Renaște speranța, se întrevede salvarea!

Au fost desecretizate arhivele celui de-Al Doilea Război Mondial – inclusiv documentele referitoare la înființarea statului Israel –, dar, mai ales, cele care se referă la etapele care au precedat marele măcel, în care au pierit a 70 de milioane de oameni nevinovați. Printre aceste mărturii se numără cele privind cauzele și intențiile reale care au stat la baza construcției europeniste! Pe lângă  arhivele din Stanford, Londra, Berlin sau Moscova, cele din Lausanne (Elveția) atrag atenția în mod deosebit și aduc o lumină atât de puternică asupra aspectelor ocultate de presa liberă în ultimii 70 de ani, încât bolnavii Spitalului-psihiatric european s-ar putea să-și recapete, instantaneu, capacitățile mentale!

Ce-i drept, dezvăluirile din aceste documente au fost deja prezentate publicului larg de către François Asselineau, candidat la președinția Franței, în campania electorală (aranjată) din 2017. Însă contracandidații lui Asselineau și colaboratorii acestora, reprezentații mass media, au avut grijă și au reușit cu ușurință să-l denigreze în ochii unui public din ce în ce mai bolnav și mai ușor de manipulat pe singurul candidat populist, folosindu-se de obișnuitele acuzații de conspiraționism, complotism și, bineînțeles, antisemitism –  pseudo-acuzații alimentate prin simpla asociere cu extrema dreaptă, respectiv cu opoziția controlată din penitenciarul politic europenist, ca și cum aceasta ar putea să fie suveranistă, antisistem, anticosmopolită și, prin urmare, antisemită… Nu este un secret pentru nimeni faptul că AfD-ul din Germania, altă opoziție controlată, a înființat aripa AfD-Juden.

Fără să mai vorbim de publicistica din ultimii ani, în care naționaliștii din țară, acționând împotriva curentelor dușmănoase față de stat, au tras semnale de alarmă consecutive asupra incoerențelor U.E. și a pericolului în care se află România.

Însă, de această dată lovitura este cu mult mai puternică decât oricare din cele de până acum, dacă nu chiar fatală pentru guvernele de ocupație din U.E., începând cu republica de ocupație din Franța – care se află sub asediul Vestelor galbene, în pragul unei situații scăpate de sub control, în care slogane precum „Macron, pute à juif“ nu par să  ridice semne de întrebare în sânul guvernului – și terminând cu guvernul de ocupație din România! Și asta indiferent de propaganda mass media care o să urmeze în încercarea disperată de a ascunde adevărul și a salva aparențele unui sistem criminal ajuns în faza finală!

Unda de șoc care a venit să cutremure eșafodajul minciunii și manipulării pe care se sprijină întreaga construcție europeană, mai ales prin controlul presei și asasinarea în serie a suveranităților naționale (ultima victimă fiind Brexitul), poartă semnătura lui Philippe de Villiers și se numește: J’ai tiré sur le fil du mensonge et tout est venu (Am tras de firul minciunii și totul a venit)!

Secretar de Stat în cadrul celui de al doilea guvern Chirac, deputat din 1987 până în 2004, parlamentar european din 1994 până în 2014, președintele grupului „Union pour l’Europe des Nations“ (Uniunea pentru Europa Națiunilor), unul dintre cei mai respectați politicieni din Franța, prezent alături de François Fillon la reuniunile grupului Bilderberg, om de afaceri de mare succes, cu investiții rentabilizate în proiecte de promovare a patrimoniului istoric al Franței și autor neobosit de cărți best-seller, Philippe de Villiers nu este tocmai turnătorul de care avea nevoie Sistemul…

Asemenea lui Henry Ford, care a plătit și a trimis în cele patru colțuri ale lumii anchetatori privați pentru a înțelege fenomenul și culisele intereselor transfrontaliere, pe care le-a folosit ca notă de sinteză în lucrarea Jidanul Internațional, Philippe de Villiers și-a trimis colaboratorii să afle și să raporteze ce conțin și, mai ales, ce ascund arhivele desecretizate.

Până și în România am cam început să ne obișnuim cu confortul unor ziariști și alți ’telectuali de serviciu, care, din lipsa informațiilor, din lașitate sau pentru trădarea intereselor naționale – ceea ce este cu mult mai grav –, ne prezintă situația haotică în care ne antrenează U.E. ca fiind rezultatul viciat al  unei devieri din linia dorită inițial și trasată de părinții fondatori, Jean Monnet și  Robert Schuman.

Această narativă servește atât interesele mass media, cât și interesele politicienilor din sistem, ambele categorii reprezentând aceleași interese oculte globalizatoare, la comanda puterii secrete. Pe de o parte, presupusa deviere de la dogmele originale le permite apologeților din mass media mercenare promovarea manipulatoare a unui sistem care pretinde că se bazează pe intenția de a favoriza pacea, umanitatea, drepturile omului și democrația. De partea cealaltă, pretextul devierii le permite politicienilor o constantă și nesfârșită reformare a U.E. în căutarea noilor soluții, justificând astfel, de la o alegere la alta, necesitatea unui sistem democratic centralizat, perfectibilitatea acestuia și nevoia presupusei pluralități politice a diferitelor partide întru propășirea proiectului european.

Ei bine, totul este o minciună!

Virusul destructurării care subminează și fragmentează U.E. și care-i amenință supraviețuirea se afla în tocmai corpul de intenție inițial, în chiar concepția părinților fondatori. Timp de cincisprezece ani, s-au făcut transferuri bancare, în dolari, din partea băncii Chase Manhattan în favoarea lui Robert Schuman și a lui Jean Monnet, în schimbul unor operațiuni de influență în serviciul intereselor americane. Departamentul de Stat al S.U.A. s-a folosit de pretextul Războiul Rece, pentru a configura o Europă sub influența totală a patru elemente-cheie:

1. Crearea unei piețe anexe, neo-americane, pentru a scurge supra-capacitatea productivă de după război a S.U.A.
2. Înființarea unei comisii executive, o construcție post-politică în cadrul unei arhitecturi europene fără state suverane și, mai ales, evitarea unei Europe interstatale sau suprastatal-federale.
3. Agregarea statelor fragmentate în chiar existența lor la sfera de influență americană, într-un sigur spațiu geopolitic controlat.
4. Distrugerea tuturor legăturilor cu trecutul istoric, cultural și religios al Europei, prin favorizarea și infuzia sub-culturii americane în toate departamentele socio-culturale, crearea cadrului necesar pentru a permite diluarea etnică prin imigrație masivă, impunerea modelului consumatorist și al egalitarismului absolut prin „piața de dorințe“ și răsturnarea sistemului de valori prin favorizarea „identității culturale“ a femeii și, mai ales, a tinerilor.

Operațiunile de influență ordonate și acceptate de R. Schuman și J. Monnet, recompensate prin transferuri bancare (mită), constau în programarea și dinamitarea graduală a suveranității statelor occidentale și aplicarea cerințelor americane, indiferent de rezultatul din urnele naționale, fie acesta de dreapta sau de stânga: mono-politica agendei americane trebuia să înlocuiască alternanța reală la putere și să împiedice voințele populare și politice nedorite, necontrolate.

Spre exemplu: în arhive se arată că J. Monnet primise comandă să creeze organizația „Euratom“ (Comunitatea Europeană a Energiei Atomice) pentru a împiedica marșul spre independența atomică în Europa, în special al Franței, iar J. Monnet a îndeplinit acest ordin antidemocratic și antisuveran fără întârziere. Telegramele găsite în arhive mai arată că organizația secretă „Ford-connection“ (sucursală a Departamentului de Stat American comandat de C.I.A.) se folosea pentru operațiunile de influențare de oameni-cheie aflați la mâna sa – înalți funcționari europeni reciclați  în  agenți sub acoperire ai serviciilor secrete americane, aflați pe statul de plată al băncii Chase Manhattan.

Dacă revenim asupra înființării organizației „Euratom“, ne-am fi putut aștepta ca aceasta să fie concepută și îndreptată împotriva Germaniei și nu împotriva Franței care, după cum menționează cărțile de istorie, a fost una din victimele regimului nazist. Acest detaliu, deloc nesemnificativ, întărește analiza mai multor istorici și intelectuali: Germania lui Hitler a fost creată și instrumentalizată pentru introducerea haosului generalizat, distrugerea și, în cele din urmă, cucerirea întregului continent european de către americani.

Această analiză este confirmată de un alt document-șoc, în care se arată că juristul lui Hitler, Walter Hallstein, este omul care definește în 23 ianuarie 1939, sub comanda lui Hitler, cadrul supranațional al „Europei unificate“ – Das neu Europa. Dacă mai adăugăm faptul că Hitler a ajuns la putere cu banii de pe Wall-Street, aceeași sursă care îl finanțase, anterior, și pe Lenin să „revoluționeze“ Rusia, și că, în 13 noiembrie 2018, Angela Merkel îl omagia pe Walter Hallstein spunând că „datorită unor astfel de oameni, Europa nu se va mai întoarce niciodată la Hitler“, este lesne de înțeles că analizarea celor două războaie mondiale și a elementelor care au precedat construcția europenistă, precum și concluzia care se impune în urma acesteia au coborât subit în sfera de înțelegere a oricărui muritor de rând.

Putem spune că asistăm la înmormântarea a două elemente majore din constituția acestui sistem: acuzațiile de complotism și conspiraționism au decedat!

Arhivele desecretizate conțin elementele din care o presă liberă, demnă de acest nume, ar putea să dinamiteze în 72 de ore U.E. și să creeze dinamica necesară pentru a permite emergența și impunerea unei clase politice de partea poporului, întru eliberarea și salvarea neîntârziată a fiecărei națiuni din Europa. Dar nu este cazul, nici presa și nici politicienii nu sunt liberi, iar acest lucru demonstrează că trăim într-un spațiu în care democrația și suveranitatea sunt simple elemente de comunicare halucinogenă, menite să întrețină în interiorul penitenciarului în care ne aflăm o imagine falsă, menită a fi îngurgitată de indivizii spălați pe creier.

Pe de altă parte, conținutul acestor archive vine să cimenteze definitiv și irevocabil munca și lupta naționaliștilor din toate țările ocupate, împotriva cărora acționează întreg sistemul de propagandă a U.E., începând cu forțele de ocupație politică și cele informaționale, prin intermediul binomului mediatico-politic și terminând cu aparatul represiv, în plină expansiune totalitară, al cărui exponent este Codul Penal. Putem spune că, în ciuda acuzaților de complotism și conspiraționism, cel puțin în sprijinul Adevărului, care, în mod inevitabil, o să schimbe percepțiile populare în privința apartenenței la U.E., naționaliștii au câștigat – potențial – o bătălie istorică! Rămâne ca acești naționaliști veritabili să fructifice adevărurile ascunse până acum în aceste arhive!

Indiferent de ce o să urmeze pentru disimularea adevărului istoric, pentru a forța tăcerea, indiferent de cât o să se intensifice prigoana, în special pe internet, munca de lămurire dusă de nucleul de rezistență, în sprijinul popoarelor autohtone va naște o schimbare de paradigmă pe întreg continentul.

Creșterea agresiunii U.E. prin intermediul directivelor sale nu va reduce valul de naționalism, ci o să-l înzecească. Acum, puterea ocultă profundă se joacă cu focul într-un act disperat, care trădează o pierdere masivă a controlului real. Neîncrederea fenomenală în mass media este simptomul principal al unei inevitabile răsturnări de situație. Însăși coexistenta pașnică a minorităților etnice în sânul populațiilor autohtone din Europa este pusă sub semnul întrebării de această cursă malefică a U.E. Tocmai din această cauză și pentru că suntem datori să ne pregătim pentru preluarea actualei situații scăpate de sub control, U.E. trebuie să dispară în favoarea redobândirii libertății națiunilor, a statelor independente și suverane, singurele capabile să aplice dezideratul democratic în acord cu unicitatea și specificul fiecărui popor și stat în parte.

                                                                                                                Mihai ȘERBAN