Istorie

EROII ROMÂNIEI (II)

                            Acest domnitor al Ţării Româneşti (1593-1601), […]

 

                         

Acest domnitor al Ţării Româneşti (1593-1601), care se intitula în actele oficiale ca „domn, din mila lui Dumnezeu, în toată Ţara Ardealului”, a rămas în istorie ca fiind unul din cei mai mari apărători ai creştinătăţii în faţa turcilor şi domnitorul care a unit pentru prima dată Ţările Române. În încercarea sa politică de a făuri Marea Valahie, Mihai a fost nu numai un campion al rezistenţei antiotomane, dar şi unul care s-a luptat viteaz pentru unitatea, dreptatea şi libertatea românilor în faţa asupritorilor austrieci şi unguri. Acest „restaurator al Imperiului bizantin”, cum este numit în documentele vremii, a avut mare şi renumită evlavie faţă de Ortodoxie, lucru consemnat şi apreciat de altfel de către istorici. Atitudinea lui creştină s-a făcut remarcată atât în faţa împăratului austriac Rudolf al II-lea, căruia i-a atras atenţia că Transilvania este „poarta creştinătăţii” i-a solicitat debarasarea Ortodoxiei de influenţa calvină în Transilvania („să goneşti calvinii şi arianii (unitarienii) şi să le dai biserici, să o dai unde vei vrea Domnia Ta”), cât şi în faţa papei Clement al VIII-lea (la propunerea papei de a-şi schimba credinţa, făcută printr-o scrisoare redactată la 22 aprilie 1600, domnitorul român i-a propus: „părăsind rătăcirile italice, să se întoarcă împreună cu poporul creştin la adevărata legătură obştească a bisericii răsăritene, căci numai aşa va fi cu putinţă alungarea turcului spurcat din spinarea creştinătăţii”.

Totodată, încă înainte de a se confrunta în Transilvania cu ungurii vicleni ca nişte vulpi, domnitorul Mihai s-a gândit cum să îi ajute mai bine pe românii de peste munţi şi, în anul 1595, a obţinut de la principele Transilvaniei subordonarea ierarhică a bisericii româneşti faţă de Mitropolia Ţării Româneşti, iar în anul 1597 a devenit ctitor al Catedralei mitropolitane de la Alba-Iulia. Apoi, când a intrat cu oşti în Transilvania, la 1599, a convocat patru Diete unde a dispus hotărâri menite să întărească Ortodoxia românilor transilvăneni şi să îmbunătăţească situaţia socială a românilor. Astfel, la Dieta convocată în vara anului 1600, s-au luat câteva hotărâri istorice: unele înlesniri pentru iobagii români (art.23), „preoţii români să fie scutiţi în toate locurile, în persoanele lor de orice slujbă (robotă – n.a.) de acest fel” (art.24), folosirea limbii române ca limbă oficială (art.20) etc. Bineînţeles că nobilimea maghiară, care îl considera pe Mihai ca fiind un „valah murdar”, a făcut tot posibilul ca intenţiile domnitorului român să nu se împlinească. Este motivul pentru care, după ce oastea lui Mihai a fost învinsă la Miraslău (1600) şi Guruslău (1601), noile Diete convocate de potrivnicii românilor au hotărât: românii să nu mai aibă dreptul să poarte arme, nici să nu mai vină în Transilvania preoţi şi călugări români de peste munţi (Dieta de la Leţ), iar pe viitor împăratul austriac să guverneze Transilvania prin principi unguri aleşi de Dietă (Dieta de la Cluj).

Iar pe domnitorul ortodox Mihai, văzut de istorici ca precursor al României moderne, l-au ucis mişeleşte la 9 august 1601, într-o zi de duminică, în contextul în care generalul Basta a trimis special valoni şi germani la cortul unde se găsea Mihai Viteazul: „se repeziră ca nişte dihanii sălbatice cu săbiile scoase; iară unul se repezi cu suliţa şi-l lovi drept în inimă; iar altul degrab’ îi tăie capu, şi căzu trupul lui cel frumos ca un copaciu, pentru că ştiuse, nici se prilejui sabia în mâna lui cea iute: şi-i rămase trupul lui gol în pulbere aruncat… şi rămaseră creştinii, mai vârtos Ţara Românească, săraci de dânsul” (Cronica anonimă, ed. G.Ioanid, Bucureşti, 1859, pag.69). Iată şi ce se consemnează în Letopiseţul cantacuzinesc: „Pentru aceasta, dar cade-să blestemăm toţi creştinii pe neamul unguresc, mai vârtos, căci sunt oameni răi şi ficleni încă din feliul lor. Aşijderea şi pe Basta Giurgiu, căci au ascultat pre domnii ungureşti, de au ucis pre Mihai Vodă fără de nici o vină. Unii ca aceştia să fie anatema”.

                                                                                                                          Prof. Costel NEACȘU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*