Atitudini

După 10 ani, la fel de actual: APELUL ROMÂNILOR

                                        […]

 

                                                  Apelul românilor

către:
– oamenii de bună credinţă din lumea largă, scriitori, artişti, savanţi, lideri de opinie şi conştiinţă civilă,
– guvernele şi parlamentele de pretutindeni, organizaţiile internaţionale preocupate de pacea şi securitatea lumii,
– către credincioşii şi ierarhii tuturor religiilor, pentru a le aduce la cunoştinţă o fărădelege de o gravitate maximă pentru viitorul planetei noastre, o veritabilă crimă împotriva umanităţii pentru care se fac vinovate acele organizaţii şi instituţii ale comunităţii evreieşti care au conceput şi pun în aplicare proiectul de încetăţenire şi strămutare în România a unui milion de evrei, fără ştirea şi fără acordul poporului român.

Deja, în momentul de faţă, peste 500.000 (cinci sute de mii) de evrei au devenit cetăţeni români, cu toate drepturile acordate de acest statut, inclusiv dreptul la proprietate, iar românii nu ştiu nimic despre această invazie.

Considerăm că ne aflăm în faţa unui act de agresiune la adresa statului şi a poporului român, o agresiune cu totul atipică, nemaiîntâlnită, fără precedent în analele istoriei planetare. Legislaţia românească şi internaţională nu a putut preconiza şi lua în calcul modalitatea perfidă şi laşă, cinică şi neruşinată pe care au imaginat-o strategii evreimii mondiale. De aceea considerăm că este cu totul îndreptăţit ca, în viitorul cel mai apropiat, legislaţia din România şi cea internaţională să emită legi şi măsuri cu caracter retroactiv pentru a respinge şi anihila consecinţele invazieievreieşti în România. În momentul de faţă nu putem aprecia cine este, din punct de vedere juridic, autorul agresiunii, al planului, deopotrivă imoral şi iresponsabil, de strămutare în România a unui număr de evrei suficient de mare pentru a provoca în România o catastrofă demografică, un genocid anti-românesc, pe cât de discret, pe atât de eficient.

Strategia acestui proiect criminal este următoarea:

Cu concursul guvernelor de după 1990 şi al principalelor mijloace de informare în masă (ziare, posturi radio-tv) din România, care cenzurează toate ştirile şi informaţiile tangente la acest subiect, încetăţenirea evreilor se face în secret, în cea mai mare taină;

În prima fază, evreii încetăţeniţi nu se grăbesc să se instaleze în România, dar au grijă să cumpere toate valorile imobiliare (apartamente, case, terenuri, spaţii comerciale, de producţie etc.) accesibile. De câţiva ani buni, piaţa imobiliară din România a devenit monopolul unor firme evreieşti.

La început, se vor stabili în România evreii în vârstă, motivând că vin să-şi trăiască ultimii ani de viaţă în România, să-şi cheltuiască pensia în România, ceea ce pentru mulţi români naivi va face suportabilă şi chiar tentantă ideea „revenirii” evreilor în România.

Ulterior, când se va împlini numărul (un milion) de evrei care şi-au luat a doua sau a treia cetăţenie în România, iar controlul evreilor asupra instituţiilor publice din România va fi deplin, evreii vor veni cu toţii „acasă”, în proprietăţile lor, fără să existe nici un temei legal pentru a li se interzice să devină astfel o minoritate etnică suprapusă întregii societăţi româneşti. Aşa zisul „stat de drept” va considera că invazia evreilor este perfect legală.

În felul acesta se ajunge la situaţia din 1939, când circa două milioane de evrei alcătuiau minoritatea etnică cea mai numeroasă şi mai înstărită din România, care domina şi controla comerţul, finanţele şi industria din România. Procedeele necinstite folosite de cei mai mulţi evrei pentru a ajunge la acest statut de privilegiaţi îi făcuseră pe evrei să devină minoritatea etnică cea mai primejdioasă şi mai greu de suportat, mai antipatică, pentru toţi ceilalţi locuitori ai României.

Scopul final al proiectului Israel în România este instituirea unui control deplin asupra României şi deposedarea în fapt a românilor de teritoriul lor naţional. Beneficiind de experienţa căpătată în Palestina, liderii evrei au adoptat pentru România o strategie diferită, mult mai subtilă, mai ingenioasă, dar cu acelaşi ţel: uzurparea drepturilor pe care românii le au în ţara lor şi asupra ţării lor.

Bănuim că şantajul a fost mijlocul prin care guvernanţii noştri şi principalii lideri din mass-media au fost constrânşi să devină complici la un proiect anti-românesc atât de infam şi de iresponsabil, care ne pune pe noi, românii, în faţa celei mai mari primejdii cu care ne-a confruntat vreodată istoria.

Avem chiar motive să credem că scopul în care s-a produs răsturnarea regimului politic în decembrie 1989 a fost să se obţină astfel condiţiile propice pentru implementarea acestui proiect, criminal sub toate aspectele.

Se leagă de acest proiect cam tot ce s-a petrecut în România după 1990, ca fenomen social-economic de anvergură majoră, precum depopularea României prin:

plecarea în străinătate a câtorva milioane de şomeri români. Prin legi şi măsuri aberante, aceştia sunt determinaţi să nu se mai întoarcă în România;

încurajarea tinerilor să emigreze definitiv din România, guvernanţii noştri nefiind deloc preocupaţi să le ofere tinerilor vreo speranţă că s-ar putea realiza în România;

descurajarea familiei şi a natalităţii. În mod vizibil, cei vizaţi sunt românii majoritari;prăbuşirea sistemului de sănătate, a asistenţei medicale pentru copii în mod special;

declinul sever al nivelului de trai;

– propaganda anti-românească, antinaţională, la care este angrenată toată mass-media, urmărind descurajarea şi deprecierea sentimentului naţional, a ataşamentului la valorile româneşti, la viitorul neamului românesc;

aşa-zisa democratizare a României şi aşa-zisul pluralism politic istituit după 1990, prin care asupra Parlamentului României şi a vieţii politice s-a instaurat un veritabil monopol exercitat de câteva partide, toate provenite din grupul de conspiratori care au organizat aşa-zisa Revoluţie din Decembrie 1989. Deloc întâmplător, în fruntea loviturii de stat şi a ceea ce a urmat s-au aflat Ion Iliescu (bunic evreu, soţie evreică), Silviu Brucan (evreu), Petre Roman (evreu), iar ceilalţi doi preşedinţi – Emil Constantinescu şi Traian Băsescu – îşi ascund şi ei originea evreiască;

aşa-zisa privatizare, care a diminuat drastic potenţialul economic al României prin distrugerea sau înstrăinarea bunurilor. Privatizarea nu s-a făcut în beneficiul celor care, prin truda şi talentul lor, au acumulat imensele bogăţii deţinute de statul român în 1990. Ci economia României s-a privatizat în beneficiul unor firme străine, cele mai multe aflate în proprietatea de facto a unor evrei;

acuzaţia de holocaust adusă românilor. Intens susţinută mediatic, acuzaţia de holocaust urmăreşte inducerea în mintea românilor, în mentalul comunitar, a unui sentiment de vinovăţie naţională faţă de evrei, sentiment care să-i determine pe români să accepte imigrarea în România a sute de mii de evrei ca pe o şansă de a-şi răscumpăra astfel greşelile trecutului, crimele săvârşite de părinţii noştri… Crime imaginate de strategii sionismului, niciodată săvârşite de români.

Cu amărăciune subliniem faptul că acest scenariu, apocaliptic pentru poporul român, este cunoscut şi acceptat de marile cancelarii ale lumii, de guvernele din Uniunea Europeană şi NATO, care de 15 ani tolerează şi acceptă ca România să fie guvernată de o bandă de indivizi taraţi sufleteşte, cinici şi corupţi, vânzători de neam şi ţară, vinovaţi de uriaşe delapidări şi chiar de crime propriu-zise, infractori uşor de şantajat şi de manipulat de cei care deţin probele şi secretele acestor fărădelegi. De ani de zile, clasa noastră politică se află la ordinul celor care au pus la cale acest program de de-românizare şi aneantizare a României. Acest program, aflat azi în plină desfăşurare, se apropie de momentul în care nu va mai putea fi stopat şi împiedicat să-şi atingă funestul scop, să producă efectele catastrofale dorite de iniţiatorii săi.

Românii, care şi-au pus întotdeauna nădejdea în bunele intenţii ale Occidentului, sunt încă o dată trădaţi şi minţiţi de Occidentul democratic. Dovada cea mai întristătoare s-a produs în octombrie 2003, când, la referendumul pentru Constituţie, poporul român a respins categoric noua Constituţie, ceea ce nu i-a împiedicat pe guvernanţi, pe parlamentari, practic toată aşa-zisa clasă politică, să declare aprobată noua Constituţie. Occidentul democratic nu a avut nimic de obiectat la felul scandalos şi neruşinat în care guvernanţii de la Bucureşti au încălcat legile cele mai elementare ale democraţiei, ale statului de drept! Protestele românilor nu au avut nici un ecou în Occident.

Afirmăm cu toată tăria că prevederile acestei constituţii, pe baza cărora se va încerca a se legaliza invadarea României de către evrei, nu au primit votul românilor, al electoratului din România, drept care poporul român are rezervat dreptul de a contesta oricând tot ce s-a petrecut în România în consecinţa referendumului fraudat în octombrie 2003, inclusiv dreptul de a contesta şi interzice prezenţa în România a evreilor încetăţeniţi după 1990.

Mai mult chiar: se ştie acum să aşa-zisa „revoluţie anticomunistă” din decembrie 1989 a fost o lovitură de stat, cu caracter anti-românesc, anti-naţional şi anti-democratic, pusă la cale, prin bună înţelegere şi colaborare, de forţele malefice ale KGB şi ale serviciilor secrete apusene. Ceea ce ne îndreptăţeşte pe noi, românii, să contestăm şi să anulăm orice efect al contra-revoluţiei din decembrie 1989 pe care îl vom considera că aduce prejudicii drepturilor noastre de stat şi popor suveran, drepturilor noastre de proprietate asupra teritoriului naţional şi a avuţiei naţionale.

Ţinem să se ştie de toată lumea că proiectul Israel în România nu este o idee nouă, recentă, ci constituie una dintre primele variante imaginate de strategii evreimii mondiale, la mijlocul secolului al XIX-lea, pentru viitorul stat al evreilor. Acel proiect, numit de istorici „Planul Cremieux-Peixotto” viza teritoriul României şi al provinciei Galiţia. După cum se ştie, în zilele noatre, evoluţia evenimentelor din Palestina contrazice previziunile celor care au fondat Israelul în 1948. E foarte probabil că din această cauză liderii evrei caută acum o soluţie alternativă sau, mai probabil, complementară pentru teritoriul actual al statului evreiesc. Strategia nouă pe care au conceput-o este mult mai elaborată şi mai insidioasă decât cea aplicată în Palestina şi urmăreşte anihilarea capacităţii românilor de a reacţiona în mod solidar şi coerent la această agresiune imundă, laşă, nedemnă, degradantă pentru condiţia umană. Agresiunea evreiască se bazează pe complicitatea criminală a liderilor politici, în frunte cu cei trei preşedinţi de după 1990, precum şi pe trădarea ziariştilor, a liderilor de opinie, îndeosebi a directorilor şi proprietarilor de mass-media, de ziare şi posturi radio-tv.

Acestor trădători de ţară le atragem atenţia că încă mai au posibilitatea să-şi revină şi să demaşte procedeele prin care au fost forţaţi să acţioneze împotriva neamului lor, să repare astfel prejudiciul adus Ţării şi să-şi recapete demnitatea de om.

Aceeaşi acuzaţie – trădare de ţară – o aducem şi liderilor comunităţii evreilor din România, care au neruşinarea de a susţine în continuare că evreii din România sunt o comunitate de 6-7ooo de membri, pe cale de a se stinge. În felul acesta ei se fac complici la agresiunea atât de murdară şi de laşă abătută asupra României. Aşteptăm ca evreii din România, acei evrei care nu agreează şi nu susţin proiectul incriminat, care-şi dau seama de consecinţele acestui proiect demenţial, să-şi facă publică atitudinea.

Avertizăm comunitatea internaţională asupra faptului că proiectul Israel în România pune poporul român în situaţia de legitimă apărare şi îndreptăţeşte pe fiecare român la orice reacţie defensivă şi pedepsitoare faţă de invadatori şi faţă de complicii acestora.

Apelul nostru, adresat comunităţii internaţionale, merge şi spre evreii normali de pretutindeni, acei evrei care trăiesc şi gândesc ca nişte oameni, în respectul valorilor umane consacrate de istoria şi tradiţia tuturor popoarelor, în cultul demnităţii şi al excelenţei fiinţei umane.

Sperăm că factorii responsabili, persoane şi instituţii, vor utiliza toate mijloacele de care dispun pentru a-i determina pe liderii evreimii mondiale să înţeleagă că este în interesul evreilor să adopte un comportament raţional, corect, demn şi responsabil, şi să nu se amăgească, din nou, cu calcule şi strategii falimentare, pe cât de păguboase pentru toată lumea, pe atât de ruşinoaseşi de degradante pentru evrei.

Răspunderea pentru ceea ce va urma aparţine integral celor care au conceput proiectul Israel în România şi celor care colaborează într-o formă sau alta la derularea acestuia. Dumnezeu să-i ierte!

Uniunea Vatra Românească

Liga pentru Combaterea Antiromânismului LICAR

Pentru conformitate,

                                                                                                                       Ion Coja

Bucureşti, 28 octombrie 2005

.

Post scriptum 2015. Nu s-a produs nicio dezmințire oficială, din partea autorităților românești sau evreiești. Singur, Dorel Dorian, ca reprezentant al evreilor în Parlamentul României, a făcut publică ideea că aceste încetățeniri sunt de fapt acte de recunoaștere a cetățeniei românești pe care evreii nu au pierdut-o atunci când au plecat în Israel!… Un fals! O minciună. Viza de plecare din Republica Socialistă România nu se dădea decât după ce persoana în cauză semna o declarație de renunțare la cetățenia română.

 

2 Comments

  1. Vasile Zărnescu

    Într-adevăr, APELUL ROMÂNILOR de acum este excepțional și este la fel de actual. De aceea este cu atît mai surprinzător că, între timp, prof. univ. dr. Ion Coja a avut și are față de jidani o atitudine conciliatoristă pe cît de neînțeles pe atît de condamnabilă, iar cele scrise acum zece ani și republicate azi întăresc această opinie a mea. Și este cu atît mai condamnabilă cu cît, ca fost senator în Parlamentul României, știe ce spune și spune prea puțin din ceea ce știe. Conciliatorismul său este similar tolerantei politici franco-britanice față de ascensiunea nazismului în Germania interbelică, politică descrisă și condamnată viguros de chiar doi politologi britanici, Martin Gilbert și Richard Gott, în cartea lor celebră THE APPEASERS (CONCILIATORII, Editura politică, București, 1966).
    Totuși, e bine că, după șapte ani, îl republică pe Internet. Pentru că cititorii sunt supuși unui bombardament informațional – care, în foarte multe cazuri, este redundant sau nu este decît gunoi – și, din această cauză informațiile foarte importante, ca APELUL ROMÂNILOR, nu sunt remarcate sau se pierd în noianul de texte insignifiante și în memoria îmbîcsită a cititorilor, îi recomand d-lui Coja să îl republice măcar trimestrial. Ba, mai mult, îi recomand ca, la începutul fiecărui articol pe care îl postează – fie că îi aparține, fie că este al altuia – să scrie: „Nu pregetați să citiți zilnic și APELUL ROMÂNILOR, accesibil aici: http://ioncoja.ro/doctrina-nationalista/dupa-10-ani-la-fel-de-actual-la-fel-de-grava-situatia/“.
    Și, pentru că Mișcarea „Vatra Românească“ a sucombat, îi sugerez să încerce să facă o altă organizație, mai eficientă și mai combativă, fiindcă trebuie să ne pregătim să activăm inclusiv în ilegalitate pentru a ne apăra Statul, Țara, Românitatea: Statul nu ne mai aparține, Țara a fost jefuită și vîndută străinilor în mare parte, iar Românitatea este contestată și demolată permanent de perfida agresiune a „multiculturalității“.
    În ceea ce mă privește, eu am avertizat asupra invaziei și a altor agresiuni jidănești încă din studiul „Holocaust-ologii – vectori ai războiului axiologic contra României“, publicat în serial în vara anului 2002, în revista JUSTIȚIARUL, și, apoi, aici:
    http://www.altermedia.info/romania/2008/12/22/holocaust-ologii-vectori-ai-razboiului-axiologic-1/;
    http://www.altermedia.info/romania/2008/12/23/holocaust-ologii-vectori-ai-razboiului-axiologic-2/;
    http://www.altermedia.info/romania/2008/12/24/holocaust-ologii-vectori-ai-razboiului-axiologic-3/;
    http://www.altermedia.info/romania/2009/01/04/holocaust-ologii-vectori-ai-razboiului-axiologic-4/;
    http://www.altermedia.info/romania/2009/01/05/holocaust-ologii-vectori-ai-razboiului-axiologic-5/.
    Ulterior am analizat aceste agresiuni, îndeosebi gogorița holocaustului, în ale materiale, ultimul fiind aici: http://www.altermedia.info/romania/2015/04/07/perfidia-propagandei-holocaustice/, precum și în JUSTIȚIARUL.

    Republicarea „APELULUI ROMÂNILOR“, cu precizarea insuficientă ca situația este „la fel de gravă“ – deși situația este cu mult mai gravă decît în urmă cu zece ani! –, mă obligă să fac trimitere la finalul articolului indicat mai sus, „Perfidia propagandei holocaustice“, anume că toți jidanii, din întreaga lume, trebuie exterminați. Permanentizînd îndemnul președintelui Ahmadinejad, „Israelul trebuie șters de pe hartă!“, va trebui că preluăm obiceiul lui Cato cel Bătrîn, care, indiferent de tema discursului rostit, îl încheia astfel: Ceterum, censeo Carthaginem esse delendam! – „Consider că, totuși, Carthagina trebuie distrusă!“ La fel să încheiem, și noi, orice articol, cu îndemnul: „Israelul trebuie șters de pe hartă!“ Deocamdată, primul pas este aplicarea îndemnului dat de Ion Creangă: „Nici un ac de la jidani!“
    Colonel (rtg.) Vasile I. Zărnescu

  2. Alexandru Barcanescu

    nu va aude nimeni inca,apelul are nevoie de un impuls-in loc sa postati,eu spun sa purcedem prin fapt.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.