Cap limpede

Fotograme cu maestrul Constantin Vaeni: „Niciodată Crăciunul n-a fost interzis de nimeni!”

  Am fost copil, elev și pionier în vremurile stalinismului, alea ale „obsedantului deceniu”! Era o sărăcie pe lume de […]

 

Am fost copil, elev și pionier în vremurile stalinismului, alea ale „obsedantului deceniu”! Era o sărăcie pe lume de uneori la noi în casă trosneau pereții! Părinții mei munceau, dar cîștigau cam atît cît se putea cîștiga în acele vremuri, cît să aibă ce să ne dea de mîncare și să ne mai cumpere, nouă copiilor (șase), cîte-o hăinuță de sărbători și să ne țină la școală. Niciodată, însă, în niciun an de CRĂCIUN, nu ne-a lipsit BRADUL cumparat din piață. Și an de an mergeam cu COLINDUL! Și toate BISERICILE erau deschise!

Am fost adolescent, liceean și utecist în anii „dezghețului” post-stalinist! Iar mai tîrziu, cînd am devenit tînăr, cu cămașă înflorată și freză cu cărare,  vreo cinci ani a trebuit să mă încadrez „în cîmpul muncii” fiindcă, „peltic” și cam urît fiind, nu reușeam la I.A.T.C.,  la actorie, iar Facultatea de Regie de film nu se reînființase pentru că se făceau cam 10-12 filme pe an în România și nimeni nu era inconștient să scoată „absolvenți pe stoc”. Abia în ’63 s-a reînființat, niciodată, însă, de CRĂCIUN, din casă de la noi nu ne-a lipsit BRADUL cumpărat din piață. Și pînă la prima leafă am tot mers cu COLINDUL ! Și toate BISERICILE erau deschise!

Apoi am fost student,  apoi absolvent, apoi asistent de regie, apoi regizor secund, apoi am debutat, la Studioul cinematografic „Sahia”, cu filmul de scurt metraj documentar-artistic „Apoi s-a născut orașul”(1972) și după aceea la Buftea cu filmul artistic de lung-metraj „Zidul” (1975). Am avut la început, timp de cîțiva ani buni, o „leafă” de cca. 1.100 de lei pe lună, dar niciodată în acei ani, din odaia mea sărăcăcioasă  aflată în incinta Complexului sportiv „Ștrandul tineretului” din București, în care am locuit timp de 23 de ani, de Crăciun nu a lipsit BRADUL cumpărat din piață! Și toate BISERICILE erau deschise!
Am devenit apoi și eu „membru de partid”, asemenea multor, multor, colegi de generație de pe tot cuprinsul țării, indiferent de profesiile imbrățișate de fiecare. Am făcut filmele pe care am putut să le fac, am iubit, m-am căsătorit, am devenit tată și încă de două ori, am călătorit bătînd țara în lung și-n lat, și atît cît am avut noroc am călătorit și „peste hotare” – mai ales prin țările foste socialiste,  dar niciodată, de Crăciun, la noi în casă nu a lipsit BRADUL cumpărat din piață, chiar dacă uneori era molid! Și toate BISERICILE erau deschise!

Și nu „m-a dat afară”  nimeni… nici „de la pionieri”, nici „de la UTC” și nici „din partid”, pe motiv că mergeam cu Colindul, și că intram în Biserică!  Și nici nu m-a urmărit vreodată Securitatea, la nici o vîrstă!

Bun! Ca s-o scurtez, a venit „decembrie ’89”. Bine mă, nenorociților, propagandiștilor ordinari, mincinoșilor,  băi, ipocriților de „rit nou” cu televiziunile voastre „libere”… de adevăr și de trei lulele, trei surcele: Cînd, mă, ziceți-mi și mie, cînd anume, unde și cînd, în ce an a fost, mă, „INTERZIS CRĂCIUNUL”  în România?!

Aaaa, că nu era „promovat” Crăciunul la TVR !, că nu venea „Moș Crăciun” în sania Coca-Cola sau cu sticla „Heineken” la televizor, că nu-i lovea pe toți damblaua cu „bunătatea”, cu „mila” față de „nevoiaşi” și cu „donațiile” și-n general cu „filotimia” doar de Crăciun, că nu gemeau magazinele de haleală și că nu cumparau toți, ca înecații – ca să arunce pe urmă, toți, după Sărbatori, tone de mîncare la ghene ori la tomberoane?! Da! Da, mă! A fost greu, a fost austeritate, au fost lipsuri dureroase în multe case, dar niciodată Crăciunul n-a fost „interzis” de nimeni! Voi, cu cine, sau pentru cine vorbiți?!

Ca să nu vă mai reamintesc faptul că de vreo 30 de ani, aceleaşi „rahaturi” contrafăcute le înfulecați, le mestecați şi le scuipați și atunci cînd se apropie Sarbătoarea Sfintelor Paşti!

De ce?! Chiar n-aveți altceva ce mînca ?!  Doar azi este plin de Mall-uri şi de șhaormerii în jurul vostru, cu „de toate”…

Crăciun fericit, băi găinarilor! Și mai întrebați-vă părinții și bunicii, între două „breaking-news-uri”  cu Werner, cu Macron, cu Ștoltenberg și cu Merkeloaia!

                                                                                                    Constantin VAENI

4 Comments

  1. IQ100

    magistral, maestre !! Asa a fost. O confirma un nepot de burghez si de mosier si un fiu de intelectual…cam inghesuti , cam speriati , cam controlati, cam nationalizati si cooperativizati (de abia acum realizez de catre CINE) dar NEAGRESATI SUFLETESTE SI MENTAL direct de acea societatea si de valorile ei, conventionale sau nu.Am copilarit in aniidezghetului post stalinist .Criticam -cu masura!-” Occidentul putred “dar nimeni nu dadea si MU.IE capitalistilor.De fapt (sorry, nepotrivit in aceasta zi, puteti citi maine ce urmeaza) aceasta sintagma nu exista nici macar ca injuratuira.Se injura “traditional”, nu cu perversiuni, sau , daca acelea erau pomenite erau pomenite in romaneste, nu in rromanes.

  2. Alex One

    Asa a fost maestre. Injura lumea partidul in draci pe la cozi si nimeni nu zicea “ba ,tu mergi cu mine” !Ascultau Europa libera ca sa afla ca n-au haleala,caldura si hartie igienica. Chestii tari dom’le ! Personal,consider “Zidul” cel mai bun film romanesc, stiu bine si zona unde s-a filmat, Strada Sfintilor-Cal. Mosilor,pe unde o mai fi Gabi Oseciuc, daca mai e, a doilea zic “Duminica la ora sase”, peste “Reconstituirea” care in afara de ceva bascalie de militie,atentie nu de Securitate,sa n-avem vorbe,mai nimic Subiectul era fumat de mult,moartea unui fraier la reconstituirea unui accident de munca.

  3. Anton Claudiu

    Salutare,

    Crăciun cu pace alături de cei dragi!
    De vreo săptămână citesc obsedat toate articolele de pe acest site și îmi dau seama că până azi, la cei 36 de ani am trăit într-o mare minciună, am crezut rahatul turcesc pe care l-au mâncat profesorii și cei din jurul meu.
    Revenind la subiect, am trăit într-un mic orășel , Tecuci, mai exact dar imi aduc perfect aminte cum tata lucra ca brutar la fabrica de pâine și aducea in fiecare zi cate 2 genți cu pâine. Urca până sus la etajul 4 și începea distribuirea pâinii , la vecina de la fabrica de lapte , la măcelar, la fabrica de conserve , la croitorul blocul.
    Și uite așa trăiam într-o mică comunitate ca multe altele de altfel din oraș și poate chiar din țară.
    Și da , aveam in fiecare an brad, toata scara avea brazi de la o cunostinta a unei cunostinte care se stia cu miliția.
    Si plecam cu colindul si venea uzi mergând atâta vreme prin zăpadă, dar eram fericit, erau niste desene cu un lup si un iepure , nu mai retin numele dar imi aduc perfect aminte ca spunea , no zaiț pagadi.
    Iar de Crăciun , aveam portocale si banane se la un bisnitar care facea Serbia, stiu ca ai mei se chinuiau sa le ia, pe tata il costa 50 kg de făină de grâu.
    Azi?
    Azi nu mai e nimic din aceste lucruri, poate sunt un nostalgic tâmpit dar….
    Sănătate vă doresc.

  4. Angela

    Și eu am “prins” aproape 15 ani din acele vremuri mult hulite de către cei fără de Dumnezeu.
    Nici de la noi din casă nu a lipsit bradul de Crăciun și nici Biserica nu era închisă niciodată . De Ignat se tăiau porcii și în Ajun mergeam la colindat. Nici Moș Crăciun nu exista atunci și noi toți sărbătoream exclusiv nașterea Domnului Iisus Hristos. Cu daruri venea în ajunul Anului Nou chiar Moș Gerilă în persoană.
    Și învierea Domnului o cinsteam cum se cuvine în vremea când nimeni nu aștepta doar “iepurașul” ; mergeam la Denii , ne spovedeam și treceam pe sub masă de trei ori … și-n noaptea Învierii mergeam la slujbă și plecam dimineața după ce primeam Sfânta Împărtășanie.
    Făceam toate acestea în condițiile în care Biserica unde mergeam era despărțită doar de un gard din plasă de Primărie – “Sediul Partidului Comunist”.
    Frumos era atunci și dor îmi este de acele vremuri când totul avea farmec și oamenii erau mult mai buni…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.