Dreptul la adevar vs. “dreptul la imagine” (III)

În orice stat civilizat, în doar câteva zile, imobilele furate prin intermediul acelui certificat de moştenitor ar fi revenit la fostul proprietar, iar autorul falsurilor ar fi ajuns la închisoare. Dar toate acestea se întâmplă în România, iar beneficiarul acestui furt imobiliar este chiar primarul Sibiului, mai nou prieten la cataramă cu preşedintele Traian Băsescu. Klaus Iohannis, că despre el este vorba, nu numai că nu a păţit nimic, dar continuă să încaseze chirie de la două spaţii din imobilele respective. În urma articolului din numărul trecut, un cititor ne-a telefonat şi ne-a atras atenţia că am greşit, deoarece, comentând contractul încheiat între banca Raiffeisen şi Iohannis Klaus Werner împreună cu Baştea Ioan, am scris “în stânga, numele unui hoţ şi al unui complice care a obţinut fraudulos suma de 60.000 de dolari”. Nu, este nici o greşeală, chiar dacă în dreptul ambelor nume tipărite se repeta semnătura lui Iohannis. Noi ne-am referit la numele celor doi complici, iar semnătura era aceeaşi, fiindcă Iohannis a fost mandatat oficial şi legal de Baştea, să-l reprezinte juridic în toate problemele legate de imobilele obţinute împreună. Doar instanţele de judecată nu au ţinut cont de această împuternicire, prezentată de părţile adverse, deoarece Iohannis nu avea nici un interes să o depună, iar procesele au trenat ani de zile, fiind necesar ca Baştea Ioan să fie citat în SUA, unde are domiciliul.

Conflict clar de interese

În anul 1999, înainte de a deveni primar, Klaus Werner Iohannis a obţinut două imobile ultracentrale, situate pe str. N Bălcescu, nr. 29, şi G-ral Magheru, nr. 35. Complicii săi au fost: notarul Bucşa Gabriel şi secretarul Primăriei Porumbacu de Jos, Liviu Munteanu. Până în prezent doar cel mai nesemnificativ personaj – Liviu Munteanu – a apărut în faţa instanţei judecătoreşti pentru acest furt colosal. Dar şi procesele acestuia trenează de ani de zile, deoarece justiţia sibiană este condusă de Marcel Rusu (preşedintele Tribunalului Sibiu), prieten la cataramă cu beneficiarul raptului imobiliar, adulatul sibienilor, Klaus Werner Iohannis. De fapt, în calitate de judecător, şi Marcel Rusu a pus umărul la acest furt printr-o sentinţă care anula naţionalizarea celor două imobile. Indubitabil, el a dat startul în acţiunea de deposedare frauduloasă a statului român.
Se împlinesc doi ani, trei luni şi şaisprezece zile de când Curtea de Apel Braşov prin Decizia civilă nr. 310/R, definitivă şi irevocabilă, a anulat Certificatul de moştenitor, deoarece a fost obţinut pe bază de documente false – cele eliberate de secretarul Primăriei Porumbacu de Jos, Liviu Munteanu.
În total dispreţ faţă de legile României, Iohannis continuă să încaseze sume uriaşe în valută de la Banca Raiffeisen, căreia i-a închiriat parterul unuia dintre spaţiile furate (Bălcescu, nr. 29). Faptul că Iohannis îşi protejează cu îndârjire aceste două imobile, furate şi recunoscute ca atare de justiţie, este evident, după cum veţi observa în continuare.

Întâmpinările lui Iohannis împotriva statului român. Primarul îşi apără proprietăţile furate cu juriştii Primăriei, plătiţi din banul public!

Conflictul de interese nu poate fi mascat. În mod cert primarul Iohannis îl apără pe moştenitorul-impostor Iohannis, statul român fiind astfel păgubit în formă continuată.
Abuzâd de funcţia sa de primar, hoţul de case a depus mai multe întâmpinări (în facsimil), din partea instituţiei, pe care o conduce la dosarele 4069/2005, 4151/2005 şi 2784/ 2006, aflate pe rol la instanţele sibiene. Am arătat relaţia de prietenie dintre primar şi preşedintele Tribunalului Sibiu, Marcel Rusu, iar Judecătoria a fost condusă de doamna preşedinte Elena Boca, cu care Iohannis a făcut schimb de favoruri, despre care noi am mai scris.
În schimbul unui proces judecat în favoarea sa de către judecătoarea Boca, tot referitor la unul din imobilele luate cu japca, "dom primare" i-a facilitat un schimb avantajos de terenuri în cartierul Turnişor, dându-i probabil ca bonus, şi 100 de metri pătraţi în plus. Tot prin abuz, primarul Klaus Iohannis a folosit subalternii, funcţionari publici, în interes personal. Astfel, Iordan Nicola (secretarul Primăriei Sibiu) şi Nistor Dorin (şeful Serviciului juridic al aceleiaşi primării), în toate dosarele care au stat la baza unor retrocedări dubioase – aici este vorba de zeci de imobile! -, nu au avut actele complete, care să facă dovada dreptului de revendicare, şi se fac vinovaţi de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice şi ale persoanelor. Tot cei doi au fost persoanele care au întocmit şi avizat întâmpinările depuse în instanţă, care susţin interesele personale ale şefului lor, veşnicul primar Iohannis! Este de prisos să mai reamintim că aceste interse, pe lângă faptul că reprezintă roadele unor fraude, sunt în contradicţie evidentă cu interesele statului român şi ale comunităţii sibiene.
Întâmpinările depuse la instanţele judecătoreşti de către Iohannis, în calitatea sa de primar, nu au nici un fel de acoperire juridică.
Ele conţin numai neadevăruri şi interpretări personale pe marginea legilor, ale complicilor Nistor şi Nicola.
Acest eşafodaj al imposturii continuate este construit de cei doi complici la îndemnul primarului, beneficiar direct al raptului imobiliar. De fapt, semnăturile celor trei se regăsesc în ultima întâmpinare, depusă la dosarul nr. 2874/ 2006 (facsimil).

Aberaţiile şi gogomăniile subalternilor lui Iohannis, plătiţi din banii contribuabililor

Chiar aşa, trepăduşii din Primăria lui Iohannis sunt plătiţi de la buget, dar nu pentru a reprezenta interesele personale ale führer-ului sibian. Este demn de semnalat, că la procesele civile pe care le are Iohannis, ca persoană fizică, se prezintă pentru a vedea evoluţia acestora o juristă a Primăriei, drăguţică, pe care o cheamă… Afrodita. Noi am crezut că-i poreclă, dar, nu, chiar aşa se numeşte!
Folosirea funcţionarilor publici, plătiţi, repet… din banii publici, pentru problemele personale ale lui Iohannis, a devenit un lucru "normal". Mă rog, cât poate fi de normal acest aspect pentru unul care tratează administraţia publică locală ca pe propria moşie!
Dar, să vedem ce prostioare scriu trepăduşii iohannisieni în întâmpinarea semnată de ei şi tartorul lor.
Mă voi opri doar la ultima întâmpinare, depusă în 25 mai a.c. la dosarul nr. 2874/2006. Dosarul are ca obiect, cererea legitimă a bibliotecii publice, cu capital integral privat, "Biblion", de a reveni în spaţiul de unde a fost evacuată pe nedrept şi abuziv de către proprietarul-impostor Klaus Iohannis, în cârdăşie cu prietenul său "manta de ploaie", Marcel Rusu, preşedinte "doar" al Judecătoriei Sibiu, la vremea evacuării (30.11.2000). Reamintim că hoţul de case, care întâmplător este şi primarul actualei capitale culturale a Europei, a dat afară din imobilul furat şi situat pe str. N. Bălcescu, nr. 29 această bibliotecă, dar şi librăria "Mihai Eminescu", pe care a evacuat-o, sfidător, în 15 ianuarie 2001, la sărbătoarea poetului şi în… "Anul Eminescu"! De fapt, la cultura lui, Iohannis a mai evacuat şi Casa de Cultură a Studenţilor, în favoarea Bisericii Evanghelice, la fel de abuziv şi ilegal, deoarece ultima sentinţă judecătorească era favorabilă studenţilor, dar germanofilul Popoi Cioc, rector pe atunci al Universităţii "Lucian Blaga" a făcut "uitată" decizia într-un sertar. Cică a primit de la saşi, drept "recompensă" pentru "amnezie" o casă în Turnişor.
Să revenim la "gogoşelele şi minciunelele" debitate de uneltele iohannisului. Mai întâi autorii făcăturii mănâncă rahat, ca să aibă după ce bea apă rece pentru a se îmbăta, cum că "între acesta (reclamant -n.a.) şi statul român prin Municipiul Sibiu (adică Iohannis – n.a.) nu a existat niciodată vreun raport obligaţional". Ba, tocmai că a existat, încă înainte de-ai prosti iohannusul pe români să-l voteze. Consiliul Local Sibiu a decis prin Hotărârea nr. 55 din 30 aprilie 1998 să ofere spaţiul în cauză Asociaţiei "Sibiu Decembrie ‘89", cu destinaţia bibliotecă. Ce să mai vorbim despre contractele existente între bibliotecă şi “Urbana”, care erau în curs de derulare în momentul executării abuzive, al cărui autor a fost hoţul imobiliar Klaus Werner Iohannis!
Ce mai spun papiducii Primăriei, în continuare?
Cică, "…creditorul trebuie să aibă un interes serios şi legitim pentru a intenta acţiunea. De vreme ce contractul de închiriere dintre reclamant şi S.C. Urbana şi-a încetat existenţa în anul 1999, interesul său de a intenta o astfel de acţiune este inexistent." Primo: în momentul evacuări (30.11.2000) contractul cu Urbana era în derulare şi a fost întrerupt forţat de însăşi evacuarea în cauză. Secundo: ce interese mai "serioase şi legitime" decât că, sub aspect social, biblioteca era publică şi constituia o alternativă culturală la cârciumile şi discotecile oferite cu atâta "generozitate" tineretului sibian iar, din punct de vedere financiar, statul român şi implicit administraţia locală nu a investit nici măcar un leu pentru acea activitate culturală. De fapt, s-a văzut că Primăria, prin "idolul" Iohannis este o demolatoare a culturii (pe lângă Casa de Cultură a Studenţilor a mai permis şi evacuarea, tot printr-o "inginerie imobiliară", a Galeriilor de Artă, unde funcţionează acum o cârciumă botezată sfidător "The Gallery"). Tot "interes serios şi legitim" poate fi investiţia de aproximativ 8.000 de euro în renovarea şi amenajarea spaţiului. Acest spaţiu a fost distrus de chiriaşii pe care i-a avut familia Iohannis acolo. Pe rând, s-au perindat un internet-café, un magazin de haine second-hand, un chioşc alimentar şi, în final, o budă pentru o terasă de pe centru. Nu greşim când afirmăm că Iohannis este căcănar, deoarece numai un individ cu astfel de înclinaţii putea să transforme spaţiul unei biblioteci publice într-un W.C. Este adevărat, tot public… pentru şpriţangii. Dar, cele mai mari aberaţii, ale "întâmpinării" sunt înşirate în continuare.
Cităm, pentru a servi ca studiu de caz studenţilor de la Facultatea de Drept la capitolul "Inepţii debitate de aşa-zişii jurişti": "Hotărârile instanţelor braşovene la care se face referire în cererea de chemare în judecată, prin care certificatul de moştenitor al pârâţilor Baştea Ioan, Iohannis Klaus Werner şi Iohannis Carmen Georgeta a fost anulat (întrucât a fost emis cu nesocotirea normelor imperative referitoare la competenţa teritorială a notarului), nu duc la anularea calităţii de moştenitor a acestora, întrucât a fi moştenitor nu depinde de eliberarea unui simplu înscris, cum este certificatul de moştenitor. Acesta e necesar, ad probationem, pentru ca drepturile reale astfel dobândite să fie înscrise în cartea funciară.
Însă, art. 26 din Legea nr. 7/1996 prevede expres că dobândirea de drepturi reale prin moştenire este opozabilă terţilor chiar şi fără înscrierea în Cartea funciară. Aceste drepturi se vor înscrie, în prealabil, numai dacă titularul înţelege să dispună de ele.
Calitatea de moştenitor depinde de acceptarea succe-siunii de către urmaşii lui de cuius.
Acceptarea unei moşteniri se poate face în mai multe moduri, nefiind obligatorie prezentarea în faţa unui notar. Conform art. 698 C. civ, acceptarea poate fi şi tacită, atunci când succesibilul face un act (fapt) pe care nu-1 putea săvârşi decât în calitatea sa de moştenitor şi din care rezultă (indirect, dar) neîndoielnic intenţia sa de acceptare a moştenirii.
Acceptarea tacită a moştenirii de către pârâţii Baştea Ioan, Iohannis Klaus Werner şi Iohannis Carmen Georgeta rezultă neîndoielnic din următoarele fapte:
– prezentarea în faţa notarului public (chiar necompetent teritorial) pentru emiterea certificatului de moştenitor;
– vânzarea de către Baştea Ioan a cotei sale de 2/4 din moştenire (actele de dispoziţie având ca obiect drepturi succesorale înseamnă acceptare tacită a moştenirii – art. 691 C. Civ.);
– promovarea de către Baştea Ioan, Iohannis Carmen Georgeta şi Iohannis Klaus a unor acţiuni în justiţie ce presupun, indirect dar neîndoielnic, însuşirea calităţii de moştenitor, cum ar fi: promovarea acţiunii în anulare a încheierii prin care imobilul în litigiu a fost naţionalizat în 1962, precum şi cererea de restabilire a situaţiei anterioare de Carte Funciară; acţiunea în justiţie a soţilor Iohannis de evacuare a reclamantului.
Toate actele de mai sus duc neîndoielnic la concluzia că a avut loc o acceptare tacită voluntară a moştenirii defunctului Baştea Nicolae, astfel încât pârâţii menţionaţi mai sus au dobândit din momentul deschiderii moştenirii proprietatea imobilului în litigiu." Încheiat citatul!
Să demontăm, pe rând, minciunile:
1. Iohannis Klaus Werner nu se numără printre moştenitorii impostori, doar nevastă-sa şi soacră-sa. El a devenit proprietar prin cumpărare (fictivă şi la preţ de dumping). Cu toate acestea, scribălăii Primăriei afirmă de trei ori că iohannusul lor iubit este moştenitor.
2. Certificatul de moştenitor nu a fost anulat "întrucât a fost emis cu nesocotirea numelor imperative referitoare la competenţa teritorială a notarului", ci deoarece a fost obţinut pe baza documetelor cu conţinut fals emise de infractorul Liviu Munteanu, secretar al Primăriei Porumbacu de Jos. Doar în subsidiar "instanţele braşovene" fac referire şi la incompetenţa teritorială a complicelui la furt, notarul Bucşa Radu Gabriel. De fapt acest notar este implicat, în toate marile mânării imobiliare din Sibiu!
3. Cea mai mare gogomănie debitată de trepăduşi: "a fi moştenitor nu depinde de eliberarea unui simplu înscris (?! – n.a.), cum este certificatul de moştenitor". Deşi, tot papiducii se contrazic, în continuare: "Acesta (certificatul de moştenitor – n.a.) e necesar, ad probationem, pentru ca drepturile reale astfel dobândite să fie înscrise în cartea funciară."
Aici nu pot fi decât trei variante: incompetenţă, prostie sau rea-voinţă. Noi înclinăm spre ultima! Păi, tocmai Certificatul de moştenitor atestă calitatea de moştenitor, în toate legislaţiile de pe Terra! Chiar şi în "landul" Hermannstadt!
După ce "juriştii" Primăriei Sibiu îi trag cu "ad probationem", ei continuă cu "de cuius" ca să vadă judecătorii lui madam Boca Elena ce doxaţi şi ce citiţi sunt ei. Cică, în continuare: "Calitatea de moştenitor depinde de acceptarea succesiunii de către urmaşii lui de cuius"
O să vedeţi voi, hoţilor, ce "cuius" v-aţi bătut singuri în tălpi!
Adică, vezi Doamne!, dacă eu merg la orice notar şi accept succesiunea după indiferent cine – actul acesta îl face orice notar! – înseamnă că, gata, sunt şi moştenitor legal?! Tâmpenie mai mare nu am auzit, deşi am participat la mai multe succesiuni – reale! – şi m-am specializat autodidact.
Cred că şi cititorii fără pregătire juridică au realizat că aşa-zisa "întâmpinare" este o făcătură menită să apere interesele hoţului de case Klaus Iohannis. Conflictul de interese este evident, dar normal că prefectul nu mişcă în front, iar Iohannis nu va fi suspendat din funcţie pentru conflict de interese, deoarece este susţinut de preşedintele Băsescu, aşa cum a fost susţinut şi de fostul premier, Adrian Năstase, alt mare amator de case. Bürgermeisterul sibian este susţinut de statul german, deoarece prin intermediul acestei unelte Germania a realizat ceea ce şi-a propus încă din 1989: enclavizarea Sibiului şi stabilirea unui "cap de pod" în inima României, care să susţină pretenţile de autonomie avansate de maghiarimea din Transilvania.

 

(va urma)

 

Marius Albin MARINESCU