Puncte de vedere

Educația sexuală și „educația sanitară”, același lup deghizat în oaie

  Educația sexuală prezentată ca „Educație sanitară” e un fel de lup îmbrăcat în blană de oaie. Orice om neinformat […]

 

Educația sexuală prezentată ca „Educație sanitară” e un fel de lup îmbrăcat în blană de oaie. Orice om neinformat va crede că nu e rău să-și lase odrasla să afle informații sanitare care-i vor fi de folos în viață. Problema e că, în afară de adâncimile vulvei și anusului sau despre înălțimile penisului, altceva nu vor învăța. E o alunecare a societății spre cădere, spre mutilarea individului.

Chiar dacă unii dintre copii nu vor participa la respectivele cursuri, e limpede că informațiile circulă și, dată fiind „atractivitatea” subiectului, temele respectivelor cursuri îi vor influența și pe cei care nu participă la ele. Astfel încât o „securizare” nu va fi eficientă decât atunci când școli întregi vor refuza „noua materie”. E greu de crezut că se va întâmpla asta, mai ales că directorilor li se vor trasa sarcini clare de impunere a materiei. Doar e vorba de ideologia noii lumi!

Educație sexuală pentru copii în Occident.

În aceeași direcție vine și o altă lege, cea a vaccinării obligatorii. PSD este inițiator al legii, iar PNL o susține. Ca să nu mai vorbim despre oportunitatea pe care legea o oferă guvernanților, aceea de-a o pune de-o șpagă masivă în toamnă, când Sică vrea să vaccineze tot ce mișcă împotriva virusului gripal. Știți care-i justificarea imbecilului? Cică dacă se știe că tot poporul e vaccinat, cel care va face gripă se va ști clar că are COVID-19 și va putea fi izolat. Înțelegeți mostra de gândire? Apoi, din nou, va apărea vaccinul de COVID-19 și, dincolo de business, Sică va genera o nouă campanie de „marcare” a ovinelor. Și tot așa.

Nu fac parte dintre antivacciniști. Sunt însă sensibil la încălcarea dreptului meu de a alege suveran ceea ce fac cu propriul corp. Nu vreau să-mi impună cineva o anumită intervenție medicală. Dacă vreau o fac, dacă nu, nu! E libertatea mea de a lua decizii în ceea ce privește sănătatea proprie. Dacă, spre exemplu, în privința unor boli grave ar putea exista justificarea unui vaccin, în privința bolilor banale mi se pare de-a dreptul excesiv. Mai ales în condițiile în care, din retorica utilizată, transpare limpede că întreaga operațiune e una menită a ne jecmăni și, în același timp, de a ne face dependenți de o nouă tâmpenie.

Nu știu câți ați experimentat vaccinarea antigripală. Știu câteva exemple care mi-au povestit un pattern ciudat: în anul în care te vaccinezi prima dată totul pare OK, în anul următor la fel, după care rezultatele sunt discutabile. Problema gravă se constată însă în anul în care nu-ți mai faci vaccinul. Practic nu mai poți ieși din casă fără să te îmbolnăvești, mai ceva decât copiii care intră prima dată în comunitate.

De ce se întâmplă asta? E limpede că avem de-a face cu o lenevire a sistemului imunitar. Ceva similar celor care, pentru orice calcul banal, scot calculatorul din buzunar întrucât creierul li s-a lenevit și e incapabil să mai facă respectivele calcule.

Nu mai insist întrucât cred că înțelegeți ce-am avut de spus. Vă mai amintesc doar că diferența dintre învinși și învingători e dată de capacitatea popoarelor de a găsi coeziunea atunci când sunt amenințate. Noi suntem permanent călcați în picioare, dezbinați și decimași de treizeci de ani, iar de coeziune nici nu poate fi vorba. Un vierme infect pe care-l avem în noi ne face să alegem de fiecare dată să fim conduși ce cei care ne sunt călăi.

Mă tot confrunt cu comentatori care-mi cer soluții sau care întreabă cu disperare „ce-i de făcut?”. Păi dacă în fața unor asemenea amenințări rămâi dezarmat cerând soluții de la alții, fără să știi instinctual ce-i de făcut, are asta nu spune multe despre tine? Și oare nu ne indică motivele pentru care suntem, iată, din nou călcați de istorie, tăvăliți în glod de succesiunea evenimentelor? Gândiți-vă bine la asta!

                                                                                                                     Dan DIACONU

Citiți și:

Contaminată de coronavirus, presa a sărit peste legea educației sexuale în școli promulgată de Iohannis în 3 aprilie

Cursuri despre identitățile LGBTQ în școlile din SUA

Ora de educație sexuală și efectele ei „benefice”

Elveţia: Sex la cutie şi pornografie pentru copii de grădiniţă

La școală, cu toți în pielea goală!

 

2 Comments

  1. ZSOLD AURICA

    AVETI DREPTATE ! TREZITI-VA !

  2. Nu cred că problema catastrofală a învățământului românesc se proptește fix în educația sexuală, ci în cei 30 de ani de ”reforme” și ”înnoire” a vechiului sistem considerat – chipurile – uzat, degradat, depășit, dar care s-a dovedit – incontestabil – mai eficient decât cel de astăzi. Cu discipline sexuale sau fără, cine-i dispus să învețe temeinic buchea cărții e nevoit să devină autodidact. Altfel, școala nu-i mai oferă instruirea necesară. Calitatea profesorilor este similară cu cea a elevilor. Fără a generaliza, or mai fi și excepții.
    Într-altă ordine de idei, nici societatea nu mai este dispusă sa investească în talent și erudiție, nici în cercetare și nici în tehnică. E utilă doar masa de manevră. Subiectul e vast și extrem de complex. Cu accesul la internet, nu mai devenea obligatorie ”educarea” tinerilor în direcția mai sus menționată, dar nici n-am văzut vreun ministru al învățământului, începând din 89 încoace, care să se opună ”indicațiilor” și directivelor UE. Ba din contră, am avut președinți care au afirmat, râzând zeflemitor, că România n-are nevoie de intelectuali, ci de tinichigii și ospătari, iar ”școala românească scoate tâmpiți” – am încheiat citatul! Dacă asta-i tendința ”evolutivă”, atunci n-ar trebui să ne mai deranjeze! Vina principală aparține lipsei de reacție a celor cu copii la purtător.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *