Cadran international

Franța: „Scopul real al izolării nu este ceea ce credem noi”

      Scopul real al izolării nu este ceea ce credem noi Executivul insistă asupra faptului că izolarea este […]

 

    Scopul real al izolării nu este ceea ce credem noi

Executivul insistă asupra faptului că izolarea este singura cale de a rezolva criza de sănătate. Dar are și alte utilizări, explică François Martin, de la  Fondul de cercetare a prieteniei politice. 

Pentru mulți francezi, scopul izolărării este strict sanitar. Asta li se spune oficial, dar, evident, nu este adevărat. În primul rând, puterea nu este terorizată de numărul morților. Într-adevăr, în fiecare an, numărul de decese cauzate de gripa sezonieră este de aproximativ 7000 până la 9000 de persoane. Până la atingerea acestei cifre, guvernul consideră că epidemia de coronavirus se va încadra în datele statistice anuale. Dacă noi am fi „răspândit” în fiecare din anii trecuți, așa cum face guvernul acum în fiecare seară, numărul de infectați și morți din gripa „clasică”, nimeni nu ar fi îndrăznit să plece de acasă între lunile decembrie-aprilie.

În cele din urmă, în fiecare an, bolile cardiovasculare determină aproximativ 140.000 de personae decedat, iar cancerul în jur de 150.000. În mod evident, acest lucru nu împiedică pe nimeni să-și ofere din când în când câte o friptură (plină de colesterol …) alături de o sticlă de vin bun, iar guvernul nu interzice libertatea meselor noastre. Și dacă ne temem de cancer, asta nu ne împiedică să trăim fericiți. Campaniile anuale împotriva cancerului nu paralizează nici ele guvernul. De ce se teme acum guvernul?

       Guvernul se teme de criza mediatică mai mult decât de sănătate

Lucrul de care se sperie guvernul nu este criza sănătății, ci criza mediatică. Într-adevăr, virusul nu reușește să fie cu mult mai letal decât gripa clasică, cel puțin în țările în care este tratat corespunzător și cu condiția ca statisticile să însemne ceva, fiindcă metodele de screening (test de prevenție) sunt foarte diferite de la o țară la alta, doar mediatizarea s-a dovedit a fi mult mai agresivă.

Contaminarea, atunci când „măsurile de filtrare” sunt insuficiente, este transmisă mult mai rapid de la un individ la altul. Vârful de transmitere a noului coronavirus este mai rapid, de unde și riscul (spre deosebire de gripa clasică, unde vârful contaminării pare mai puțin agresiv  sau la boli cardiovasculare sau cancer, unde decedații sunt repartizați pe tot parcursul anului) de a asista , la un moment dat, la disfuncția sistemului nostru spitalicesc , cu medici și asistente copleșite, pacienți culcați pe coridoare, camioane militare care evacuează morții, etc. Mai mult decât numărul de morți, guvernul se teme de reeditarea în mass-media a unui scenariu italian care să scoată la iveală neputința sa. Aceasta este frica sa. Dar, din păcate pentru el, asta se întâmplă.

Dovada că nu decedații par a fi principala preocupare a guvernului este, de exemplu, apelul disperat al deputaților din Mayotte (teritoriu francez pe o insula din Oceanul Indian), unde există frica unui veritabil masacru la care guvernul rămâne surd pentru că Mayotte rămâne în afara radarelor media.

Dar cealaltă teamă a guvernului, fără îndoială principala, este viitoarea criză economică. De fapt, guvernul nu este mai pregătit să salveze miile de IMM-uri, care riscă să intre rapid în faliment, decât în ​​ceea ce privește criza de sănătate. Pe de altă parte, puterea știe că, dacă criza de sănătate este temporară (coronavirusul nu ar trebui să reziste vara, potrivit experților), criza economică va fi permanentă și se va acutiza. Va dura până în 2022, data viitoarelor alegeri prezidențiale. În consecință, guvernul trebuie să se teamă mult mai mult de al doilea caz decât de primul, de unde și deciziile sale contradictorii, încurajând, pe de o parte, francezii să se autoizoleze cât mai bine, iar, pe de altă parte, să continue munca la serviciu cât mai mult posibil, de acasă prin Internet, dar și direct atunci când este necesar. Două directive contradictorii, care nu pot fi executate în același timp, deoarece fiecare o contrazice pe pe cealaltă. Astfel, niciunul dintre obiectivele vizate (izolarea și munca) nu va fi atins.

Prin limitarea protestelor stradale, situația actuală mai are o latură foarte practică pentru guvern!

Din aceasta se pot trage o serie de concluzii: în primul rând, scopul de izolare nu este doar sanitar. Este, de asemenea, evident, politic. Într-adevăr, pentru guvern, în ciuda crizei din sănătate și a etalării incompetenței sale, situația are o latură foarte practică: protestatarii, politicienii de opoziție, „disidenții”, vestele galbene, nemulțumirile, toate sunt limitate. Toată lumea acasă, nimeni pe stradă! Doar președintele „face război”, precum Georges Clemenceau cu al său discurs celebru din 8 martie1918 „Je fais la guerre („Eu fac război”) și duce campanii în „tranșeele” spitalelor…

Dar izolarea mai are un alt avantaj. De fapt, guvernul știe acum că strategia sa principală a eșuat, deoarece nu a putut evita creșterea crizei (vom avea efectele maxime în 15 zile) și – în plus – fiecare zi de izolare scursă adâncește, pas cu pas, criza economică viitoare și, în sfârșit, nu poate dura la infinit, din cauza celor două direcții contradictorii: salvarea bolnavilor și salvarea IMM-urilor. Situația actuală nu poate fi durabilă, este imperativ să se iasă din această situație cât mai repede repede.

Văzută în această lumină, izolarea economisește timpul guvernului . În refugiul temporar, s-ar putea spune, de „arest la domiciliu”, guvernul poate pregăti cel de-al doilea gest, cel pe care l-a neglijat la începutul crizei: să ofere toate măștile necesare, nu numai oamenilor expuși sau fragili, ci tuturor francezilor. Într-adevăr, masca este, evident, arma absolută, deoarece este „filtrul” perfect și permite „claustrarea individuală fără închisoare”. Cu mască poți merge la muncă fără să contaminezi toată lumea. Cu măști pe fețele tuturor, nu mai există o contradicție între strategia de sănătate și strategia economică.

                Izolarea economisește timp guvernamental

Celălalt răspuns este screening-ul (testul de prevenție). Guvernul are câteva săptămâni la dispoziție pentru a se echipa cu truse și a se organiza pentru screening-ul în masă așa cum se face în Germania. Astfel, evident, numărul de pacienți identificați va crește (în timp ce astăzi, facem totul pentru a-l diminua și a-l analiza cât mai târziu posibil, ceea ce multiplică riscul de contaminarea generală). Dar, în acest caz, întrucât bolnavii infectați cu coronavirus vor fi depistați mult mai devreme, vor fi izolați mai repede, ceea ce va evita contaminarea întregii familii. Și mai ales, în acest caz, putem stopa izolarea celorlalți, a celor sănătoși.

Strategia „măști / truse pentru toți” este singura care ne permite să ieșim din capcana mortală a „închisorii” în care ne aflăm. În plus, efectul benefic al clorochinei (clorochina este un medicament antimalarie considerat eficient împotriva infecției cu viurusul Covid-19) va fi salvator, dacăva fi în sfârșit recunoscut de autorități. Este de menționat că țările cu cele mai bune soluții au mers pe această cale. Aceasta este ceea ce a început să facă profesorul Didier Raoult (director la Institut Hospitalo Universitaire Méditerranée Infection) la Marsilia, arătând direcția de urmat.

Dacă acest guvernul încearcă să facă acuma acest lucru, putem presupune că va menține încă izolarea în mod oficial, dar că o va opri imediat ce va fi pusă în aplicare a doua strategie de răspuns, de îndată ce va deține echipamentele necesare planului. Dacă guvernul va face acest lucru, va fi inteligent și va avea de căștigat. Dar va fi, de asemenea, necesar să-și recunoască greșelile de până acum în evaluarea crizei, în pregătirea măsurilor, în alegerea strategiei inițiale, în stocurile de echipament preventiv, în gestionarea crizei, în comunicarea defectuoasă și acceptarea criticilor. Va avea guvernul sinceritatea și curajul necesar? Aceasta este întrebarea.

                                                                                               François MARTIN

                                                                          Traducere și adaptare Marius Albin MARINESCU

Sursa:  VALEURS ACTUELLES

Citiți și:

Franța: Scandalul clorochinei – un medicament antimalarie considerat salvator în infecția cu viurusul Covid-19

Vederi alternative asupra crizelor în curs

Misterele pandemice

 

1 Comment

  1. esdf

    sa-l analizam pe “vela”

    -s-a anturat cu unu cu moaca de pedofil(ala care da din maini;vorbin de libertatea de asociere+libertatea de libera expresie) si anuntza ca un handicapat ca intra pe proprietate privata ca sa bage “dez-insectzie”(citat exact)-aica ia la pwola si proprietatea privata,pe langa celelalte infractziuni.
    “ordonantza militara” o fi ala care o fute pe ma-sa in lipsa lu tac-su…..

    “vela”-ce nume rar de jidan mai e si ala?!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *