Observator

Eșecul de Înviere sau sociologia renunțării

  Dacă am fi câștigat la referendum, în ciuda Covid-19, bisericile ar fi fost deschise ca în Bulgaria, unde Patriarhul […]

 

Dacă am fi câștigat la referendum, în ciuda Covid-19, bisericile ar fi fost deschise ca în
Bulgaria, unde Patriarhul sfidează Diavolul.

Românii din Sud să plece la Înviere în Bulgaria, cei din Vest să meargă în Serbia, iar cei din Nord să treacă peste Prut dacă consideră „sacrificiul” necesar. Sigur că e trist, este un constat dureros, dar la nivel de țară, ca un tot unitar, România nu mai este ortodoxă. România este o lume nouă, ruptă de tradiție, materială, semnătura unei lupte câștigată de neo-protestanți.

România și Grecia sunt învinse moral și politic, sunt o pradă de război fundamentală pentru forțele răului. Le doresc fraților noștri ortodocși să reziste mai bine decât am făcut-o noi! După eșecul fenomenal de la Referendum, Învierea e doar eșecul nr. 2, urmează eșecul de Crăciun cu consimțământul Patriarhiei, într-o simbioză perfectă cu masa de românculi.

Într-o țară, oricât de trădătoare ar fi conducerea, niciodată nu este prea departe de ceea ce poate să îngăduie voința populară. Trădarea de sus e întotdeauna proporțională cu trădarea de jos, totul este sinergie. Atâta timp cât naționaliștii nu o să ia în considerare elemente de politică reală, nu o să înțeleagă sociologia renunțării și legea sinergiei, se va pierde din vedere esența oricărei rezistențe, coerența structurală.

                                                                                                                   Mihnea CODRESCU

           Lângă crucea părăsită

La o margine de codru, pe-o colina însorită
Lângă potecuta-ngustă, stă o cruce părăsită
Răstignit in patru cuie, prăfuit de ani şi vreme
Stă Hristos uitat şi singur, peste El timpul se cerne!

Doar un biet copil ce zilnic paste turma de mioare
Se opreşte să se-nchine, şi se-ntreaba cu mirare:
– Cât mai poţi să rabzi, Hristoase, cuiul şi singurătatea,
Nu Ţi-e frica de-ntuneric când se-asterne-n codru noaptea?

Nu Ţi-e foame, nu Ti-e sete, n-ai pe nimeni lângă Tine,
Eşti şi Tu la fel de singur, eşti orfan la fel ca mine?
Eu pasc turma de mioare ca să-mi dea un colt de pâine,
Cel ce e stăpân pe turmă… azi îmi dă… dar nu ştiu, mâine!

Ţi-am adus un colt de pâine, e mai veche dar e bună
Sunt prea mic… nu pot ajunge, să-ţi dau jos acea cunună
Şi să-Ti scot din frunte spinii, care pielea Ţi-au străpuns
Cum sa fac, că-s mic, Hristoase şi n-ajung aşa de sus?

Ţi-am adus şi apă rece, că Ţi-o fi amar şi sete
Ei Ţi-au dat oţet şi fiere, da’ zic: Dumnezeu să-i ierte!
Că şi astăzi trec grăbiţi şi nu vor să se oprească,
Chinul să Ţi-l uşureze, setea să Ţi-o ostoiască!

N-ai nici haină, n-ai nici cuşmă, pentru când o fi mai rece
Dar îţi las a mea cămaşă, că nu ştiu când ‘oi mai trece
N-am mai multe că aş vrea, să-ţi mai las să ai de schimb
Dar, ce vad? Sau mi se pare? Ai în jurul Tău un nimb?

Ooo… nu pot să cred Hristoase, că-ntinzi mâna către mine
Că nici cuiul nu mai poate, răstignit a Te mai tine!”, ,
-Drag copil, grăieşte Domnul, Crucea mea n-ar mai fi grea,
Dacă ar veni cu toţii, cu iubire lângă ea.

Şi eu sunt Păstor la oi, mi-am dat viata pentru ele,
Multe au plecat din statul, eu le caut cu durere
Şi le-astept sa se întoarcă, să le mân către păsune
Cu iubirea mea cea sfântă, eu le strig ca să se-adune!

Tu eşti mic, da-n suflet mare şi bogat cum alţii nu-s
C-ai întins un colt de pâine si-ai dat apă lui Iisus
Şi-ti voi da, când va fi vremea, apa vie şi merinde
Viaţă veşnică şi Raiul, pentru dragostea-ti fierbinte!”

Şi i-a pus Hristos pe creştet, mâna Sa cu răni de cui,
Si-a mâncat din pâinea tare, pusă înaintea Lui
Binecuvântând orfanul şi gustând din apa rece,
S-a urcat din nou pe Cruce, pentru cei ce vor mai trece!

Amin

                                                         Eliana Popa

2 Comments

  1. gigimutu

    Fac un apel public pe aceasta cale,

    catre preafericitul patriarh Daniel, catre sfintul sinod al bisericii ortodoxe romane, sa intervina de urgenta la CONDUCATORII VREMELNICI ai frumoasei tarii noastre Romania, si sa putem noi, credinciosii sa participam vinerea viitoare la prohodul domnului Iisus Hristos, si simbata viitoare in noaptea de inviere la liturghie si la slujba de inviere.

    Nu putem sta ca dobitocii in case si Hristos sa se rastigneasca din nou pentru poporul roman? Oare 3-4 ore se va infecta cineva cu virusul asta, cit sta la slujba de inviere? N-as prea crede.

    Sa nu va mirati daca unii credinciosi vor avea o schimbare de perceptie despre biserica noastra ortodoxa, daca nici atit nu putem si nu avem voie sa facem, in timp ce magazinele, farmaciile, bancile, pietele sunt deschise, si capac peste cutie, sfidind pericolul existent, mii de romani pleaca buluc in strainatate pentru a munci in agricultura!

    Daca chiar nu vom reusi sa fim la biserica la prohod si la inviere, asta va fi o rastignire a neamului romanesc, dar atentie, dupa rastignire urmeaza neaparat invierea, vom invia ca neam la alta viata, cu alti conducatori, crestini si devotati tarii si poporului roman!!!

    Hristos a inviat!

  2. alex

    Subscriu la cele spuse de Gigimutu! Nicicand , in istoria noastra nu am fost mai napastuiti ca in acesti 30 de ani si mai ales in ultimul an!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *