Puncte de vedere

Doar nutriționiștii și Biserica nu cunosc valoarea proteinelor animale

  Am ascultat acum o zi-două o nutriționistă care sfătuia românii ca, pentru binele lor, să nu mănînce mai mult […]

 

Am ascultat acum o zi-două o nutriționistă care sfătuia românii ca, pentru binele lor, să nu mănînce mai mult de 300 g. de carne roșie pe săptămînă.

În urmă cu mulți ani, cred că peste patru decenii, a venit în România naționala de rugby a Noii Zeelande. Au fost cazați la hotelul „Athenee Palace” și am aflat meniul lor zilnic: dimineața o jumătate kg. de muschi de vită la grătar, la prînz jumătate de kg. de mușchi de vită la grătar iar seara ceva ușor – nu mai îmi amintesc exact ce, s-ar putea să fi fost numai sucuri naturale. Această carne le dădea forța extraordinară pe care o aveau.

Știu oare generațiile de mucava de azi, hrănite sintetic, pe care niște timpuri grele (și sînt sigur că ele vor veni) îi vor culca imediat la pămînt, ce hrană nerecomandată azi și declarată tot azi nesănătoasă, le-a dat putere în timpul veacurilor celor care au avut o muncă cu adevărat grea?

Oamenii de la munte, pe timp de iarnă, se trezeau dimineața înaintea zorilor, mîncau mămăligă rece cu o bucată de brînză și cu o halcă de slănină, beau o cană de țuică, își încingeau chimirul (să nu le cade șalele la efortul ridicării copacilor tăiați) și plecau pe munte. Acest mic dejun nerecomandat le oferea forța necesară, dar și rezistența la ger.

                                                                     *

Biserica cere credincioșilor să postească. Doar că Biblia, vorbind despre post, nu obligă pe nimeni la acesta.

Dacă cineva ar dori să mă contrazică invocînd minciuna care am aflat că este predată după 1990 la facultățile de teologie, ar fi mai bune să se abțină – m-ar determina să spun mult mai multe.

Această minciună pretinde că obligația postului este prevăzută din chiar prima carte a Vechiului Testament, „Geneza” (sau „Facerea”), cînd Iahve le interzice lui Adam și Evei să mănînce din roadele unui anumit pom. Asta însă nu înseamnă post, ci interdicție totală. Biblia nu spune că pomul ar fi fost un măr, ci spune că era pomul cunoașterii, pomul binelui și răului. Deci Iahve, nu vroia ca oamenii să afle adevărul.

Apoi însă, a venit creștinismul, a cărui valoare supemă este adevărul Cînd Mîntuitorul ne-a spus „caută și vei găsi”, nu s-a referit nici la cheile de la mașină, nici la telecomandă, nici la cardul bancar – s-a referit la Adevăr. Dacă cineva vă invocă Pentateuhul, fiți convinși că acela este în slujba satanei.

În Biblie sînt menționate cinci posturi. Trei dintre acestea, și anume cele ținute de Moise (cînd s-a întîlnit pe muntele Sinai cu Iahve), Ilie (post poruncit de Iahve) și Mîntuitor (cînd l-a înfruntat pe satana în deșert) au fost posturi negre, timp de 40 de zile. Un alt post a fost ținut de marele prooroc Daniel, mult mai scurt și mult mai „soft”. Dar Ilie a mai ținut un post, în care corbii Domnului îi aduceau în fiecare zi în cioc pîine și carne – deci Iahve știa că oamenii au nevoie de carne.

Pe vremea în care mai aveam cablu, am auzit la Trinitas un preot nărod rău, care vorbea despre cel de-al șaselea post biblic, și anume postul lui David, care aflînd despre moartea lui Saul (dușmanul său de moarte) și a lui Ionathan (fiul lui Saul, dat prietenul lui David), el și cu ostașii săi nu au mai mîncat pînă seara! Nu se știe între ce ore a avut loc această luptă, nu se știe la ce oră au fost uciși cei doi, nu se știe la ce oră a primit David această veste – dar dacă au primit vestea după ce luaseră masa de prînz, faptul că pînă la cină nu au mai mîncat, nu înseamnă post.

Mîntuitorul a ținut un post negru de 40 de zile, dar biserica le cere creștinilor între 7-60 de ani să țină în viață peste 10.000 de zile de post! De ce oare biserica le interzice ca mai mult de jumătate de an să mănînce proteinele care le dau putere? Am o explicație, legată de momentul în care biserica creștină, oficializată, a devenit sluga bazileilor și a stăpînilor de sclavi – dar o păstrez pentru mine.

Un văr de-al meu, preot, ajunge într-o seară împreună cu un foarte cunoscut ierarh la reședința sa arhiepiscopală. Se așază în grădină la masă, iar bucătarul aduce fripturi. „Păi bine, Înalt-prea sfinte, în zi de post?” – iar arhiereul răspunde ziua liturgică s-a încheiat!” (asta ei nu o spun niciodată drept-credincioșilor).

Eu nu spun oamenilor să nu postească, dacă vor asta, să postească – dar să știe că nu este o obligație hotărîtă de Mîntuitor, ci una hotărîtă de oamenii bisericii (contrar Bibliei, care în Isaia 29.13 și Marcu 7.7 spune că oamenii nu au voie să stabilească ei porunci).

Am un fin care, deși trecut bine de 70 de ani, ține toate posturile, dar are putere de muncă. Depinde de organism – eu, fără să mănînc carne, nu am putere de nimic,

                                                                  *

Trăim, așa cum am mai scris, cele mai bezmetice vremuri din istoria omenirii. Vremurile minciunii, vremurile știrilor false, vremurile în care homosexualitatea sau corectitudinea politică – adică minciuna, ne sînt impuse ca fiind normalitatea. Dar minciuna merge mult mai departe. Ni se spune că nu este sănătos să mîncăm ce era odinioară sănătos. Așa au apărut șnițelele, chiftelele sau brînza din soia, șampania sau berea dezalcoolizate, cafeaua sau ness-ul decofeinizate, țigările denicotinizate, femeile gonflabile. Au apărut OMG. Toate acestea, pentru vulg, nu pentru „cei aleși”.

Psiholoage invitate la RRA ne învață cum că dacă refuzăm dorința unui copil, dezvoltarea acestuia poate să fie afectată – eu mă gîndesc la faptul că, așa cum s-a întîmplat în SUA, un copil nerefuzat niciodată, cînd i se întîmplă să fie refuzat, ajunge să își ucidă părinții. Nutriționiștii nu fac altceva decît să slăbească organismul uman. Politicienii și mass-media cultivă, pe partea lor, minciuna.

                                                                  *

Cred că este timpul să mă întorc și să termin ceea ce consider că este cea mai importantă carte scrisă de mine, și anume „Vremurile merg spre pierzanie”. Titlul nu este original, este preluat dintr-o scrisoare adresată de Sf. Kukșa al Odesei credincioșilor săi. Din această carte, pe care dacă mă ajute Dumnezeu să o termin, o veți putea citi pe scribd.com, veți afla de ce Dumnezeu nu ne mai ajută.

Nu voi posta aici, întrucît acum cîteva luni, cînd am început un serial pe această temă, prin care sfătuiam creștinii să citească, să înțeleagă și să respecte Evangheliile, o haită de cîini ai satanei s-au năpustit asupra mea. A fost amuzant să le citesc comentariile critice, la adresa mea din care înțelegeam că se cunosc între ei. Pe unul dintre ei, cînd am scris că probabil este preot și se teme să nu-și piardă cîștugul, mi-a răspuns că este un simplu muncitor. Ei, bravo! era Ilie de la sculărie, care între două beri citea din sfinții părinți! Sfinții părinți ruși ne-au spus că satana și-a pus de mult timp oamenii în fruntea bisericilor creștine. Pe atunci, ei nu știau că satana va avea și postaci.

De aceea, prefer ca această carte să fie pusă pe internet, chiar dacă vor putea să o șteargă.

                                                                                                Dan Cristian IONESCU

5 Comments

  1. Alexandru Marinescu

    Ortodocșii, spre deosebire de creștinii altor culte, iau în considerare pentru mântuirea lor nu doar Biblia, ci și Sfânta Tradiție. Așadar, daca Sfinții Părinți ai bisericii ortodoxe, s-au au nevoit în post și rugăciune, ori de câte ori a fost rânduit, fara să mănânce carne, noi de ce sa nu le urmăm pilda? Suntem oare mai buni și mai deștepți decât ei ? Evident, vor înțelege aceste lucruri numai ortodocșii practicanți. Cine are urechi de auzit…

  2. Dan Cristian Ionescu

    Nu, nu sintem nici mai buni si nici mai destepti decit ei. Postul are doua virtuti: pe de-o parte este o forma de autocontrol, de infrinare (dar sint multe alte lucruri la care trebuie cu adevarat sa ne infrinam) iar pe de-alta parte este o forma de curatire a organismului de toxine. Mie imi place foarte mult mincarea de la manastiri, dar dupa ce plec ma apuca foamea. Sint oameni (printre care si eu) care au nevoie de carne zilnic. In ce priveste Sfinta Traditie, aici sint foarte multe de spus iar acum, eu nu am citusi de putin starea potrivita.

  3. Vasile

    Judecand dupa tonul articolului banuiesc ca aveti multe de spus in sens negativ despre Sfanta Traditie. Mult au avut de spus despre Sfanta Traditie si unii dintre cei care au trecut prin inchisorile comuniste acum o jumatate de veac, dar in sens opus. Ei supravietuiau numai cu zeama si ceva bucati de paine si n-ar fi exclus sa fi fost nevoiti sa faca munca fizica mai grea decat dumneavoastra. Si au facut-o. Dar ce conteaza… Au luptat pentru libertate, acum o avem iar rezultatul e ca fiecare poate scrie articole atunci cand mandria ii sopteste ca e apt. As adauga la ceea ce spune Alexandru Marinescu la final ca cine are minte nu trebuie sa se sminteasca…

  4. Dan Cristian Ionescu

    La sfîrșitul răspunsului meu la comentariul lui Alexandru Marinescu, scriam că sînt multe de spus cu privire la Sfînta Tradiție, dar nu am cîtuși de puțin starea potrivită. Nu încercam să mă eschivez, pur și simplu îmi era foarte greu să mă concentrez și să scriu – dar nu despre sănătatea mea este vorba în aceste rînduri.
    Comentariul decent al lui “Vasile” mă obligă la un răspuns care va fi foarte sumar dar care îi oferă o temă de reflecție. Într-adevăr, așa cum a intuit, am mari rezerve față de Sfînta Tradiție, ale cărei origini sînt necunoscute. Iată exemplul pe care îl dau.
    Conform Sfintei Tradiții, ajuns la bătrînețe, Sf. Iosif nu mai vedea bine, astfel încît tăia bucățile de lemn cînd prea scurte, cînd prea lungi. și atunci Mîntuitorul săvărșea minuni, scurtînd sau lungind bucățile tăiate, după cum era necesar. Cînd s-a născut Mîntuitorul, Sf. Iosif avea 80 de ani și a murit la 110 ani, cînd Mîntuitorul avea 30 de ani. Este greu de crezut că Sf. Iosif la 110 ani mai lucra tîmplărie (nu sîntem pe vremea minciunilor din Vechiul Testament, conform căruia Matusalem a trăit 969 de ani). Dar minciuna din Sfînta Tradiție este alta – cît a trăit Sf. Iosif, Mîntuitorul nu putea să săvîrșească minuni! De unde știu? Din Evanghelia după Ioan unde la nunta din Cana Galileei, la care Mîntuitorul a însoțit-o pe Sf. Fecioară (cap. 2, 3-4) se spune ” Şi sfârşindu-se vinul, a zis mama lui Iisus către El: Nu mai au vin. A zis ei Iisus: Ce ne priveşte pe mine şi pe tine, femeie? Încă n-a venit ceasul Meu.” Cred că este evident că ”ceasul Lui” (săvîrșirea minunilor) încă nu venise, dar a venit chiar atunci, săvîrșind prima minune.
    Viața Mîntuitorului, dacă te apleci cu atenție, are patru episoade. S-a născut ca Fiu al lui Dumnezeu, dar ca om – pentru a mîntui de păcate poporul evreu, trebuia să sufere pe cruce, deci trebuia să fiu om, căci Dumnezeu nu poate suferi. Între 30 și 33 de ani, Tatăl Său i-a dat puterea de a face minuni. În cele 40 de zile de după Înviere, a avut o natură dublă – atît imaterială (cînd se duce la ucenici, nu intră pe ușă ci prin ușă), cît și materială (îi întreabă pe ucenici ce au de mîncare). În sfîrșit, după Înălțare, Fiul lui Dumnezeu devine Dumnezeu Fiul și se așază la dreapta Tatălui Său.
    Eu sfătuiesc (se pare că degeaba) pe creștini să citească, să înțeleagă și să respecte Evangheliile, în acestea găsesc răspunsul la toate întrebările lor. Cine respectă Evangheliile, nu poate greși – cine ascultă de cei care le denaturează, greșesc sigur.

  5. nimic_sunt

    Nota : comentariul este pentru articol, nu pentru comentarii !

    Draga Domnule Dan Cristian Ionescu,

    Asa suntem noi oamenii…, intotdeauna cand facem ceva despre care stim ca nu este pe placul lui Dumnezeu, Constiinta ne mustra (aici vorbim despre cei care mai au constiinta).

    Daca de exemplu, nu putem trai -zicem noi- fara carne, cautam in Biblie sa gasim undeva scris ca, cineva a mancat carne. Cum am gasit, cum gata -s-a votat- nu se poate trai fara carne. Pe Regele David il calculam la secunda -de cand ar fi putut incepe acel post- asta doar ca sa-i minimalizam jertfa, insa pe Sfantul Ilie, daca a mancat carne, nu-l calculam sa vedem ce jertfa puternica a facut mancand atat de putin o data pe zi (era hranit de un corb -despre care nu se spune ca venea de mai multe ori pe zi- deci, sa fim seriosi cat putea avea in cioc un corb ?..). Calculam doar ce ne convine.
    Si eu sunt om, si eu gresesc, si eu fac la fel – deci, nu te judec pe D-ta, ci doar spun ca asa suntem noi oamenii.. – inclinam mai mult spre plinirea poftelor trupesti, decat spre plinirea „poftelor” duhovnicesti.
    Iar poftele duhovnicesti sunt postul si rugaciunea, asezonate cu milostenia.

    La fel si cei care spun despre fumat -cum ca nu-l pot lasa si gata-.
    Fals.
    Se poate omul lasa de fumat daca are vointa. Am fost fumator si m-am lasat dupa 17 ani de tamaiat pe Satana. Ajunsesem sa spun ca imi place tutunul, atat de viciat eram. Cand ajungem sa vorbim despre placerea adusa de vicii, atunci suntem deja cazuti in patima. Suntem patimasi, indiferent de tipul patimii.

    Asemenea este si cu, curvia.
    Curvia este mare patima. Spun Sfintii Parinti ca, de curvie nu poti sa scapi decat fugind de ea.
    Insa omul, incearca sa-si minimalizeze propriile patimi si pacate, cautand justificare in Biblie. Atata cauta pana gaseste o fraza care i se pare lui ca s-ar potrivi sa-i raspunda propriei Constiinte – doar ca sa-i „inchida gura”. Sa nu-l mai macine intr-una. Asta e problema. In loc sa se ne eliberam de pacat prin Sfanta Taina a Spovedaniei, noi cautam doar justificari prin care sa suprimam glasul Constiintei din noi. Caci Constiinta este glasul lui Dumnezeu in om. Si asa isi debiteaza omul fel de fel de interpretari, doar ca sa se absolve de pacat. Defapt se amageste singur..

    Despre Post, pot spune ca orice ortodox practicant sau mai putin practicant stie ca postul se termina seara odata cu ziua liturgica -> asta pentru aceia care au inceput postul de seara trecuta, odata cu inceperea slujbei de Vecernie.
    Nimeni nu este fortat sa tina post. Daca doreste il tine (dupa puteri), daca nu doreste, nu il tine.
    In ortodoxie, nimeni nu obliga pe nimeni : ”Cine vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8:34).
    Deci, cine doreste !
    Postul are multe beneficii ; lasandu-le la o parte pe cele trupesti (curatire de toxine, refacerea unor organe vitale, etc.), cele mai mari beneficii sunt cele duhovnicesti.
    Altfel se roaga un om care a postit si altfel se roaga un om care s-a imbuibat („sacul” plin nu se mai indoaie – adica nu se mai poate apleca la rugaciune..).
    Este foarte adevarat, ca trebuie sa postim si de la certuri, barfe, vorbe urate, etc. ; dar cum putem sa ne infranam de la acestea, daca nu reducem „robinetul” care alimenteaza glandele hormonale (despre care se stie ca imping pe om la multe greseli, daca nu le poate stapani). Deci, odata redus „bugetul” la aceste glande responsabile cu degringolada, se reduc si sansele de a mai raspunde la fel de urat – aceluia care te provoaca (pentru ca motoarele sunt la relanti, nu stau supraturate), si astfel se stinge orice urma de conflict si implinesti cu usurinta porunca „raspunde raului cu binele”.

    Pentru a fi inteleasa, Evanghelia trebuie citita aflandu-ne in genunchi, sau cel putin in picioare (ma refer la cei tineri), si in nici un caz cu „sacul” plin. Evident ca nu scrie in Evanghelie aceasta chestiune, insa trebuie sa avem o atitudine putin aparte fata de o alta carte obisnuita. Eu, aici, doar imi exprim parerea ; nu insinuez ca D-ta ai face altfel si chiar daca ai face, nu ma priveste pe mine.
    Insa, daca cautam doar litera atunci cand citim Evanghelia, vom intelege doar litera si atat. Asta faceau si Fariseii, si cu ce s-au ales ?

    Mila Domnului, cu noi, cu toti !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.