Observator

Fiecare, cu grijile lui! (I)

  Între 15-16 aug. 1990 am fost invitat de organizatorii norvegieni la Sundvolden, la „Conferința est europeană asupra drepturilor omului” […]

 

Între 15-16 aug. 1990 am fost invitat de organizatorii norvegieni la Sundvolden, la „Conferința est europeană asupra drepturilor omului” (varianta pe scurt, întrucît există și varianta „Prima conferință europeană asupra drepturilor omului în Europa Centrală și de Est în perioada perestroikăi”).

Normal că urmare numărului mare de victime din revoluția română (și încă pe atunci nu știam întreg adevărul!), am fost căutat de ziariști – orice interviu, îl încheiam cu cuvintele Revoluția trebuie să continue!” După conferință am fost plimbați prin Oslo unde am luat masa de prînz într-un restaurant aflat pe o stîncă, extrem de înaltă, deasupra fiordului Oslo (priveam în jos prin ferestre, vedeam vaporașele care treceau prin fiord și ne păreau niște musculițe). Se ajunsese deja ca fără nici o intervenție din partea mea, cînd comesenii din toată Europa ridicau paharele cu vin să ciocnească, în loc de „Prosit” sau „A votre sante” sau „In your health”, scandau „Jos Iliescu!” (poate voi apuca să descriu pelerinajul meu scandinav de trei săptămîni – l-am scris pe jumătate, dar l-am pierdut și, în final veți afla de ce).

Am fost mulți care am luptat pentru continuarea revoluției (iar unii erau chiar exaltați, rupți de realitate, mai degrabă dăunători) – cei alungați din țară în urma mineriadei din iunie 1990, cei care au fost speriați, cei care au fost cumpărați (se poate face un întreg studiu pe tema aceasta, în care ar intra și infiltrații) ne-au abandonat. Dar în primul rînd, ne-a abandonat poporul român.

Astăzi am aflat un nume necunoscut mie pînă acum, Ovidiu Grosu, care se revendică inițiatorul mișcărilor din 10 august.

Timp de vreun sfert de secol, îi cunoșteam pe cei mai mulți care ar fi putut să devină liderii noii revoluții. Am fost curios să aflu cîte ceva despre Grosu. Nu vreau să îl jignesc (mi-am făcut destui dușmani) dar după declarațiile lui cred că de fapt își dorește un loc eligibil, la viitoarele alegeri parlamentare, pe listele PNL, USR sau PMP – pe scurt, spune numai tîmpenii.

                                                                            *

Am scris pe tema recentelor evenimente un articol în care am precizat că este după ureche, după o interpretare care cred că a fost de bun simț. Este foarte greu să concepi un articol atunci cînd o mulțime de amănunte esențiale îți sunt necunoscute.

Dar un lucru este sigur. Există o situație în care serviciile secrete din lume sunt neputincioase, este vorba de celulele islamice fundamentaliste – în acestea, formate din fanatici gata să își dea viața pentru Allah, care nu primesc în mijlocul lor necunoscuți sau chiar musulmani neverificați, nu pot fi infiltrați agenți. În orice țară însă, cu un serviciu de informații performant, nu se putea ca printre provocatori să nu fi fost infiltrați agenți sau informatori. Și atunci, ori SRI-știi își primesc degeaba enormele salarii și pensii, ori au fost părtași.

                                                                      *

Chiar dacă nu am mai scris, am continuat să citesc comentariile.

Am citit Străine, lasă-mă în durerea mea, să trăiesc cum vreau eu!. Un articol excepțional, care îmi ridică o întrebare și anume dacă autorul și-a asumat o identitate feminină, sau dacă și femeile și-au însușit vulgaritățile tipic bărbătești.

Nu citez nimic din el, fiindcă trebuie citit integral.

M-am certat acum mulți ani cu cel mai bun prieten al meu (de peste 50 de ani), stabilit în California. I-am spus că cei care în loc să rămînă în țară și să lupte pentru ea au preferat să-și abandoneze și țara, și lupta, fără să știe realitățile de aici, care vin în țară de Crăciun să mănînce sarmale și cîrnați, tobă și caltaboș sau de Paști să mănînce miel la tavă și drob, pască și cozonac, ar trebui să-și vadă de treburile lui.

Mai ales, cei care au obținut o a doua cetățenie (împotriva căreia eu mă pronunț). Pruncul român, la naștere, nu jură credință României, serviciul militar nemaifiind obligatoriu, nu se mai face acest jurămînt nici cu această ocazie – singurii care mai jură pentru Patrie (exceptînd mercenarii și cîțiva militari sau jandarmi) sunt președinții și parlamentarii – care în mod constant își încalcă jurămîntul. În schimb, orice român care obține cetățenia unui alt stat, este obligat să îi jure credință acestuia!

Față de acest text ireproșabil, singura mea întrebare este dacă autoarea (autorul) apără PSD – atunci intrăm în război!

                                                                             *

Apoi am citit Generația degeneraților. Citeam și mă minunam, parcă ar fi fost textul meu! Cînd am ajuns la final, am văzut că este semnat de dl. Marius Albin Marinescu.

Desigur, unii vor spune că vreau să îl perii pe dl. Marinescu, să îl flatez, să mă dau simpatic, etc. (ca să fie clar și pentru fisc, eu nu sunt plătit pentru articolele mele).Cititorii nu au de unde să știe că de cînd colaborăm, opiniile, părerile, gîndurile noastre, au fost de o remarcabilă similitudine. Mai mult decît atît, au fost situații de telepatie – nu cred în telepatie, dar de exemplu cînd în același moment găsim amîndoi același articol (scris nu azi sau ieri ci cu mai mulți ani în urmă), este greu de crezut că este o coincidență.

Deocamdată, ajunge.

                                                                                                       Dan Cristian IONESCU

2 Comments

  1. MP

    …Stimate domn, ”autoarea (autorul)” dezminte vehement ca ”apără PSD”… pentru edificare si nu pentru o eventuala dezmintire si in nici un caz pentru ”dezvinovatire”, va invit sa va aplecati citeva minute asupra acestui text care imi apartine ca si cel de mai sus (https://www.facebook.com/notes/raw/ei-toti-sunt-vinovati-de-marasmul-nostru-s-au-rotit-si-se-rotesc-intre-ei-de-pes/2066752070231535/)… dupa lectura acestuia puteti trage ce concluzii doriti… dupa cum se vede a fost preluat, de la mine, reformatat si postat in primavara acestui an… postez, oarecum constant, de peste doi ani, iar de peste un an, exclusiv pe platforma ”Gandeste”… se pot spune multe dar in nici un caz nu poate fi vorba de partizanat PSD-ist… nu ca ar fi ceva rusinos, aidoma unei boli dintr-acelea pe care le ascund oamenii… pur si simplu structura mea interioara, cultura, aspiratiile si conceptiile mele sint incompatibile cu acest partid… si nu numai cu el… personal cred intr-o A TREIA CALE, cale ”ingropata” deliberat de… conjunctura, conjunctura a carei devoalare o puteti intui in proaspatul articol (https://gandeste.org/adevaruri/catre-viitoarele-generatii-de-romani-cronica-unei-lovituri-de-stat-in-derulare/89034) de pe aceeasi platforma unde imi exprim gindurile… despre detalii suplimentare, privind ”autoarea (autorul)”, va rog sa va adresati domnului Albin Marinescu…

    • Dan Cristian Ionescu

      Am primit raspunsul, este in regula. Era normal ca dupa analiza textului sa imi pun cele doua intrebari. Tot inainte!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *