date că să fie executate. Să nu uităm istoria. La „Procesele de la Nürnberg” au fost condamnați la moarte executanții ordinelor. În dosarul Revoluție din 1989 au primit condamnări doar executanții.

Contra argument la lașitate întreb, retoric, pe toți cei ce ați făcut armată – Câți dintre dumneavoastră ași merge la război fără armă, muniție, echipament tehnic de luptă și îmbrăcați așa cum ați venit de acasă?

Ați acuzat acest medic pentru-că arată bine și v-ați băgat în viața dumneaei, ca elefantul în magazinul cu porțelane. Ei, și de era urâtă nu făceați la fel, ați uitat ori nu ați știut niciodată ce-i acela respect datorat ființei umane și drepturilor sale și nici nu v-a interesat ce a făcut și ce va putea face pe viitor acest medic. Nu v-a interesat că muncea la trei spitale, la Orăștie, dr. Lorena Ehim, era medic șef de secție ATI, și făcea gărzi la Deva și Lupeni, au fost anesteziați pe masele de operație de domnia sa poate chiar rudele dumneavoastră, celor ce ați jignit-o gratuit.

Uitați ori poate nu știți că un medic infectat cu un virus este mult mai rău decât un glonț. Glonțul rănește sau ucide un om, o singură persoană, un medic ce poartă o infecție poate ucide pe toți cei ce vin în contact cu el, familie, prieteni, colegi de muncă, pacienți. Ori asta nu a vrut doamna doctor Lorena Ehim și nu uitați, țațiștilor păreriologi o dată cu demisia nu mai vin nici banii și fără ei trăiești, e drept, dar foarte greu.

Nu am pregătirea de actor, să mă pot transpune în „pielea” rolului, nu știu cu ce se „mănâncă” medicina, dar știu că orice ruptură de la viața cotidiană doare, că-i greu să nu poți face lucrurile pentru care atâta amar de vreme te-ai pregăti, ei bine, tocmai de aceea am onoarea să vă salut, doamnă doctor respectul meu, pentru tot ce ați făcut până acum și pentru tot ce veți face în viitor.

Nu știu ce voi face după ce trece pandemia. Timpul parcă-i împărțit în două, înainte și post pandemie. Înainte era, poate, viața normală, aceea pe care nu o apreciam la adevărata ei consistență,  după posibil va fie încercarea de a punem în aplicare ce am învățat. Între cele două este noul normal, marea așteptare.

Așteptare mai lungă sau mai scurtă dar în care, cu siguranță, sistemul medical are un rol deosebit.

Mă înclin, în fața domniilor voastre și vă doresc, și spre binele nostru, să fiți sănătoși, cu adânc respect,

                                                                                                      Dan ORGHICI

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *