Încă nu este pierdut totul în România: Felicitări sufletistelor care au sărit în ajutorul doamnei Maria de pe băncuță!

 

Doamnelor, mă înclin până la pâmânt, nu credeam să văd așa ceva! Dumnezeu este mare, dacă zilele trecute eram praf de oftică și deprimare, că se pierde viața doamnei Maria de-pe-băncuță, ei bine azi sunt parcă pe altă lume, extraordinară mobilizare, n-am mai văzut așa ceva, poate totuși România se vindecă…

Să vă zic, deși-s cam incoerent și n-am băut nimica, jur, doar cafea și zeamă de lămâie. Deci ce șansă probabilistică e ca din întâmplare, fix la aceeași oră – coincidență maximă – la care veneam să îi aduc doamnei Maria papa bun, lanternă, baterii, super căciuliță specială de polartec cu lână pentru minus 15 grade, și de marcă, că-s fițos, să mă întâlnesc la băncuța doamnei cu prietena unei alte doamne. Doamna Elena Adam, de la Samusocial, chiar o specialistă de meserie pe felie, gen salvatoare profesionistă, , cu 23 de ani de experiență pe problema cu oamenii străzii, plus cu Bosnia, Transnistria și Nicaragua (culmea în afară de Nicaragua, fusei și io pe acolo) la activ, plus cu Sociologie, Teologie și Psihologia la bază, cu diferența că are și diplomele, ceea ce eu nu mi-am luat că nu prea dau doi bani pe hârtii, dar totuși, fusei și io (și) pe acolo, în ani diferiți, plus la mijloc desigur că se află și părintele Galeriu și părintele Ioanichie Bălan, părinții mei duhovnicești și de suflet care m-au împins cu șuturi în cur și Dogmatica de cinci chile peste ceafă, la facultate.

Esențială a fost prezența doamnei Elena deoarece are tactici și metode, a reușit să o convingă pe doamna Maria să accepte sprijin și ajutor, doamna e foarte mândră nu vrea să pară cerșetoare și nici să inspire milă, zice că are/a avut totuși un buletin ba chiar și o pensie de boală, foarte mică, că a fost de vreo două ori la un adăpost de noapte dar acolo dimineața te trimit pe drumuri, plus nu e cel mai nimerit mediu de socializare. Așadar, nu ar vrea la adăpost, are ea niște scări de bloc, sau o ghenă mai degrabă, părerea mea – ei bine aici m-am afirmat plenar și am sărit ca la baschet, din boschet, când eram zglobiu căpitan de echipă, am prins mingea și am lansat ideea cu o garsonieră de iarnă gen în care să stea singură și liberă iar cei de la Samusocial să o îngrijească medical și cu tot ce mai e nevoie – uraaaa am dat lovitura – am marcat fraților, doamnelor, că de la o doamnă a venit ideea genială – stimate doamne din Comitetul de Salvare de aici vine rândul dvs.

Chestiunea e așa, deoarece suntem cam în contratimp cu starea vremii și temperaturile, ideea doamnei Camelia Naghi cu camera de dormit pe timp de iarnă trebuie activată urgent părerea mea – stimată doamnă, eu doar am marcat ca la baschet, acum e randul dvs sa va constituiți în Comitetul Doamnelor Salvării doamnei Maria de-pe-băncuță, desigur într-o formă informală, doamna Elena Adam de la Samusocial m-a asigurat că ei pot să se ocupe apoi de mentenanța doamnei Maria, că ei nu au spații de cazare, dar pot susține logistica, chestii ce țin de verificarea periodică a stării ei, au medici și personal specializat pe asistență socială, eu mă ocup de partea cu haleala și aprovizionarea, ca și până acum, că deja știu toate gusturile doamnei, m-a avertizat că mâine e vineri, habar n-aveam, și nu merge ciorbița la care meșteream deja, că mi-a adus un Cătălin, oltean de la London School of Economics, un fel de struț de la țară, se știe că Teleormanu e plin de struți.

Ce zi extraordinară! Haideți doamnelor, doamna Elena-Camelia Naghi, doamna Emilia Prelipcean, doamna Marinela Stoian (la mulți ani frumoși!), doamna Elena Adam, plus cine mai vrea, să salvăm o doamnă mai tare decât toate cadrele și soldații neinstruiți și derbedei de teapa mea din Cercetare și Forțele Speciale, o doamnă care poate să-l facă de rușine pe însuși Bear Grills idolu’ meu pe teme de survival, cea mai tare vedetă mondială, pe bune, e coadă la el de super vedete, nu mai zic de un fost șef de stat, care se roagă să îi ducă în sălbăticie, wildernes gen, ca să mănânce caca de leopard și ghiare de lilieci, și se mai și filmează când fac asta și vomită. A fost și la noi tipu’, ceva fantastic, am râs de m-am tăvălit pe jos în sufrageria frendului meu de mă ține la el în gazdă, Bear Grills a halit pe îndelete căcălică de urs carpatin, fără sare, fără piper, fără nimic, așa gol și zicea că chiar i-a plăcut maxim, nimic nu-i mai bun ca rahatu de urs românesc autentic, recunosc, cândva am halit și io semințele dintr-un rahat de urs de Făgăraș, calitate băi nene, afine eco, plus o codiță de șobolimbozaur, cred, nu mai zic de căcăreze de capre carpatine, cu fire de iarba iepurelui, oleak acrișoare, meserie…stop.

Unde eram? Ah, m-am luat dus de val, în seara asta doamna Maria are de la doamna Elena plapumă, de la doamna Emilia căciuliță super profi, chiar a apreciat-o doamna Maria că are gusturi, de la doamna Naghi papa de lux, cu calorii bune de tot, mâine îi iau și telefon din ăla cu butoane mari, să poată suna de alarmă la o adică – dragi doamne, fără voi nu avea nicio șansă doamna Maria de-pe-băncuță, haideți să ne organizăm, pardon, să vă organizați, eu sunt praf la partea cu organizatoricu, abia aștept să se rezolve totul ca să mă fac praf pe bune, că am un frend dolofan armenian ce deține niște licori în pivniță, unde sunt ținuți încătușați niște azeri care nu și-au plătit cota parte la dronele israeliene vândute în Karabahu de munte fără soft și telecomandă, desigur, îi trebuiau lui bateriile alea la altceva, are robot de bucătărie.

                                                                                                         George RONCEA

Citiți și Doamna Maria de pe băncuță