Pamflet

Întâmplări din Imaginaria

  Iată-ne din nou împreună după o sărbătoare desfășurată sub teroarea ideologică, mascată de o pseudo-pandemie. Și pentru că încă […]

 

Iată-ne din nou împreună după o sărbătoare desfășurată sub teroarea ideologică, mascată de o pseudo-pandemie.

Și pentru că încă n-a trecut sărbătoarea, iar noi suntem oameni în toată firea, o să vă spun o poveste petrecută într-o lume absolut imaginară în care se petrec lucruri nemaivăzute precum întâmplările pe care vi le voi povesti în continuare. Lumea se numește Imaginaria și povestea noastră începe în momentul în care într-un regat îndepărtat de-al acestei lumi a apărut o boală ciudată. Nimeni nu știa de unde venise, cu toate că la urechile împăratului acelui regat ajunseseră niște informații. Spuneau slujbașii săi cei mai apropiați că dușmanul de moarte al Regatului Îndepărtat, împăratul Tărâmului Întunericului, cuprins de invidie, le-ar fi trimis ciudata boală. Regele – care avea mult mai multe informații – știa că în împărăția dușmanului său treburile erau mult mai complicate. Știa că boala venise de-acolo, însă nu împăratul lor fusese cel care-o trimisese, ci ceva ticăloși aflați în slujba împăratului Tărâmului Întunericului, dar care căutau să-l omoare.

Acum nici chiar noi, povestitorii acestei întâmplări, nu vom ști niciodată dacă ticăloșii erau aliați de-ai stăpânului Regatului Îndepărtat sau erau doar ticăloși și-atât. Cert este că Regele a luat măsuri drastice de limitare a bolii. Și-a închis supușii în case, le-a interzis să mai vorbească unii cu alții și, ca într-un veritabil arest. Însă boala era ciudată deoarece, în timp ce unora nu le provoca absolut nicio problemă, pe alții îi decima.

Și uite-așa, în timp ce regele Regatului Îndepărtat se lupta cu boala, aceasta a început să apară și-n alte zone. Într-o țară dezvoltată de-a Imaginariei, boala aceea părea a lovi cel mai crâncen. În timp scurt n-au mai fost locuri în spitale, oamenii nu se puteau trata și peste tot circulau povești despre cât de rea e boala. Regele Regatului Îndepărtat știa multe, între altele și tratamentul bolii. Tratament pe care l-a trimis prin soli personali spre țara cea lovită. Doar că, supușii săi care-au ajuns acolo i-au transmis povești ciudate. Spuneau ei că au impresia că pe-acolo oamenii erau atât de răi încât trimiteau benevol bătrânii în fața bolii. Știau că boala e letală pentru bătrâni și, de-aceea, cu bună știință, trimiteau oameni infectați să-i îngrijească. Bătrânii se îmbolnăveau și mureau mai repede. Supușii Regelui Regatului Îndepărtat i-au spus acestuia povești bizare cu voluntari care, fără să știe, le duceau bătrânilor rămași izolați prin case mâncare infestată. Bătrânii mâncau, li se făcea rău și, dacă nu apucau să anunțe Salvarea, mureau fără să știe nimeni.

Regele Regatului Îndepărtat s-a scărpinat în barbă gândindu-se la misterioasa boală. „Hmm, își spuse el, ce ciudată e boala asta. Ea aparent e înfricoșătoare, dar de fapt, îl ajută pe fiecare stăpân de țară să-și rezolve problemele. Uite, pe mine au vrut să mă doboare pentru a mă opri, dar de fapt mi-au dat arma pentru a-mi rezolva niște probleme interne. În regatul Cizmei de Piele, bătrânii care trăiau mult erau o problemă întrucât regele de-acolo nu prea mai avea bani în visterie. Și la fel se întâmplă și-n Regatul Taurului. În Regatul Cocoșului boala era folosită pentru ca tânărul și contestatul rege să se înfigă mai bine pe tron. Și uite-așa, peste tot în lume, boala cea înfricoșătoare îl ajuta pe fiecare stăpân al locului să-și calmeze supușii.

În timpul acesta, o mulțime mare de oameni care trăiau prin Regatul Cizmei de Piele și în cel al Taurului, speriați de boală, dar și îndrumați de niște slugi credincioase de-ale regelui lor, au luat drumul către țara lor de baștină, Regatul Nefericirii. Fuseseră chemați acolo pentru ca boala să lovească și Țara Nefericirii. De ce oare? – s-au întrebat la unison atât regele Regatului Îndepărtat, cât și noi, povestitorii. De ce-ar face cineva un asemenea gest nebunesc? Ei bine, la urechile regelui Regatului Îndepărtat ajunse o poveste înfiorătoare.

Se făcea că Sultanul Țării dintre Lumi devenise atât de suspicios încât îl bănuia pe regele Tărâmului Întunericului c-ar vrea să-i ia beregata. De altfel mai încercaseră odată asta, o știau bine atât regele Regatului Îndepărtat cât și Țarul Imperiului de Răsărit. Doar ei îl salvaseră pe Sultan de la moarte. Acum treburile se înrăutățiseră și regele Tărâmului Întunericului căuta să mute un corp de armată pe care-l avea pe teritoriul Sultanului. Unii spuneau că pentru a se răzbuna pe el. Alții spuneau că lovitura va fi mult mai aprigă însă nu la adresa Sultanului ci, culmea, la adresa Tărâmului Întunericului. Dar despre acest tâlc vom avea posibilitatea să mai vorbim.

Ne vom întoarce acum la convoaiele de amărâți care se întorceau spre Țara Nefericirii. Ajunși acolo, oamenii regelui – căruia i se mai spunea și Molusca Ticăloasă – i-au lăsat pe amărâți să se răspândească prin țară pentru a duce cu ei boala. Doar că oamenii din Regatul Nefericirii erau destul de rezistenți. Cei mai mulți, cu toate că luau ușor boala, nu prezentau niciun semn și se vindecau înainte de-a ști că-s bolnavi. De lovit îi lovea pe cei mai amărâți: bătrâni sau oameni foarte bolnavi. Însă Molusca Ticăloasă a dat arginți celor care răspândeau vești false care să-i sperie pe oameni și astfel i-a băgat în case. Avea nevoie ca ei să fie în case întrucât împăratul Tărâmului Întunericului i-a ordonat să-i primească în țara sa toată armata de pe tărâmul Sultanului. Iar lumea nu trebuia să afle.

Așa se face că, Molusca Ticăloasă a reușit să-i țină pe oameni în casă chiar și-atunci când aceștia aveau o sărbătoare sfântă, în care de obicei, toată noaptea era un du-te-vino pe străzi. Împăratului de la Răsărit iscoadele i-au transmis că tocmai în acea noapte , într-un secret deplin, au început să sosească arme din Sultanatul dintre Lumi. Era ceva atât de secret încât nimeni nu trebuia să afle înainte de a se finaliza operațiunea. De-aia în locul oamenilor, străzile au fost ocupate de poliție, iar orice tentativă de ieșire din casă era aspru pedepsită. Dar, după cum bine se știe, Imaginaria era prea mică pentru a nu se auzi pretutindeni zgomotul ticăloșiei.

Acestea s-au auzit până, hăt, în Regatul Îndepărtat. Și, scărpinându-se în barbă, regele acelui ținut se întreba cum de-au ajuns la el toate acestea în timp ce oamenii din Țara Nefericirii n-au habar? Ei bine, asta chiar e un mister. La fel cum un mister o să fie și rezultatul bolii ajunse pe Tărâmul Întunericului. Dar despre acestea și multe altele, noi povestitorii vă vom spune mai multe după ce ne-om mai odihni.

Iar în final, nu uitați că tot ce scrie aici e rodul imaginației și că orice asemănare cu întâmplările reale e strict întâmplătoare. Dar voi știați deja asta, sunt convins!

                                                                          Dan DIACONU, Trenduri economice

2 Comments

  1. Raul

    Era sa ma adoarma basmul! Nu am stat in izolare decat o luna, altii mai deloc si deja ne isterizăm, ne imaginam scenarii, plangem dupa nu stiu ce, unii dupa o viata patetica prin mall-uri si cafenele denumita pompos ”activă”! Oare chiar atat de dezechilibrati santem? Asta nu ar trebui sa ne sperie? Nu ne gasim echilibrul decat daca ne agitam pe strada sau daca scormonim febrili prin rafturile hipermarket-urilor? Toate astea erau drogul nostru? Ce ar trebui sa se intample ca sa ne convingem ca santem in pericol afara? Santem proprii nostri dusmani!

    • Totul bine si frumos. Dar, apropo, stii ce inseamna “patetic” ?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *