Observator

Holera galbenă

  La sfârșitul anului trecut guvernul Plăvanului s-a grăbit să-și răsplătească clientela politică prin sacrificarea Bugetului țării. Astfel, printr-o scamatorie […]

 

La sfârșitul anului trecut guvernul Plăvanului s-a grăbit să-și răsplătească clientela politică prin sacrificarea Bugetului țării. Astfel, printr-o scamatorie demnă de infracțiunea de înaltă trădare, Cîțu – cu aprobarea directă a Plăvanului – a crescut artificial deficitul bugetar la 4.6%. După cum bine se știe, prin „Pactul de stabilitate”, statele membre ale UE își iau angajamentul să-și limiteze deficitul bugetar la 3% din PIB. Aceasta înseamnă că în perioada imediat următoare România va trebui să stabilească împreună cu Comisia Europeană o strategie clară de revenire sub ținta de 3%.

Când au luat decizia jefuirii finanțelor țării, liberalii au făcut-o bazându-se pe prognozele de creștere economică. Chiar și în cele mai pesimiste prognoze România este „condamnată” la o creștere economică de peste 2% pe an, astfel încât reechilibrarea Bugetului pare o chestiune facilă. Teoretic, doar dacă menții treburile așa cum sunt acum, în 2 ani, fără prea mari intervenții, creșterea economică își face singură treaba, iar Bugetul se echilibrează.

Sună logic, nu-i așa? Doar că e vorba de un raționament demn de un oligofren. Mă rog, cam așa gândesc toți inutilii care se ocupă, chipurile, de stabilitatea țării, începând de la BNR sau Consiliul Fiscal și terminând cu politrucii retardați ai tristei noastre scene politice.

Să vedem de ce nu-i așa. În primul și-n primul rând, bunul simț ne spune că, după o perioadă de bunăstare, trebuie să te gândești că urmează o perioadă nefastă. E în firea lucrurilor. Doar că teleghidații cățărați în funcții n-au cum să aibă bun simț deoarece, dacă l-ar fi avut, n-ar mai fi putut ocupa posturile de marionete care le-au fost rezervate. Acesta este motivul pentru care, într-o imbecilitate perfectă, pun în față scenariul creșterii perpetue, ignorând semnele din ce în ce mai clare.

Dar să trecem de la considerațiile teoretice la cele practice. După cum bine știți, Dacia a prezentat noua variantă electrică a sa. Am văzut și un entuziasm fabricat prin presa de specialitate. Personal cred că modelul prezentat are absolut toate ingredientele pentru un eșec răsunător. La segmentul de preț anunțat – 15 000 – 20 000 EUR – și o autonomie de 200km, mi se pare că ar trebui să fii tare prost să-ți cumperi așa ceva. Poate dar tefeliștii să muște, dar ăia sunt bolnavi după mașini germane second hand, astfel încât efectiv nu văd cine și-ar lua așa ceva.

Să nu disperăm. Eșecul Dacia este unul specific producătorilor auto tradiționali. Fiat a prezentat un 500 electric al cărui preț merge spre 40 000 EUR. Vă dați seama cam cât de rupt trebuie să fii de realitate pentru a propune așa ceva pieței? Însă mai e un schepsis. Pentru a forța vânzarea de automobile nepoluante, Comisia Europeană va introduce subvenții serioase. Planurile de afaceri ale producătorilor tradiționali se bazează pe acest aspect care însă este unul … pur ipotetic. În ciuda subvențiilor anunțate, cumpărătorul tot va trebui să scoată din buzunar o sumă substanțial mai mare pentru o mașină net inferioară ca performanțe unui echivalent clasic. Astfel încât, de încins se va încinge piața second hand. Iar producătorii tradiționali, mergând pe mâna Comisiei Europene și a politicilor fanteziste, vor rămâne cu buza umflată.

În plus, mai e un monstru care pândește de după colț, anume China. Oficialii de-acolo sunt cu picioarele pe pământ și, bazându-se pe realitățile economice ale țării, și-au impulsionat producătorii auto să dezvolte modele electrice ieftine. În final, toată schema de subvenționare pusă la punct de către Comisia Europeană s-ar putea să fie devorată de ăia cu ochi mici. N-ar fi nicio noutate în toată afacerea asta, mai ales dacă ai habar de ceva istorie recentă. S-a mai petrecut odată, atunci când, cu toate fondurile europene alocate sprijinirii producătorilor nemți de echipamente pentru industria energiei verzi, aceștia au fost băgați în faliment de producătorii chinezi. Pe piața auto se va întâmpla la fel. Între a da 20 000 EUR pe un făraș propus de un producător european, vei prefera să dai 2 000 EUR pentru un echivalent chinezesc care s-ar putea să fie și mult mai bun decât celălalt. Singurul proiect viabil pe care l-am văzut pe piața auto europeană e Ami de la Citroen. Restul, toate sunt junk-uri fără piață.

Am făcut această lungă prezentare pentru a înțelege că treburile sunt destul de sumbre în automotive. Personal mă aștept ca aceasta să se lase cu falimente masive sau diluări în achiziții și alianțe. Expunerea noastră pe automotive e destul de mare: 14% din PIB și peste 1/4 din exporturi. Chiar și o cădere moderată ar avea un impact de peste 3% din PIB. Mie însă nu-mi miroase deloc bine ceea ce se petrece la Renault, astfel încât s-ar putea merge pe un scenariu radical. Pe care, cu siguranță, nimeni de-aici nu-l ia în considerare. Nu vreau să vă îngrijorez, însă, în condițiile în care Nissan se rupe de Renault, ar trebui să ne gândim inclusiv la o închidere a Dacia, un scenariu dezastruos pentru economia locală. Rămânem însă la scenariul moderat – dar nerealist – în care vom considera un minus de doar 3%. Acesta însă e impactul direct. Indirect – dacă ne-am menține tot pe o estimare optimistă – am mai putea contoriza un 40% din impactul direct astfel încât, în total, am ajunge la un minus de 4.2% din PIB.

Asta însă nu e totul! Țările vestice ne-au mai pregătit o surpriză: Pachetul Mobilitate 1. Conform acestuia, transportatorii trebuie să-și întoarcă TIR-urile în țara de origine la fiecare opt săptămâni. Pentru cele peste 60 000 de camioane înmatriculate în România și care fac transport în UE, reglementarea reprezintă un faliment sigur. Transporturile rutiere de mărfuri au o cotă de 23% din exportul de servicii al țării, iar impactul direct în PIB este de peste 7%. Vă reamintesc că, prin dărâmarea guvernului PSD, Plăvanul a reușit să o impună pe Adina Vălean pe postul de Comisar pentru Transporturi. N-am auzit ca doamna Vălean să facă vreo mișcare în vederea rejectării măsurilor protecționiste din pachetul „Mobilitate 1”, astfel încât, începând de anul viitor, este posibil să asistăm la un faliment al întregii industrii locale de transport, cu consecințele de rigoare. De asemenea, dacă vom merge pe o estimare optimistă, în cazul adoptării pachetului „Mobilitate” vom avea un impact direct în PIB de cel puțin 4%. Impactul indirect va fi însă mult mai mare deoarece, în paralel cu picajul industriei, vom avea o migrare în masă a șoferilor și a familiilor acestora în statele vestice deoarece va fi singura modalitate prin care-și vor mai putea practica meseria. De aceea, impactului direct de 4% i-aș mai adăuga un imact indirect de 2.6%.

Punând cifrele cap la cap, putem lesne observa că norii negri care se adună deasupra economiei mondiale ne vor lovi PIB-ul cu cel puțin 10%. Asta într-un scenariu destul de optimist. Așa cum am mai avertizat, politica iresponsabilă a lui Iohannis și a echipei de ageamii liberali ne-a împins în criză încă înainte de izbucnirea sa. Ceea ce va face ca impactul pe care urmează să-l simțim să fie de-a dreptul devastator.

Poate că, uitându-vă pe cifrele pe care le-am înaintat, veți considera că totul e de domeniul fantasticului. V-o spun din nou: e scenariul optimist. În funcție de gravitatea crizei, putem avea parte chiar și de un accident mortal!

                                                                                                                          Dan DIACONU

Sursa: Trenduri economice

 

1 Comment

  1. Ionela Ionescu

    La scăderea veniturilor, să adăugăm și creșterea simultană a cheltuielilor necesitate de corona virus: biocide, săpunuri, măști FFP3, costume , ochelari, mănuși, oameni salarizați care să-i păzească și aprovizioneze pe cei aflați în carantină, dezinfectanți împrăștiați pe străzi cu cisterna sau măcar cu pompe pulverizatoare, surplus de alimente și medicamente pentru surplusul de pacienți care vor da navală mare în spitale, sute de mii de kituri de testare și reactivi de laborator, etc…. Cheltuieli uriașe , toate ale statului, cheltuieli la care nimeni nu gândea în decembrie sau ianuarie când importante erau trotinetele .
    Așa că dacă am avut venituri 104 și cheltuieli 100, anul ăsta vom avea venituri 94 și cheltuieli 110 sau mai mult, adică un profund viceversa.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *