Colimator

În serviciul cui ești, domnule Bogdan Aurescu?

  Întâmplarea face ca autorul acestui articol Agresiunea a patru state membre UE împotriva României și indiferența lui Bogdan Aurescu, […]

 

Întâmplarea face ca autorul acestui articol Agresiunea a patru state membre UE împotriva României și indiferența lui Bogdan Aurescu, ministrul de Externe al guvernului Orban-Iohannis , dl. Adrian Severin, să fi fost ministru de Externe al României în 1996, când Bogdan Aurescu a fost pentru prima dată încadrat la minister (la MAE), ca referent la direcţia juridică.

După aceea, însă, Aurescu a avansat în minister sub Andrei Pleşu (ministru între decembrie 1997 şi decembrie 1999), soroşistul care-l avea pe Aurescu consilier la cabinet (în timp ce alt soroşist, Mihai Răzvan Ungureanu, era secretar de stat la Externe, avansat tot de Pleşu). Iar sub mandatul lui Petre Roman-Neulander ca ministru de Externe (decembrie 1999 – decembrie 2000), Aurescu a ajuns şeful de cabinet al acestuia.

Bogdan Aurescu, ministrul de Externe al României, Klaus Werner Iohannis, președintele României și Ludovic Orban, prim-ministrul României. Niciunul dintre aceștia nu aparține etniei române, nici măcar purtătorul numelui de împrumut Aurescu, un Goldstein tradus și „condimentat” cu sufixul românesc „escu”. Niciunul dintre ei nu aparține Neamului Românesc, toți trei sunt alogeni, dar conduc poporul român. Ei trebuie să apere interesele României… Cum o fac, vedeți și în acest articol! (Foto și text „Justițiarul”)

În politica externă a României (o politică filo-sionistă), şi Aurescu a dovedit că se încadrează în ceea ce în 2009 – când Aurescu participa ca reprezentant al României la o întrunire a ONU de condamnare a sionismului, pe care el a sabotat-o, ca şi reprezentanţii altor state vestice – preşedintele Iranului a definit chiar atunci, pe loc, ca metodă de corupere morală: „Sioniştii controlează o parte importantă a politicii în SUA şi Europa şi utilizează această influenţă, în special în mass-media, pentru a forţa îndeplinirea cererilor lor, care nu sunt nimic altceva decât jefuirea naţiunilor lumii.

Evenimentul acesta, la care Aurescu a făcut făţiş jocul Israelului, ca reprezentant al României, s-a numit „World Conference Against Racism”, numit şi „Durban Review Conference” (sau „Durban II” ori „Durban 2009“), şi s-a ţinut la Geneva în 20-24 aprilie 2009.

Înainte de această întrunire de la Geneva, la Bucureşti a avut loc, în mai 2008, o întrunire la Palatul Parlamentului a lojilor B’nai B’rith din Europa (masoneria evreiască), la care a participat şi unul dintre cei mai mari şefi ai masoneriei române, Costel Iancu, şeful Ritului scoţian vechi şi acceptat din România (MLNR). Gazda întrunirii era şeful B’nai B’rith pe România, Jose Iacobescu, cel decorat de preşedintele Iohannis a doua zi după ce s-a văzut reales pentru al doilea mandat, în 25 noiembrie 2019. Totodată, Jose Iacobescu este prieten şi partener pentru politica externă a României al ministrului Bogdan Aurescu în guvernul Orban, în prezent, Aurescu semnând, ca ministru de Extrene, bine ştiutele angajamente faţă de B’nai B’rith, în ianuarie 2020. (Citiți O știre „sertarizată”: A doua zi după câștigarea alegerilor prezidențiale, Iohannis l-a decorat pe șeful masoneriei evreiești din România!)

În mai 2008, la Bucureşti, obiectivul numărul 1 al întrunirii lojilor din Europa ale B’nai B’rith, declarat, a fost de a se influenţa diplomaţiile statelor europene pentru ca la Geneva, în aprilie 2009, diplomaţii europeni să ţină partea Israelului şi să nu valideze intenţia ONU de sancţionare a sionismului, care venea în continuarea unor rezoluţii anterioare, precum rezoluţia ONU din 1975, conform căreia „sionismul este o formă de discriminare rasială”, sau Declaraţia statelor participante la „Conferinţa Mondiala ONU Împotriva Rasismului, Discriminării Rasiale şi Intoleranţei Asociate” (desfăşurată septembrie 2001, la Durban, în Africa de Sud), prin care Israelul şi sionismul modern au fost condamnate ca agresori.
Este evident că B’nai B’rith-ul evreilor a fost interesat să determine şi cine va fi persoana care va reprezenta România la Geneva, la conferinţa ONU care ar fi putut să adopte unele măsuri concrete împotriva Israelului şi a sionismului. Iar acea persoană a fost Bogdan Aurescu.

Întrevederea ministrului afacerilor externe Bogdan Aurescu cu primul-ministru şi ministrul afacerilor externe al Statului Israel, Benjamin Netanyahu, 20 octombrie 2015. Bogdan Aurescu a fost ministru atât în guvernul PSD Victor Ponta (24 noiembrie 2014 – 17 noiembrie 2015), cât și în guvernul PNL Ludovic Orban (4 noiembrie 2019 până în prezent). Aurescu a candidat pentru un loc în Parlament din partea PSD în 2004 în Dâmbovița, însă nu a câștigat. (Foto și text „Justițiarul”)

Aşa că, atunci când la conferinţa ONU „Durban II” (Geneva 2009), preşedintele Iranului a vorbit despre faptul că „sioniştii şi susţinătorii lor vor întreprinde tot ceea ce este posibil, astfel încât vocile oamenilor oprimaţi să fie reduse la tăcere”, Aurescu, ca reprezentant al României, a ieşit sfidător din sală, într-un gest de susţinere a Israelului şi a sionismului, împreună cu alţi reprezentanţi ai altor state (vestice).
După acest eveniment, Aurescu avea să (re)devină secretar de stat în MAE.

José Iacobescu, președintele Forumului B’nai B’rith Dr. Moses Rosen România, și Bogdan Aurescu, ministrul Afacerilor Externe, semnează protocolul de colaborare între Ministerul Afacerilor Externe și Forumul B’nai B’rith Dr. Moses Rosen România, joi, 5 februarie 2015, București. (Foto și text Inquam Photos / Marin Raica)

Protocolul de colaborare între MAE şi B’nai B’rith România a fost semnat de Bogdan Aurescu, ca ministru de Externe şi de către Jose Iacobescu, şef al filialei române a B’nai B’rith, la 5 februarie 2015, la sediul ministerului. Atunci, Aurescu a declarat că scopul parteneriatului este de a promova, în plan naţional, „aportul comunităţii evreieşti la dezvoltarea României” (!?), iar acest „model românesc” de colaborare trebuie să devină un model împrăştie „în rândul cetăţenilor europeni“. care vor vedea că „în România etnia iudaică este o etnie apreciată şi preţuită de către Guvern, iar oficialităţile dezvoltă legături, colaborează şi realizează schimburi de experienţă cu aceasta”.

Bogdan Aurescu a declarat că scopul parteneriatului este de a promova, în plan naţional, „aportul comunităţii evreieşti la dezvoltarea României”. După cum vedeți și Klaus Iohannis cântă după aceeași partitură. (Foto și text „Justițiarul” Click pe fotografie pentru mărire!)

De ce colaborează MAE cu B’nai B’rith? Răspunsul se găseşte tot pe website-ul ministerului de Externe: B’nai B’rith „este una dintre cele mai puternice organizaţii evreieşti din lume”.

Colaborarea MAE cu lojile europene ale B’nai B’rith începuse din 2012-2013 şi, sub numele de „Podurile Toleranţei“ (program întărit prin „Protocolul semnat în 2015), are ca scop să convingă populaţia (pe români, în general), prin programe educaţionale şi altfel de acţiuni, că evreii ar fi contribuit din plin, în istorie, la „dezvoltarea României, Serbiei, Bulgariei, Slovaciei, Cehiei şi Austriei“ (că nu ar fi fost doar nişte profitori, cum o arată stereotipurile). În 2012 secretar de stat la MAE era Bogdan Aurescu, iar miniştri au fost cel puţin trei (fără a-l mai pune la socoteală pe Banconschi, ministru în ianuarie, din februarie 2012 până la sfârşitul anului s-au perindat în funcţia de ministru de Externe următorii: Cristian Diaconescu, Andrei Marga şi Titus Corlăţean). Este clar că bucătăria diplomaţiei româneşti era pe mâna secretarilor de stat, a lui Aurescu mai ales, fiind mai vechi in servicii pentru B’nai B’rith.

În cartea de specialitate a doi profesori americano-israelieni (evrei), H.W. şi E.H. Guggenheimer, „Jewish Family Names and Their Origins: An Etymological Dictionary”, publicată în 1992, la pagina 43 se arată că „Aurescu“ este un nume de familie evreiesc din România şi că înseamnă aur (gold). La data apariţiei acestei cărţi, în România nu se auzise încă de Bogdan Aurescu. Evreii români nu afirmă (deschis) că ministrul Aurescu ar fi evreu, ci spun doar că acesta, ca ministru, este „un mare prieten al comunităţii evreieşti” (conform periodicului comunităţii, „Realitatea Evreiască” nr. 444-445, din 1-28 februarie 2015, în care Aurescu era lăudat de redactorii evrei deoarece „Pentru prima dată, Ministerul de Externe a semnat, într-o ceremonie solemnă, un Protocol de colaborare cu Forumul B’nai B’rith.”).

Lui Aurescu i s-a dus faima că ar fi câștigat un litigiu international în favoarea României. Oare chiar a câştigat Bogdan Aurescu procesul de la Haga, sau l-au câştigat, din culise, interesele occidentale asupra resurselor subterane de la Marea Neagră? Căci, înainte de a se finaliza procesul, guvernul român, condus atunci de Tăriceanu, a cedat dreptul de explorare a unor perimetre aflate în zona de litigiu din jurul Insulei Şerpilor unei firme off-shore, Sterling Ressources, în spatele cărei se profilau mamuţi petrolieri din grupul „Big Oil“, respectiv companii precum Total, Royal Dutch Shell şi British Petroleum, care au şi declarat, tot atunci (înainte de verdict) că sunt interesate să investească sume importante în prospectarea şi exploatarea rezervelor de petrol si gaze din Marea Neagră. Spre deosebire de timpul prezent, la acea vreme Ucraina, cu care se judeca Aurescu, avea un preşedinte filo-rus, în timp ce România servea pentru Occident. În acelaşi timp cele trei mari companii, pe care le-am enumerat mai sus, fac parte din clubul ocult de lobby AMISA2, care, acţionând în secret, de regulă, au o foarte mare influenţă asupra factorilor de decizie din Europa. Din acelaşi „cel mai mare club ocult de lobby din lume“, cum a mai fost numit Amisa (ce înseamnă „companion, prieten“ în ebraică) face parte şi Exxon, care a ajuns să foreze după gaze în Marea Neagră şi să influenţeze politica României (şi Exxon a vrut prăbuşirea guvernului PSD, care voia taxe asupra afacerii din Marea Neagră, taxe la care guvernul Orban a renunţat recent, de principiu, într-o şedinţă ţinută „noaptea ca…”).

                                                                                                             Cornel-Dan NICULAE

8 Comments

  1. Gabriela

    Wow..era singurul Ministru din Guvernul Orban care imi placea ca profesionist ..

    • gheorghe

      … cu ce actor ti se pare ca seamana?
      Profesionist in manevre cu unic invingator – jidanul international.

      • Cornel-Dan Niculae

        În cartea de specialitate a doi profesori americano-israelieni (evrei), H.W. şi E.H. Guggenheimer, „Jewish Family Names and Their Origins: An Etymological Dictionary“, publicată în 1992, la pagina 43 se arată că „Aurescu“ este un nume de familie evreiesc din România şi că înseamnă aur (gold). La data apariţiei acestei cărţi, în România nu se auzise încă de Bogdan Aurescu.
        Evreii români nu afirmă (deschis?) că ministrul Aurescu ar fi evreu, ci spun doar că, ca ministru, este „un mare prieten al comunităţii evreieşti“ (conform periodicului comunităţii, „Realitatea Evreiască“ nr. 444-445, din 1-28 februarie 2015, în care Aurescu era lăudat de redactorii evrei deoarece „Pentru prima dată, Ministerul de Externe a semnat, într-o ceremonie solemnă, un Protocol de colaborare cu Forumul B’nai B’rith“).

        • Aceste completări documentate au fost incluse în articol.

  2. Adrian

    https://anamariaonisei.ro/agentul-romaniei-cum-au-castigat-bogdan-aurescu-si-echipa-sa-la-haga-unul-dintre-cele-mai-importante-procese-din-istoria-tarii-cel-cu-ucraina/

    Asta era un articol propagandistic din revista esquire. Atunci auzisem pt prima data de aurescu. Intre timp, Romania a pierdut multe si revista esquire a sucombat.

    • Cornel-Dan Niculae

      Oare chiar a câştigat Bogdan Aurescu procesul de la Haga, sau l-au câştigat, din culise, interesele occidentale asupra resurselor subterane de la Marea Neagră? Căci, înainte de a se finaliza procesul, guvernul român, condus atunci de Tăriceanu, a cedat dreptul de explorare a unor perimetre aflate în zona de litigiu din jurul Insulei Şerpilor unei firme off-shore, Sterling Ressources, în spatele cărei se profilau mamuţi petrolieri din grupul „Big Oil“, respectiv companii precum Total, Royal Dutch Shell şi British Petroleum, care au şi declarat, tot atunci (înainte de verdict) că sunt interesate să investească sume importante în prospectarea şi exploatarea rezervelor de petrol si gaze din Marea Neagră. Spre deosebire de timpul prezent, la acea vreme Ucraina, cu care se judeca Aurescu, avea un preşedinte filo-rus, în timp ce România servea pentru Occident. În acelaşi timp cele trei mari companii, pe care le-am enumerat mai sus, fac parte din clubul ocult de lobby AMISA2, care, acţionând în secret, de regulă, au o foarte mare influenţă asupra factorilor de decizie din Europa. Din acelaşi „cel mai mare club ocult de lobby din lume“, cum a mai fost numit Amisa (ce înseamnă „companion, prieten“ în ebraică) face parte şi Exxon, care a ajuns să foreze după gaze în Marea Neagră şi să influenţeze politica României (şi Exxon a vrut prăbuşirea guvernului PSD, care voia taxe asupra afacerii din Marea Neagră, taxe la care guvernul Orban a renunţat recent, de principiu, într-o şedinţă ţinută „noaptea ca…“).

  3. livia

    Cum in serviciul cui e Aurescu?E in serviciul rusilor, Romania a pierdut Insula Serpilor din vina lui Surescu, un neica nimeni cu rat de porc rusesc.

  4. Bogdan

    Ce față de sclavete bulangiu are acest Aurescu! Un executant jalnic, spre pagubă României, al celor care îi învârt cheița la spate. Un vândut ordinar.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *