Fapte foarte grave dezvăluite în premieră: Primarul Klaus Iohannis s-a opus în instanță revizuirii sentinței prin care FDGR a fost declarat succesor al organizației hitleriste Grupul Etnic German! (II)

 

Motto: „Elemente străine, îmbătrânite şi sterpe, s-au amestecat în poporul nostru şi joacă comedia patriotismului şi a naţionalismului. Neavând tradiţii, patrie hotărâtă ori naţionalitate hotărâtă, au pus, totuşi, mâna pe statul român. Conştiinţa că ele sunt deosebite de neamul românesc nu le-a dispărut încă – ele se privesc ca o oaste biruitoare într-o ţară vrăjmaşe.” (Mihai Eminescu, ziarul „Timpul” – 22 martie 1881)

Recapitulăm: FDGR-ul, condus de Klaus Iohannis, a cerut Judecătoriei Sibiu să oblige Primăria Sibiu, condusă tot de Klaus Iohannis, să recunoască oficial calitatea FDGR-ului de succesor în drepturi al organizației naziste Grupul Etnic German. Prin Sentinţa civilă nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007, iresponsabila judecătoare Maria Morar de la Judecătoria Sibiu a declarat oficial Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), condus de Klaus Werner Iohannis (concomitent și primar al municipiului Sibiu)  ca „succesor în drepturi” al organizației hitleriste Grupul Etnic German din România (Deutsche Volksgruppe in Rumänien)! Primarul Klaus Werner Iohannis nici măcar nu a binevoit să apere în instanță statul român, doar a trimis o întâmpinare că lasă la latitudinea instanței să hotărească și nici nu a mai atacat sentința civilă defavorabilă primăriei și statului român, aceasta rămânând definitivă la nivel de Judecătoria Sibiu!!! Prin această sentință ilegală și nedreaptă, nr. 2790 din 28 mai 2007, s-a deschis calea pentru retrocedările ulterioare către FDGR și Biserica Evanghelică a sașilor, care aderase și ea oficial cu toată averea sa imobiliară la organizația fascistă Grupul Etnic German, așa cum puteți constata în documentul de mai jos.(Click pe imagini pentru mărire!) 

În baza sentinței ticăloase a judecătoarei Morar Maria, FDGR și biserica evanghelică au revendicat abuziv și au căpătat de la fostul primar Iohannis Klaus Werner (simultan președinte FDGR și credincios evanghelic) nu doar locuințe, ci și licee, școli și grădinițe de unde copiii românilor au fost evacuați sau primăria nemțească plătește acum, din banii românilor, chirii exorbitante către organizația lor etnică (FDGR). 

Ca să vă dați seama de amploarea retrocedărilor unor imobile care adăpostesc unități de învățământ către Biserica Evanghelică C.A., unde statul român plătește etnicilor germani chirie pentru educația copiilor, cu mențiune că unele dintre aceste clădiri au fost construite pe vremea comuniștilor și nu au avut cum să aparțină bisericii sașilor, dar aceștia revendică terenul pe care se află respectivele imobile, iată o listă cu retrocedările școlilor și grădinițelor din județul Sibiu, fără numărul copleșitor de licee revendicate și deja retrocedate!!! (Click pe documente pentru mărire!) 

Raportat la atitudinea lui Klaus Iohannis față de soluționarea Dosarului nr. 1672/306/2007 (în sensul că a lăsat la latitudinea instanței hotărârea ce urma să se pronunțe și că nu a atacat sentința dată) trebuie făcute următoarele precizări: Potrivit art. 23 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale primarul (Klaus Iohannis) este autoritate executivă, iar potrivit art. 61, alin (2) din aceeași lege primarul asigură respectarea drepturilor și libertățile fundamentale ale cetățenilor, a prevederilor Constituției , precum și punerea în aplicare a legilor. Pe lângă faptul că cetățenii urbei au fost afectați de sentința pronunțată în Dosarul nr. 1672/306/2007 (în urma sentinței au fost retrocedate bunuri publice!), primarul Klaus Iohannis nu și-a îndeplinit atribuțiile pentru care a fost investit. În acest sens, art. 63, alin (1), lit a) din Legea nr. 215/2001 prevede că primarul îndeplinește atribuții exercitate în calitate de reprezentant al statului. Astfel, una dintre atribuțiile primarului este de a reprezenta unitatea administrativ-teritorială în justiție în toate acțiunile contencioase și, ca atare, este obligat să apere atât interesele locale, cât și interesele statului român. Când vorbim de interesele statului român ne referim și la ocrotirea proprietății publice. Este indubitabil:  Klaus Iohannis, primarul de la acea vreme, nu a apărat interesele statului român atunci când printr-o hotărâre judecătorească Forumul German a fost declarat succesor al organizației fasciste Grupul Etnic German. Prin urmare, efectele hotărârii judecătorești pronunțate au constat în retrocedări abuzive și nelegale ale bunurilor statului român. Pasivitatea manifestată de Klaus Iohannis pe parcursul procesului este o formă de vinovăție (în legislația și doctrina dreptului penal pasivitatea este considerată intenție în săvârșirea unei infracțiuni). Însă, mai presus de orice este faptul că pornind de la dispoziția constituțională potrivit căreia „nimeni nu este mai presus de lege”, este cert că primarul Klaus Iohannis a încălcat legea și a desconsiderat  Decretul -Lege nr. 485, din 7 octombrie 1944 (în vigoare) și tratatele internaționale.

Mai mult, Klaus Werner Iohannis, ca primar, nici nu a atacat sentința Judecătoriei Sibiu prin care FDGR-ul condus de el a fost declarat oficial succesor al organizației fasciste Grupul Etnic German, deși era obligat de fișa postului de primar, ceea ce reprezintă o sfidare a legilor și a bunului simț. (Click pe imagine pentru mărire!)

Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a înaintat,  în 11.10.2010, o acțiune în instanță la Judecătoria Sibiu pentru revizuirea sentinței civile criminale a judecătoarei Maria Morar. (Click pe imagine pentru mărire!)

 

După ce a trecut prin instanțele sibiene, unde bineînțeles că i s-a dat cu flit prin invocarea  tardivității revizuirii, procesul  a ajuns în anul 2012 la Curtea de Apel Alba Iulia, unde Klaus Werner Iohannis, ca persoană fizică și ca primar, Primăria Sibiu și Consiliul Local Sibiu au câștigat „întâmplător” toate procesele avute!  (Click pe imagine pentru mărire!)

Interesant este că la toate instanțele a apărut o ultimă modificare în data de 21.01.2017, subliniată de noi cu roșu! Oare ce reprezintă modificarea modificarea respectivă, survenită după anii 2007 (în urmă cu zece ani!!!), 2010 și respectiv 2012 când s-au judecat cauzele, procesele  din 2007 și 2012 fiind cu pronunțări definitive? Nu cumva s-a topit și dosarul revizuirii, la fel ca dosarul succesiunii din anul 2007? Trădătorii de țară își șterg urmele: Se șterg urmele pentru cea mai gravă faptă a lui Iohannis: S-a topit dosarul Judecătoriei Sibiu prin care FDGR a fost recunoscut ca succesor al organizația nazistă Grupul Etnic German! A dispărut și interpelarea senatorului Ioan Ghișe pe același subiect!

Deosebit de gravă a fost atitudinea Primăriei Sibiu și a primarului Iohannis la procesul de revizuire intentat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu!  MUNICIPIUL SIBIU, REPREZENTAT PRIN PRIMARUL KLAUS WERNER IOHANNIS, în loc să apere interesele statului român în fața instanțelor de judecată, s-a  situat de partea adversarilor, a prăduitorilor imobiliari („Intimatul Municipiul Sibiu a invocat prin întâmpinare excepţia tardivităţii revizuirii”, citat din Decizia 258/03.05.2012 a Curții de Apel Alba Iulia, pe care o găsiți integral mai jos)! La fel a procedat și Consiliul Local al mun. Sibiu, unde F.D.G.R. avea majoritate absolută la acea dată, 16 consilieri din totalul de 23. Deci, în perioada 2010-2012 am asistat din nou la continuarea conflictului de interese și abuzul de putere, la fel ca în procesul din anul 2007 (dosar nr. 1672/306/2007)!

Klaus Werner Iohannis – care a fost simultan PREȘEDINTE al FDGR și PRIMAR al municipiului Sibiu, reprezentând astfel ambele părți implicate ca adversari în aceste procese (succesiune și revizuire) –  se afla în situație clară de CONFLICT DE INTERESE (infracțiune) și prin atitudinea sa favorabilă FDGR-ului (unde era PREȘEDINTE!), în detrimentul municipiului Sibiu (unde era PRIMAR!), a comis și infracțiunea de ABUZ ÎN SERVICIU, totul culminând cu ÎNALTĂ TRĂDARE DE ȚARĂ, deoarece primarul reprezenta interesele statului român, de aceea purta eșarfa tricoloră, nu ca să se asorteze cu părul lui vopsit blond și ochii culoarea albastru de Prusia!!!

Aceeași atitudine de favorizare a individului numit Iohannis a avut-o permanent și Primăria Sibiu în toate procesele lui  Klaus Werner Iohannis ca persoană fizică, respectiv în procesele celor două case obținute prin fals în acte publice și uz de fals, sustrase chiar statului român și implicit Primăriei Sibiu care le administra, adică, pe înțelesul tuturor: primarul Iohannis îl apăra în instanțele de judecată pe proprietarul impostor Iohannis!

La ordinele primite pe filieră masonică, Klaus Werner Iohannis a fost protejat permanent de procurorii care trebuiau să-l ancheteze! Conform celor declarate de fosta judecătoare Camelia Bogdan, exclusă din magistratură, „87% dintre magistrați sunt membri ai Marii Loji Masonice”. Nu vor fi ei taman 87%, dar sunt foarte mulți judecători și procurori masoni!!!  Camelia Bogdan a făcut parte și ea din sistem, din statul subteran, chiar dacă nu a fost înscrisă în masonerie! În România sunt și loji masonice feminine.

Doar la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia au fost închise 17 dosare penale pe numele impostorului sas în perioada 2001-2018. Klaus Werner Iohannis mai are zeci de dosare penale clasate la Parchetul General, DNA București, DNA Alba Iulia și cele două parchete de la Sibiu!

Publicăm integral Decizia civilă nr. 258/03 mai 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, prin care s-a respins ca nefondat recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu și s-au menținut deciziile instanțelor anterioare, de respingere a cererii de revizuire ca fiind tardivă (excepţia tardivităţii revizuirii). Decizia 258/03.05.2012 a fost publicată de site-ul www.jurisprudenta.com

 Revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct.6 C.proc.civ. Calcularea termenului de o lună când titularul cererii este Ministerul Public, în baza art. 45 C.proc.civ. Îndreptăţirea Ministerului Public de a formula revizuire.

                                              Decizie 258 din 03.05.2012

Revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct.6 C.proc.civ. Calcularea termenului de o lună când titularul cererii este Ministerul Public, în baza art. 45 C.proc.civ. Îndreptăţirea Ministerului Public de a formula revizuire.

                    Secţia I civilă – Decizia civilă nr. 258/03 mai 2012

Prin cererea de revizuire înregistrată la data de 12.07.2012 pe rolul Judecătoriei Sibiu sub dosar nr. 13354/306/2010, revizuientul Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a solicitat în contradictoriu cu intimaţii FDG din Sibiu, Municipiul Sibiu şi Consiliul Local al mun. Sibiu  revizuirea sentinţei civile nr. 2790/2007 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosar nr. 1672/306/2007 şi, rejudecând, să fie respinsă acţiunea formulată de reclamantul FDG din Sibiu.  (Click pe documente pentru mărire!)

În expunerea motivelor, revizuientul susţine că statul nu a fost apărat în cursul judecăţii deoarece Primarul mun. Sibiu era în acelaşi timp şi preşedinte al reclamantului FDG din Sibiu. (Nota redacției „Justițiarul”: Conflict clar de interese sesizat corect de revizuient, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu!)

Intimatul Municipiul Sibiu a invocat prin întâmpinare excepţia tardivităţii revizuirii. (Nota redacției „Justițiarul”: Deosebit de gravă atitudinea Primăriei Sibiu și a primarului Iohannis, care, în loc să apere interesele statului român, se situează de partea adversarilor, a prăduitorilor!)

Prin sentinţa civilă nr. 2796/2011, prima instanţă a admis această excepţie şi a respins ca  tardivă cererea de revizuire.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă, cu  privire la excepţia tardivităţii, că cererea de revizuire se întemeiază pe prevederile art. 45 alin. 5, art. 322  pct. 6 si art. 324 alin. l teza I C. pr. civ.

Potrivit art. 324 pct. l coroborat cu prevederile pct. 5 teza I C. pr. civ., cererea de revizuire trebuie formulată în termen de o lună de la comunicarea hotărârii definitive făcută statului ori celorlalte persoane de drept public sau de utilitate publica. Hotărârea definitivă este sentinţa civilă nr. 2790/2007 a Judecătoriei Sibiu, în dosarul nr. 1672/306/2007, care a fost comunicată Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu în data de 09.06.2010. Cererea de revizuire a fost formulată la data de 12.07.2010,  peste termenul prevăzut de textul legal menţionat. S-a invocat principiul securităţii juridice a circuitului civil din perspective art. 6 CEDO.

Împotriva sentinţei a declarat apel revizuientul Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, care critică soluţia pentru greşita reţinere a tardivităţii promovării apelului şi greşita apreciere a insecurităţii juridice.

Prin decizia civilă nr. 470/2011, Tribunalul Sibiu a respins apelul revizuientului, reţinând că de la data rămânerii irevocabile hotărârii a cărei revizuire se cere (21.09.2007) până la data formulării cererii de revizuire de  către Parchet (09.07.2010) au trecut peste doi ani. Stabilirea momentului de început al termenului de o lună prevăzut de art. 324 alin. 1 pct. 5 C. pr. civ., de la data la care Parchetului i s-a comunicat dosarul 1672/306/2007, ar încălca principiul securităţii raporturilor juridice garantat de art. 6 din CEDO, care a statuat că unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului fiind principiul securităţii raporturilor juridice, se impune ca soluţia dată în mod definitiv de către tribunale unui litigiu să nu fie repusă în discuţie, fiind preferabilă stabilitatea situaţiilor juridice şi a raporturilor consfinţite prin hotărâri judecătoreşti. (Nota redacției „Justițiarul”: Din informațiile pe care le deținem, Parchetului nu i-a fost comunicat niciodată dosarul 1672/306/2007!!! Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu  s-a autosesizat abia în anul 2010 în urma plângerii penale din anul 2010, înregistrată cu nr. 425/P/2010 în data de 24 iunie 2010, chiar dacă a redirecționat respective plângere către Parechetul de pe lângă Judecătoria Sibiu.  Informațiile din plângere  au apărut și  într-un articol din revista noastră, redactat pentru ediția online în data de 12 iulie 2010 și tipărit trei zile mai târziu, în 15 iulie 2010: Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), condus de Klaus Iohannis, se declară oficial continuatorul partidului nazist din al Doilea Război Mondial)

Cu privire la revizuientul Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, legea nu prevede calitatea acestuia de reprezentant al Statului Român. (Nota redacției „Justițiarul”: Atunci pentru ce se mai cheamă Minister Public?!) Art. 4 din Legea 304/2004 prevede că în activitatea judiciară Ministrul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor, iar potrivit art. 45 al 5 C. pr. civ., procurorul poate, în condiţiile legii, să exercite căile de atac împotriva oricăror hotărâri. Neavând calitatea de reprezentant al statului, termenul de revizuire de o lună prevăzut de art. 324 al 1 pct. 5 C. pr. civ. nu se poate calcula în privinţa de la comunicarea hotărârii făcută statului şi cum nu se prevede expres momentul de la care curge acest termen, se impune aplicarea prevederilor generale de la art. 284 alin. 4 C. pr. civ. după care, pentru procuror, termenul de apel curge de la pronunţarea hotărârii, în afară de cazurile în care a participat la judecarea cauzei, când termenul curge de la comunicarea hotărârii.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În expunerea motivelor, recurentul susţine că hotărârea instanţei de apel este nelegală pentru că termenul de revizuire de o lună de la data comunicării a fost respectat întrucât sentinţa a cărei revizuire se cere a fost comunicată Parchetului la data de 09.06.2010, dată în raport cu care a fost respectat termenul impus de art. 324 alin. 1 C. pr. civ.

Recurentul mai susţine că reprezintă interesele generale ale societăţii, chiar dacă nu este un reprezentant al statului în sens stric, iar conform art. 75 alin. 5 C. pr. civ., procurorul poate să promoveze orice cale de atac împotriva oricăror hotărâri. Prin cererea de revizuire formulată, revizuientul urmăreşte să remedieze o hotărâre ce constituie o gravă eroare de judecată, statul fiind lipsit de apărare, astfel că nu se încalcă securitatea raporturilor juridice, garantată de art. 6 din CEDO.

Curtea, constatând caracterul nefondat la recursului, a dispus respingerea acestuia, reţinând următoarele:

Potrivit art. 324 alin. 1 pct. 5 C. pr. civ., cererea de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 6 C. pr. civ. se formulează în termen de o lună de la comunicarea hotărârii definitive făcută statului ori celorlalte persoane de drept public sau de utilitate publică.

Hotărârea judecătorească se comunică numai persoanelor care au avut calitate de parte în proces. Ministerul Public poate avea calitate de parte în sens procesual atunci când participă la procesul civil şi în această situaţie i se comunică hotărârea judecătorească. În situaţiile în care acesta nu participă la judecarea pricinii civile, termenul de atacare a hotărârii curge de la pronunţare.

În speţa de faţă, dacă revizuientul ar fi participat la judecarea în fond a acţiunii ce a formulat obiectul dosarului nr. 1672/306/2007, atunci i s-ar fi comunicat sentinţa civilă nr. 2790/2007 şi, potrivit art. 284 alin. 4 teza  a doua C. pr. civ., de la data comunicării ar fi curs termenul pentru atacarea sentinţei, atât termenul de apel şi cel de revizuire. Cum însă participarea procurorului nu a fost obligatorie, iar Parchetul nu a participat la proces, hotărârea nu i s-a comunicat, astfel că, faţă de prevederile art. 284 alin. 4  teza I C. pr. civ., termenul de atacare a sentinţei curge de la pronunţare. Aceasta tocmai pentru că Ministerul Public apără interesele generale ale societăţii şi se presupune că datorită funcţiei şi poziţiei sale, procurorul are posibilitatea de a se informa asupra conţinutului oricărei hotărâri. (Nota redacției „Justițiarul”: Deci se recunosc cele susținute de noi, Parchetul nu fusese anunțat de sentința civilă nr. 2790/2007 a iresponsabilei judecătoare Maria Morar!)

Ca urmare, sub aspectul respectării termenului prevăzut de art. 324 alin. 1 pct. 5 C. pr. civ., nu are relevanţă împrejurarea că Ministerul Public apără interesele generale (Nota redacției „Justițiarul”: Doamne, ce gogomănie!), pentru că , aşa cum corect a reţinut instanţa de apel, acesta nu are calitatea de reprezentant al statului în sensul art. 322 pct. 6 C. pr. civ.

Faţă de cele reţinute, Curtea a constatat că instanţa de apel a făcut o corectă interpretare şi aplicare a art. 324 alin. 1 pct. 5 C. pr. civ. în ce priveşte analizarea excepţiei tardivităţii, astfel că criticile revizuientului nu se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ., recursul de faţă fiind nefondat. (Sursa: https://www.jurisprudenta.com/jurisprudenta/speta-h0044ez/)

                                                                                        Marius Albin MARINESCU

Prima parte a materialului jurnalistic: Fapte foarte grave dezvăluite în premieră: Primarul Klaus Iohannis s-a opus în instanță revizuirii sentinței prin care FDGR a fost declarat succesor al organizației hitleriste Grupul Etnic German! (I)