În problema tăierilor ilegale şi a jafului organizat din pădurile României organele statului nu fac nimic. DNA şi Poliţia Română se bat în comunicate când arestează un ţăran cu o căruţă de lemn furat sau un Aro vechi cu o remorcă de buşteni de pe marginea drumurilor forestiere, dar bravii noştri anchetatori nu mişcă un deget când e vorba de companiile austriece care rad pădurile Ţării Româneşti în valoare de un miliard de euro pe an. Lăcomia patronilor austrieci nu mai are limite. Schweighofer, Kronospan şi Egger, companii austriece de prelucrare a lemnului, au avut anul trecut o cifră de afaceri cumulată de 1 mld. euro, dublă comparativ cu 2009. Schweighofer, Kronospan şi Egger, companii austriece care controlează prelucrarea lemnului din România, au ajuns în 2014 la afaceri cumulate de 1 mld. euro din vânzarea de cherestea şi alte produse din lemn, din care mai bine de jumătate merge la export. Producţia de cherestea în 2014 a fost de circa 5 milioane de metri cubi, faţă de 1,4 mil. metri cubi în 2000. Schweighofer a avut o cifră de afaceri de 470 mil. euro şi un profit de aproape 100 mil. euro anul trecut, rulajul Kronospan Sebeş este de aproximativ un sfert de miliard de euro cu pierderi de 0,3 mil. euro (în 2012), iar Egger a făcut anul trecut afaceri de 209 mil. euro cu un profit de 14 mil. euro (în 2013).

Companiile austriece au început asaltul asupra Parcului Naţional Retezat, singura zonă cu pădure virgină din Europa. Publicaţia „Jurnalul Românesc” de la Viena a demascat afacerile companiei Schweighofer în legătură cu lemnul prelucrat şi vândut ca material bio în Obi Baumarkt. Nu înţeleg de ce autorităţile statului român nu intervin pentru stoparea „măcelăririi” fondului forestier românesc de către companiile austrice. Din informaţiile noastre vă dezvăluim că lunar lideri politici din preajma UDMR vin la Viena şi ridică valize cu banii cash pentru favorizarea exploatării lemnului din Harghita şi Covasna. De astfel de acte de corupţie ce se ridică la miliarde de euro DNA şi Parchetul, care se comportă slugarnic intereselor SUA şi Bruxellului în România, nu mişcă un deget să aplice legea. Pentru ofiţerii DNA e importantă numai arestarea plevuştii sau a oamenilor de afaceri români, Doamne Fereşte să supere „Marele Licurici” şi să aresteze un mahăr al unei mari companii străine care ne fură din 1990 încoace.

Sper că ultima petiţie către premierul Victor Ponta va sensibiliza autorităţile române, care închid opchii la defrişarea pădurilor din Parcul Naţional Retezat. “Am aflat că lemul din Retezat a ajuns la fabrica Schweighofer unde a devenit un banal material pentru șeminee; brichete și peleți care se vând prin supermarketuri, benzinarii și magazine de bricolaj din Europa de Vest. Vă rog să vă amintiți că în anul 2011 s-a tăiat illegal în acea parte din Retzat și la intervenția ministrului mediului cu susținerea Academiei Române și a Consiliului Ștințific al Parcului s-a decis stoparea tăierilor și ridicarea zonei la rang de protecție integrală. Inainte de a-și termina mandatul, în februarie 2014, dooamna ministru Lucia Varga a semnat o derogare care a permis reînceperea tăierilor în Retezat. Trebuie decis o dată și pentru totdeauna ca Retezatul, simbolul naturii sălbatice din Europa, să fie protejat integral și strict, iar zona tampon să fie instaurată în jurul acestuia în afara limitelor parcului”.

E vremea ca românii să nu se mai lase păcăliţi de propaganda „justiţiei independente”, care se aplică doar „hoţilor” români, ci să se organizeze şi să facă presiune asupra DNA şi Parchetul General pentru a se ocupa de marea corupţie internaţională, adică ilegalităţile şi tunurile date de şefii marilor companii străine care au pus la propriu pădurile din România pe… butuci.

                              Apocalipsa pădurilor româneşti 

               MUNŢII APUSENI – BLESTEMUL AURULUI VERDE 

Paradisul Apusenilor înainte de expiere
Terasa înaltă a barului aflat taman peste drum de piaţa din centrul Albacului, la o aruncătură de băţ de primăria binecunoscutei staţiuni turistice din judeţul Alba, e unul dintre cele mai frumoase locuri de „bel­vedere” din zonă. Turişti de la noi şi de aiurea trag acolo de cum se dau jos din maşini şi, cât beau o bere rece, se întrec în a face fotografii cu Pădurea Cerbului, ce reazemă norii înfumuraţi ai începutului de vară. „Ce aer curat! Şi cât verde!!!”, se entuziasmează o tu­ris­tă din Bucureşti, în engleză, în dialog cu o prietenă din Olanda, venită în vacanţă prin Ardeal. Cristian Vârciu, ghidul meu în zona Apusenilor, mă trage de mânecă şi îmi zâmbeşte amar. „Dacă nu ştii bine mun­tele, habar nu ai ce pozezi. Habar nu ai de dimen­siu­nea dezastrului!” şi îmi arată, chiar în direcţia mun­telui care-i impresionase pe turişti: „Vezi coama aia de la mijloc? Şi vezi, sub ea, că e un verde mai pal? Ei bine, acolo toată zona a fost rasă şi ce creşte e un stufăriş de arbuşti răsărit la în­tâm­plare peste groapa comună a fostei păduri de brad”.Cristian Vârciu este ghid montan şi consilier local la Scărişoara, următoarea comună după Albac. Îmi po­vesteşte că în satul lui, consiliul local nu va mai fi ca­pa­­bil în foarte scurt timp să facă alocări de masă lem­noasă din pădurea comunală către locuitorii săi. În ultimii ani, prin hotă­râri de consiliu, fiecare persoană cu domiciliul în Scă­rişoara primea câte 5 metri cubi de brad, la un preţ prefe­renţial, cam ju­mătate din preţul pieţei. Moţii pre­lucrau acest lemn, îi creş­teau valoa­rea, îl vindeau prin târguri şi scoteau un bănuţ. „În 3 ani de zile, nu vom mai putea da lemn oamenilor, pentru că nu vom mai avea de unde! S-a tăiat tot!”, spune Cristian. În si­tuaţii similare se află toate comunele din jur: şi Gârda de Sus, şi Arieşeniul, şi Horea… Cel mai grav este însă la Al­bac. În cea mai vizitată staţiune mon­tană din Munţii Apuseni, din pă­durea exploatabilă, retrocedată de stat acum circa 10 ani, nu a mai rămas ni­mic! Nimic! Mi-o confirmă Petri­şor Pe­trea, consilier local la Albac. „De un­de să mai dăm lemn dacă nu mai este?”, ridică omul din umeri…

Ghidul turistic Cristian Vârciu
Povestea dispariţiei lemnului din pădurile româneşti e una extrem de complicată. O poveste cu primari co­rupţi, cu pădurari puşi pe căpătuială, cu ingineri silvici dispuşi să jongleze cu legi făcute în dispreţul contribua­bilului, cu poliţişti pe-un interes cu cei ce fură, cu inspectori conduşi, de sus, tocmai de unii care se fac vino­vaţi de cele mai mari ilegalităţi ima­ginabile şi, peste toate, cu politicieni influenţi, di­rect interesaţi să dij­muiască banul, făcut uşor în interes propriu, sau în inte­res de partid, după caz. Şi nu sunt doar poveşti spu­se îmbuf­nat, pe la colţ de gard, de oameni care s-au să­­turat să mai suporte aro­gan­ţa prima­rilor sau a pă­du­rarilor îmbo­găţiţi pes­te noap­te din salarii ce nu trec oficial de 900 de lei pe lună. Sunt cazuri do­ve­dite în in­stanţă, sunt pă­durari daţi afară după ce li s-au imputat sume colo­sale (pe care, desi­gur, nu le vor plăti niciodată, căci şi-au ascuns averile pe nu­mele unor rude sau apro­piaţi), sunt rapoartele Curţii de Con­turi care arată, negru pe alb, dauna de 5 miliarde de euro suferită de statul ro­mân de pe urma tăierilor ilegale de pădure. Dar, ca şi cum tăierile ilegale nu ar fi fost îndeajuns de crimi­nale, statul român a dat el în­suşi o mână de ajutor celor interesaţi să profite de pe urma lemnului din munţii Româ­niei. Cazul celor de la Holzindustrie Schweig­hofer este de notorietate. În 2002, Guvernul Nastase a adoptat o ordonanţă de ur­genţă „cu dedicaţie”, prin care încuraja Regia Naţio­nală a Pădurilor Romsilva să încheie contracte de vân­zare de masă lemnoasă, pe termen lung, de până la 10 ani, cu agenţi economici mari, a căror capacitate de producţie depăşeşte 20.000 de metri cubi pe an. Firma Holzindustrie venea cu promisiunea a mii de locuri de muncă şi cu bani la bu­get, iar Guvernul Năstase s-a fă­­cut preş în faţa investi­torilor austrieci, fără să ţină cont că aceştia curtau Ro­mânia pentru că fuseseră for­ţaţi să plece din propria ţară, apoi din Cehia şi Polonia, din pricina stilului extrem de agresiv de exploatare a pădurilor. Astfel, cu concursul statului român, marile fir­me exploatatoare (Schweighofer, Kronospan şi Egger) au pus mâna pe cel mai bun lemn de la Rom­silva, fără a mai participa la licitaţiile organizate de regie, la fel ca firmele mici. Conform contractelor sem­nate cu Romsilva în 2002 şi 2003, Holzindustrie Schweighofer a dobândit drep­tul de a exploata în jur de 1 milion de metri cubi anual! Unele contracte au expirat la finele lui 2013, dar altele mai sunt valabile şi astăzi, în Alba şi Sibiu. Şi, oricum, Schweighofer se descurcă foarte bine şi fără ele, căci austriecii şi-au creat între timp un sofisticat sistem de achiziţii în în­treaga ţară, astfel încât mare parte din lem­nul de brad tăiat la noi ajunge la ei prin interme­diari…

Managerul Dorel Morar, de la Transilvania Production
„Credeţi-mă, pentru România, firmele care ex­ploa­tează masiv lemnul sunt mai periculoase şi de­cât Roşia Montană Gold Corporation. Cianura Goldului afectează o regiune, dar Holzindustrie afec­tează toată ţara, din Apuseni până în Rădăuţi şi Co­vasna”, aver­tiza, în urmă cu puţin timp, Dorel Morar, directorul executiv al fabricii de mobilă „Transilvania Produc­tion”, în cadrul unui interviu pe care i l-am luat în sediul său de lucru din Câmpeni. „Noi am simţit peri­colul încă de la începutul anilor 2000, când Holzin­dus­trie a început să construiască fabrica de la Sebeş. Au semnat un contract preferenţial de achiziţie de lemn brut de la Romsilva şi au obţinut o cotă foarte importantă, având în vedere că achiziţionau cantităţi uriaşe.Pe lângă cota respectivă, se puteau băga şi la alte licitaţii, alături de firmele din zonă. Furnizorii noş­tri de mobilă, care sunt firme mai mici, au fost direct afectaţi, iar preţul lemnului a crescut verti­gi­nos”, îmi explica Dorel Morar.

„Orice om înţelege că lemnul e bunul întregului popor. Toţi au dreptul să trăiască un pic mai bine de pe urma acestei bogăţii naturale lăsate de Dumnezeu. Nu zicea nimeni dacă Holzindustrie venea aici să facă produse finite, cu valoare adăugată, cum facem noi. Era extraordinar dacă făceau asta! Nu să vină să ia lemnul din pădure, să-l debiteze primar şi să-l vândă mai departe, în străinătate. Bogăţia ţării e vân­dută pe bani de nimic! Încontinuu pleacă maşini care duc lem­nul la Holtz, în Sebeş şi în Rădăuţi, la fabricile lor. Colac peste pupăză, mai fac o fabrică în Covasna, la Reci. În ritmul ăsta, în 5 ani de zile, nu mai avem lemn! Preţul materiei prime va creşte exorbitant, iar noi, cei care facem

Prăpădul din Apuseni
Afirmaţiile lui Dorel Morar sunt susţinute şi de Aurica Sereny, preşedintele Asociaţiei Pro­ducătorilor de Mobilă din România (APMR). „Din cauza firmelor mari, care iau masă lem­noasă ca să o exporte, preţul lem­nului creşte foarte mult, iar fabricile de mobilă devin ne­competitive”. Într-o declaraţie acor­dată „Zia­rului Financiar”, ea arăta că de la în­ce­putul anu­lui, preţul lemnului a crescut cu 30-40%, iar cel al mobilei cu maximum 2-3%.

S.O.S Munţii Apuseni
centrul Albacului sau din vreun alt loc de bel­vedere, turiştii vor fi zâmbind foto­grafiind zo­na din depărtare, fără să ştie că zâmbesc unui loc mort.
Pe drumul de întoarcere, o ploaie deasă, mocă­neas­că, bate încăpăţânat în tăblia jeep-urilor. Cuvintele nu-şi prea mai au locul. Ca-n exemplul de pe foaia lui Dorel Morar, demonstraţia e totală. Mai coborâm puţin şi, pe dreapta drumului, ne întâmpină o imagine care vorbeşte singură despre drama Apusenilor. Un ma­re semn de atenţionare auto cocoţat peste un maldăr de buşteni, ca un mare semnal de alarmă. SOS, Munţii Apuseni!

Sursa: http://www.stiri-extreme.ro/?p=2247

ACTUALIZARE: Recentul refuz al președintelui Klaus Werner Iohannis de a promulga Modificările la Codul Silvic, care ar fi limitat jaful forestier, confirmă realitățile dezvăluite în selecția de mai sus! http://www.hotnews.ro/stiri-esential-19722133-klaus-iohannis-refuzat-promulge-modificarile-codul-silvic.htm

ACTUALIZARE 2: Apar, în continuare, noi dovezi privind susținerea intereselor austriece de către președintele Iohannis.

http://www.stiripesurse.ro/acuza-ii-fara-precedent-la-adresa-lui-klaus-iohannis-un-fost-ministru-il-acuza_950844.html

http://www.stiripesurse.ro/dovada-ca-interese-ascunse-ar-putea-sta-in-spatele-respingerii-codului-silvic-documete_950847.html