Sibiul se numea Hermannstadt în întunecatul Ev Mediu, când românii nu aveau dreptul să intre în „burg” – cum numesc orașul slugarnicii scribălăi locali, musai germanofili – decât la târguri și contra unei taxe, înnoptatul în interiorul zidurilor cetății fiindu-le interzis cu desăvârșire! Aceiași lachei, mânuitori de condei, vând gogoși despre cultura și umanismul baronului sas Brukenthal, fostul guvernator al Transilvaniei și fondatorul muzeului cu același nume, făcând abstracție de cruzimea nefirească a acestuia, care asista cu o plăcere de psihopat la execuțiile sau schingiuirea românilor pe eșafodul din Piața Mare a Hermannstadt-ului. Sub stăpânirea „umanistului” baron Samuel Brukenthal a avut loc și barbara ucidere, care a îngrozit Europa, a liderilor țăranilor români răsculați de prea mult bine austro-ungaro-săsesc, Horea și Cloșca, pe eșafodul construit la Alba Iulia de această dată. 

Ucigașii de români sunt eroii primarului din Alba Iulia! Armata austriacă imperială, cea care i-a schingiuit și omorât pe Horea și Cloșca, liderii țăranilor români răsculați în 1784, este la mare cinste chiar în orașul Alba Iulia, unde au fost uciși prin tortură cei doi martiri români. Ca să vedeți până unde merge slugărnicia față de străini, Mircea Hava, butoiul cu mustață ajuns primar la Alba Iulia, scoate zilnic la defilare o „gardă imperială” formată din figuranți îmbrăcați în uniforme militare habsburgice, adică, să înțeleagă tot prostul, îi venerează pe cei care i-au ucis în chinuri pe Horea și Cloșca acolo, la Alba Iulia, îmbrăcați cu aceleași haine. Hava ăsta este pupincuristul occidentalilor, el fiind și cel care a propus acordarea titlului de Prinț de Transilvania pentru Charles, urechilă care nu are tron la el acasă, în Marea Britanie, fiindcă băbăciunea de mumă-sa e „highlander”, nemuritoare.

Cât de mult ne-au iubit sașii de-a lungul zbuciumatei istorii a Transilvaniei, citiți aici un text scris de marele patriot român Vasile Stoica din Avrigul Sibiului, un ardelean care a fugit din imperiul austro-ungar ca să lupte cu arma în mână alături de frații români pentru Marea Unire: Propaganda mincinoasă despre armonia dintre sași și români este departe de adevărul istoric. Ca răsplată pentru atrocitățile săsești asupra românilor ardeleni, acum presa obedientă sasului de la Cotroceni le cântă ode de slavă acestor imigranți ai Evului Mediu, iar denumirile românești sunt înlocuite cu altele germane. Este bine să nu semănăm discordie între etnii, dar nici nu avem voie să uităm ceea ce s-a întâmplat în trecut, fiindcă atunci vom fi obligați să dăm ocazie istoriei să se repete. Este anormal și degradant să te umilești, lingușind și ridicând sașii în slăvi, după ce strămoșii tăi au fost uciși, exploatați și batjocoriți de către neamul lor!

Si­mul­tan cu depunerea primei candidaturi a lui Klaus Io­ha­nnis, în anul 2000, la Sibiu a apărut G.T.Z. (Deutsche Gesellschaft für Technische Zusammenarbeit) – Societatea Germană pentru cooperare tehnică, o or­ganizaţie nemţească bizară, care, deşi se declara neguvernamentală, re­cu­noştea că este finanţată de Ministerul de Interne german! Tot atunci a apărut și inscripția bilingvă Sibiu – Hermannstadt pe indicatoarele rutiere de intrare în municipiu. Noii veniţi germani, racolați din STASI, că doar nu au fost nemții proști să renunțe la agenți mai profesioniști decât cei din Germania de Vest, după ce le-au făcut publice numele în presă și i-au deconspirat pe plan intern, devenind astfel numai buni de folosit în exterior, erau adevăraţi profesionişti în arta mani­pulării, iar activitatea lor pe meleaguri sibiene nu a vizat decât două direcţii:

1) Consolidarea poziţiei proaspătului primar pe plan politic şi fabricarea unei imagini false, dar excelente a acestuia;  

2) Retrocedarea imo­bilelor din centrul istoric al Sibiului în favoarea unor cetăţeni germani (proprietari impostori sau falşi succesori) şi în detrimentul românilor care locuiau în ele.

Sub pre­textul renovării porţilor din lemn ale clădirilor (!!!), G.T.Z.-ul a întocmit chiar un istoric al tuturor imobilelor situate în centrul istoric, care includea numele foştilor pro­prietari din perioada inter­be­lică. Evident că, după aceea, nu a fost greu să gă­sească cetăţeni germani cu nume similare pentru a reven­dica acele locuinţe! Până şi de­viza acestui O.N.G. (!?) german „Să facem din tre­cutul Sibiului viitor!” poate fi interpretată ca o ameninţare făţişă la adresa românilor, care au fost persecutaţi până în anul 1918 la Sibiu exact de către aristocraţia săsească.

Se promovează insistent denumirea Hermannstadt în locul numelui românesc Sibiu! Până și echipa de fotbal a orașului, care este pe primul loc în liga a doua, se numește F.C. Hermannstadt. Este și acesta un pas spre secesionismul dorit de unguri, sași și unii români trădători (merită citit acest articol: Saşi corciţi şi români trădători militează pentru dezmembrarea României), dezintegrarea României fiind susținută și de Germania, care a dezmembrat Iugoslavia și Cehoslovacia conform vechiului dicton latin „Divide et impera” („Dezbină și stăpânește”). Acest plan, de rupere a Transilvaniei de România, este menționat în întelegerea germano-rusă de împărțire a sferelor de influență în Europa, după căderea Cortinei de Fier, dintre Helmut Kohl și Mihail Gorbaciov! Klaus Werner Iohannis este și el o piesă de joc pe această tablă de șah a marilor puteri: Klaus Werner Iohannis și dezmembrarea României „pas cu pas”.

Jean Claude Juncker, președintele Comisiei Europene și agent electoral iohannhist despre „parastasul” Brexit din anul 2019 – an electoral pentru Klaus Werner Iohannis: „Dorința mea este ca acest summit să fie ținut în frumosul oraș vechi Sibiu, sau Hermannstadt, așa cum îl știu eu.” Manipulatorul post evreiesc Pro TV a tăiat, atunci când a prezentat știrea, partea cu „Hermannstadt, așa cum îl știu eu”. De unde știe boșorogul sterp, la fel ca Iohannis și Merkel, de Hermannstadt? De la Iohannis, fiindcă Juncker era premierul Luxemburgului în anul 2007, când Sibiu a fost capitală culturală europeană împreună cu orașul Luxemburg și cei doi s-au tot vizitat reciproc tot anul respectiv, amândoi fiind servitori devotați ai globalismului iudeo-masonic. Klaus Werner Iohannis, care recent a numit Sibiul ca fiind capitala sașilor, a promovat permanent în străinătate denumirea germană Hermannstadt, în total dispreț față de români și de numele oficial al orașului.

Chiar și inscripționarea indicatoarelor rutiere, de intrare-ieșire în oraș, cu textul Sibiu –Hermannstadt este ilegală, deoarece sașii nu reprezintă 20% din populația Sibiului, ca să fie justificată astfel aplicarea Legii 215/2001 privind inscripționarea bilingvă! 

Ce Hermannstadt vreți, băi slugoilor? Mai bine Hermannshit, că-i același rahat, da‘ pe engleză, că suntem în „partenereat” – vorba sasului național, mai cunoscător de „luxemburgheză” decât de limba română! – cu americanii, nu cu germanii!

Publicăm, mai jos, un articol pe aceeași temă, scris de gazetarul Florin Matei.

                                                                                                            Marius Albin MARINESCU

                              Orașele Stalin și Hermannstadt, în curând Iohannisburg?

Se împlinesc, în curând, 67 de ani, de la schimbarea numelui Brașovului în Orașul Stalin. Actul a avut la bază o hotărâre a organelor de conducere a Republicii Populare Române de atunci, în semn de adâncă recunoștință adusă lui Iosif Vissarionovici și în concordanță cu – nu-i așa? – profundul atașament al țării noastre față de Marele Prieten de la Răsărit. Relocarea identitară a localității din inima României, așa, peste noapte, dintr-un scurt condei, n-a provocat nici cea mai mică revoltă în sânul comunității brașovene. Preocupați să asimileze cât mai temeinic temele venite dinspre imensul aparat de propagandă al acelor vremuri, oamenii locurilor s-au conformat fără crâcnire, iar de a doua zi, toate scrisorile și coletele poștale expediate spre Brașov aveau scrise, la destinatar, noua adresă. Puțină lume știe, însă, că în aceeași ședință de redenumire a unor localități, diriguitorii au fost la un pas să adopte și pentru Sibiu o titulatură în genul celei a urbei vecine. Astfel, un isteț din zona decizională a avut, brusc, o revelație, propunând ca și Sibiul să aibă o soartă toponimică asemănătoare și, începând cu dată imediată, să i se zică Orașul Lenin. În aceeași notă specifică de gratitudine, desigur, și cu aceeași aplecare către ploconeala față de Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste. Toată lumea a votat ,,pentru”, când, tam-nisam, un tovarăș s-a ridicat și a pus pe tapetul discuțiilor o problemă la care nimeni nu se gândise. ,,Tovarăși, dar cum va cere cetățeanul de rând de-acum înainte, la băcănie? O sută de grame de salam de Lenin? Nu merge, tovarăși! Nu merge!” Și n-a mers, tovarășii dând înapoi și lăsând denumirea Sibiului în pace.

Anii au trecut, lucrurile s-au schimbat – unele, în bine, altele, în rău – orientările politice, curentele doctrinare și parteneriatele strategice modificându-se, și ele, în ton cu regimurile care s-au perindat de-a lungul anilor pe plaiurile carpato-danubiano-pontice. A rămas, însă, bătută în cuie, veșnică parcă, încremenită în gena strămoșească, mentalitatea second-hand a multora dintre trăitorii de pe aceste meleaguri. S-a statornicit lingușeala, s-a menținut obediența, a persistat supușenia. Căci, cum altfel poți explica faptul că, la doar jumătate de an de la alegerea lui Klaus Iohannis în funcția de președinte al României, în Sibiu, orașul său de baștină, apare echipa Fotbal Club Hermannstadt? Nu Șoimii, nu Inter, nu Independența, nu I.P.A., nu Voința, cluburi care (din 1913 încoace) au reprezentat orașul în plan sportiv zeci de ani. Și cum se face că în doar doi ani de la înființare, F.C. Hermannstadt a ajuns în Liga a II-a, unde – mai miră pe cineva? – e considerată cea mai avizată candidată la promovarea în primul eșalon fotbalistic al țării?

Aidoma sovietizării Brașovului în 1950, nici teutonizarea Sibiului de azi nu pare a-i deranja pe locuitorii orașului, chit că la ultimul recensământ, cel din 2011, așezarea transilvană îngloba, procentual, doar 1,06% germani (sași). Ceea ce este firesc la Miercurea Ciuc (vezi Csikszereda), ai cărei locuitori sunt maghiari în proporție de aproape 80%, pare nenatural într-o așezare preponderent românească. A accepta să ți se pervertească propria identitate – sportivă, culturală, socială – doar ca să faci pe plac unor vremelnici deținători de putere, să le cânți în strună și să le ții hangul, mi se pare sub demnitatea unei comunități. L-am înfierat, pe bună dreptate, pe Nicu Ceaușescu pentru ce făcea la Sibiu înainte de 1989, dar aplaudăm ce fac actualii, arătam, pe timpuri, cu degetul către Viitorul Scornicești, dar tăcem mâlc în fața unui exemplu al zilelor noastre de aceeași factură. Iar pentru a ne escamota oportunismul și a ne motiva edulcorarea spiritului civic, utilizăm, din plin, dubla măsură. În aceste condiții,n-ar fi de mirare ca, mâine, poimâine, niște puternici ai momentului să instituie că, în semn de adâncă recunoștință și în concordanță cu bla-bla, începând cu acea dată, Sibiul se va numi Iohannisburg…

                                                                                                                                   Florin MATEI

(Articol publicat în ziarul „Fotbal Vest” din data de 5 septembrie 2017)