![La Cluj s-au întâlnit preotul Radu Preda și scriitorul Sorin Lavric, doctor în filozofie, cu ocazia unei conferințe intitulate […]](https://www.justitiarul.ro/wp-content/uploads/2019/12/papahagi-620x350.jpg "Intelectualul corect politic Papahagi: „Naționalismul are ceva profund anticreștin”")
La Cluj s-au întâlnit preotul Radu Preda și scriitorul Sorin Lavric, doctor în filozofie, cu ocazia unei conferințe intitulate „După 30 de ani de libertate”, transmisă în direct de către Liga Studenților din Cluj: https://www.facebook.com/LigaCluj/videos/704004303457653/?t=0
Reacțiile din presa mercenară au fost agresive.
Despre manipulare marca B1TV
B1TV: „Interzis prin lege în România prin lege, legionarismul încă rămâne un model de dat exemplu în viziunea unor istorici sau teologi care folosesc partea creștină a mișcării fără a mai menționa de crimele comise în numele acestor idei. Ultimul astfel de caz vine de la scriitorul Sorin Lavric, doctor în filosofie. Prezent la conferința «După 30 de ani de libertate», organizată de Liga Studenților din Cluj, pe scenă altături de Radu Preda, președintele IICCMEr, acesta a găsit de cuviință să se plângă de o presupusă lipsă de cultură a tinerilor români care ar veni fix din necunoașterea celor ce au fost Moța și Marin, personaje considerati drept eroi de legionari pentru că au luptat alături de dictatorul fascist spaniol Franco.”
Articolul dovedește ceea ce s-a vorbit încă din primele minute ale conferinței. Vom vedea imediat în ce fel, pornind de la afirmația lui Radu Preda:
- Să nu ne înspăimânte spectrul cenzurii ci să-l folosim la maximum în favoarea noastră. Mai rea decât cenzura este autocenzura.
Radu Preda a povestit discuția pe care a avut-o cu o judecătoare despre legile antiromânești, care i-a dezvăluit scopul real al acestor legi.
- Judecătoarea a spus că nu atât cenzura sau amenințarea legii penale va opera modificări, cât autocenzura unor oameni care se vor gândi de trei-patru ce vor spune tocmai pentru a nu intra sub incidența unei astfel de prevederi legale. Asta e partea cea mai gravă, să nu mai ai nevoie de cenzor pentru că tu însuți te autocenzurezi.
Exact același lucru l-am scris într-un articol, scopul legilor este să-i intimideze pe oameni, să-i sperie ca apoi să se autocenzureze. Nu au cum să aplice legile în masă, eventual vor alege o persoană publică să dea un exemplu.
Direct de la începutul clipului, scriitorul vorbește despre cum nu mai suntem liberi să ne exprimăm decât doar în direcția dorită (de EI).
Cei doi vorbitori au subliniat și faptul că nu se mai poate dezbate în Europa.
- Nu mai poți să aduci la aceeași masă de dezbateri un anti-imigrationist și un pro-imigrationist pentru că se vor organiza proteste, amenințări, astfel încât ‘din rațiuni de securitate’ pentru publicul participant, dezbaterea se anulează.
În Europa de astăzi nu mai ai ocazii reale de dezbatere. În vest nu mai ai nici libertatea întrunirilor, la orice manifestație patriotică fiind prezenți hoarde de „antifasciști” violenți.
Ce a scris B1TV demonstrează tocmai acest punct de vedere și validează ceea ce mulți dintre noi scriem despre corectitudinea politică.
Exercițiul gândirii libere devine infracțiune, cum ne spune tovarășul Sebastian Pricop de la B1TV: „«Libertatea astea de expresie treptat se micșorează, nu vom mai putea să exprimăm liber în public, apare o prohibiție, o interdicție stăruitoare asupra unor teme pe care nu avem voie să le discutăm decât în direcția dorită de cei care domină. O simt asta, o simt pe pielea mea și îmi dau seama.
Eu pot să spun că am studenți, studente născute în 2000, ce nesimțire să te naști în 2000 (nr. râde ironic) și nu știu cine a fost Dumitru Stăniloaie, nu știu în București unde e Mănăstirea Antim. Mănăstirea Antim fiind un reper, e ca și cum ar fi Someșul în Cluj. Ce să vă spun, nu mai au cultură generală și nici nu îi mai preocupă acest lucru. Pot să dau o puzderie de exemple. Mergeam, când am venit acum am venit cu un coleg de la ASCOR și vorbeam de toate și l-am întrebat „tu ai auzit de creștini care au murit în războiul din Spania – Moța și Marin”. Nu știa absolut nimic! Atât am zis doi creștini nimic altceva. Asta este cultura noastră în general!», a afirmat Sorin Lavric în fața studenților.
Ion I. Moţa și Vasile Marin au plecat drept voluntari și au luptat în Spania în cadrul războiului civil alături de trupele loiale lui Francisco Franco, general care avea după să conducă cu o mână de fier Spania într-una din cele mai dure sângeroase dictaturi. Amândoi au murit în timpul luptelor de pe frontul de la Majadahonda lucru ce avea să îi transforme în eroi ai legionarilor, fiindu-le dedicate numeroase cântări și monumente, inclusiv unul pe front unde au decedat.
Pe lângă promovarea ortodoxismului, Mișcarea Legionară s-a remarcat în România pentru crimele odioase pe care le-a comis, printre care amintim de Nicolae Iorga, Armand Călinescu sau I.G. Duca, cât și prin politicile antisemite și de orientare național-fasciste.” (Dixit propagandistul Sebastian Pricop pe site-ul B1TV în articolașul său intitulat tendențios „Apologia legionarismului în fața studenților de la Cluj. Scriitorul Sorin Lavric se plânge că tinerii nu mai știu cine au fost Moța și Marin, «creștini» care au luptat alături de liderul fascist spaniol Franco”)
Prima parte este corectă, a doua dezinformează grosolan.
Spania sub Franco a prosperat, la manifestațiile spaniolilor care se opun independenței Cataloniei s-au intonat imnuri dedicate lui Franco și este un fapt cunoscut că Franco a fost un conducător iubit de popor. De altfel, majoritatea „dictatorilor fasciști” au fost iubiți de popor.
Dezinformarea continuă în mod machiavelic, Sebastian Pricop folosind ca prim exemplu negativ cazul lui Nicolae Iorga, care nu a fost asasinat de legionari.
Cât despre pedepsirea lui I.G. Duca și Armand Călinescu, au venit după un lung șir de abuzuri și crime sângeroase săvârșite de aceștia împotriva tineretului legionar, pe care presa mincinoasă nu le menționează. Tactica o întâlnim mai ales la discuțiile despre „antisemitism” unde ni se spune că popoarele Europei au început din senin să persecute jidani fără nici un motiv. Pedepsirea lui Duca a fost săvârșită fără acordul conducerii Mișcării Legionare, ba chiar împotriva voinței ei, întrucât Nicadorii au venit la sediu și au zis ce vor să facă, iar Cantacuzino le-a zis să nu facă așa ceva.
Despre conferință
Conferința conține o sumedenie de afirmații „incorecte politic”, care în occident ar fi sancționate cu amendă.
- „Există diferențe între popoare, între rase, diferențe de inteligență, de tradiție șamd.“
- Egalitarismul dus până la absurd, ștergerea oricărei diferențe plecând de la premisa falsă că orice diferență e o nedreptate va duce la anarhie și ștergerea tuturor ierarhiilor. Cum să vreau să trăiesc în această Uniune Europeană? Nu vreau, pur și simplu!
Îndemnul scriitorului Sorin Lavric pentru tineret este să nu cădem în capcană egalității cu orice preț.
Egalitatea este un zeu fals
- Generația tânără în proporție de 80% e ateistă sau agnostică, vrea egalitarism cu orice preț crezând că toți putem trăi bine fără inechități.
- Nu suntem niciodată egali între noi, nici în fața lui Dumnezeu nu suntem egali pentru că am primit fiecare alți talanți, nici în fața morții pentru că fiecare dintre noi vom muri în felul în care vom muri. Nu cădeți în capcana egalitarismului filantropic. O armă de o viclenie cumplită, poți distruge orice imunitate a unui grup, indiferent că e un popor, un sat sau un sobor eclesial. Lumea se ține în ordine numai în măsura în care are niște ierarhii, iar acele ierarhii înseamnă ordine pe verticală, valori diferite și implicit inegalități, nu se poate altfel. Comunismul asta a vrut, egalitate peste tot, s-a ales praful de tot. Uniunea Europeană, prin directivele și recomandările pe care le dă asta vrea, egalitate peste tot. Nu putem să fim așa. Nici noi nu putem fi egali cu ungurii și nici ungurii nu sunt egali cu nemții și totuși către asta se tinde.
Apoi merge mai departe, denunțând politica imigraționistă de genocidare a popoarelor autohtone prin metisaj:
- Corcirea aceasta silită premeditată cu aducere de populație alogenă, cu omogenizarea pur și simplu genetică a tuturor popoarelor autohtone într-o masă mare de popor european este o utopie. Unde se va ajunge? La conflicte locale, la razboaie religioase, în occident sunt cartiere întregi în care autoritățile nu mai pot pătrunde, asta este Uniunea Europeană. Pe de-o parte pretindem egalitarism, stat de drept, iar pe de altă parte apar niște focare de potențial conflict ieșite din comun ce se petrec sub ochii noștri.
Foarte bazat, pe la minutul 48, vorbește despre literatură penitenciarelor și despre ideile celor întemnițați, care nu trebuie abandonate pentru a face pe plac institutului Elie Wiesel.
- Mi-am dat seama că adevărul nostru românesc specific se află în acești oameni despre care vorbim foarte puțin, a căror înălțime spirituală era evidentă. Pe mine dacă mă ține ceva în această țară este gândul că întâlnindu-i pe ei, ei mi-au transmit niște idei pe care îi păcat să le arunc peste bord doar ca să fac pe placul celor de la institutul Elie Wiesel.
Pe finalul primei jumătăți a conferinței se descrie natura reală a Uniunii Europene și instrumentul prin care se vrea unirea simbiotică a națiunilor ei.
- Această nouă UE este lăcășul unui marxism cumplit foate insidios făcut în numele filantropiei în numele democrației, a libertății, egalității, cuvintele acestea sunt cuvinte drapel, nu îngăduie împotrivire, sunt ca sfintele moaște, când spun democrație libertate egalitate toți se înseninează. Cuvintele aceastea sunt goale, noi nu trăim în democrație, Uniunea Europeană este expresia unei oligarhii plutocratice. Banii sunt în mâna unei oligarhii, speranța lor în crearea acestei utopii este că ceea ce ne leagă pe toți e o monedă unică, toată pârghia Uniunii Europene stă în această idee că moneda ne poate uni pe toți ștergând toate diferențele, asta e ideea de baza pe care stă Uniunea Europeană.
Șarpele otrăvitor din iarbă
Tot ce a spus Sorin în legătură cu mitul egalității, a diferențelor dintre națiuni și a specificului românesc a fost distrus de „intelectualul” corect politic Adrian Papahagi, care literalmente a stricat toată conferința începând de la minutul 52.
Cum a deschis gura a susținut că nu trebuie să avem un pesimism dizolvant față de Uniunea Europeană, insistând să ne depărtam de cartea fostului dizident sovietic Bukovksy, care face o paralelă dureros de actuală între U.E. și Uniunea Sovietică.
Recunosc că am sărit peste o mare parte a intervenției lui pentru că incoerent. Se agita ca un pește pe uscat, gesticula frenetic și se plimba de colo-colo în timp ce încerca să își exprime ideile într-un limbaj vulgar, suburban, total anti-intelectual.
Am prins în schimb partea în care a spus clar și răspicat „Naționalismul are ceva profund anticrestin”, pe la minutul 58.
Înainte de acest moment apoteotic a făcut o argumentare halucinantă despre cum nu vrea ca fiul lui să-l omoare pe Arpad de la etajul 5 doar pentru că e ungur, insinuând că naționalismul înseamnă doar ură și moarte.
În realitate, NAȚIONALISMUL înseamnă dragoste. De neam, de Dumnezeu, de strămoși și de tradiții.
Mai menționează că în războaie oamenii „pentru liniile alea dungate s-au omorât”, pentru el granițele fiind doar niște linii dungate.
John Lennon, exemplul de liberal perfect, a scris acel cântec faimos în care a spus „Imaginează-ți o lume fără granițe, fără religii, fără ceva pentru care să ucizi sau pentru care să mori”. Păi, o lume în care nu există nimic pentru care să mori este o lume stearpă, uscată, și lipsită de un sens profund, pentru că nu iubești și nu crezi în nimic încât să fi dispus să-ți dai viața pentru acel ceva.
Papahagi spune același lucru ca John Lennon: „Eu nu vreau să moară fiul meu de 20 de ani care acum studiază matematică la Londra în numele românității sau al unui principiu. Nu vreau să moară fiul meu pentru nici un principiu pe lumea asta. Prefer ca fiul meu și voi toți să fiți vi,i chiar dacă noi mai pierdem câte ceva din măreață noastră românitate.” Perfidă este metoda prin care se folosește de relația tată-fiu ca să stârnească empatie și emoții în audiență, dirijând discuția spre discreditarea conceptului de naționalism.
Ascultați cu urechile voastre și trageți singuri concluziile! Din punctul meu de vedere Papahagi este un laș și un intelectual de carton, tăiat împrejur la creier, pseudo-conservator iudeo-creștin, de fapt un globalist în deghizare.
Iată argumentarea sa, care se vrea mai serioasă, de ce naționalismul este anticreștin:
Papahagi: „Fiindcă naționalismul în sine este antipersonalist, pune națiunea deasupra persoanei umane, ori Christos n-a venit să constituie națiunii, ci să fondeze persoana umană. Naționalismul și creștinismul nu numai că nu sunt coextensive dar sunt autoexclusive, creștinismul e universalist și personalist.”
Energia din sală a scăzut considerabil după asemenea inepții. Ca un nor întunecat, sminteala generată l-a făcut și pe Sorin Lavric să afirme la un moment dat „Noi nu avem alt drum decât Uniunea Europeană! Ferească Dumnezeu de Rusia!”
Concluzii
Prima parte a conferinței este foarte valoroasă și un pas în față cu privire la discursul incorect politic în public. Acum după confirmarea victoriei forțelor pro-Brexit din Anglia, Uniunea Europeană este un monstru pe cale să-și dea duhul. Va dura câțiva ani, decenii probabil, dar noi tinerii îi vom prinde sfârșitul pe timpul vieții noastre.
Nu ne permitem să lăsăm garda jos când avem de a face cu așa-ziși intelectuali de dreapta.
Chiar dacă Papahagi e un șerpișor, capul său este legat de trupul unei hidre teribile care se încolăcește în jurul națiunilor europene, storcându-le de viață. Hidra satanică a național-sionismului.
În fața acestei hidre se întreabă o Europă însângerată și secată de puteri: „Unde ești tu astăzi, Hercule…cine mai ești tu?”
Răspunsul vine cu un sunet. Sunetul oțelului care alunecă pe pielea tecii. Tu ești, care citești acum. Eu sunt, care scriu. Noi, care mărturisim Adevărul, mânuind Sabia, suntem Hercule! Și suntem aici.
Sterie CIUMETTI
Citește și: Manifest împotriva național-sionismului
Citește și: Portretul românului iudeo-creștin
Pe teologul Radu Preda l-am cunoscut prin nepotul lui Rosen Krank, prin Horia Alexandru (Frunza), care a fost directorul Bibliotecii Municipale Bucuresti din 1990 până în 2016. Radu Preda nu stia (nu stie) ca a fost in atentia si lucrarea unor asemenea clandestini.
Dintr-o familie de evrei khazari de la Cernauţi, Rosen Krank s-a nascut in august 1917 in (inca) imperiul Austro-Ungar, la Marsch-Schonberg (Sumperk, azi in Cehia).
Fiul acestui Rosen Krank, Evgheni Krank, îşi schimba numele în Eugen Frunză în timpul României Mari, 1918-1940, care includea si Bucovina cu orasul Cernauti, unde a trait acest Krank/Eugen Frunza, mare activist comunist.
Eugen Frunza (Evgheni Krank) devine dupa ocuparea Romaniei de catre Uniunea Sovietica (1944), redactor politic sau redactor sef la Scânteia şi Flacăra, organele de propagandă şi îndoctrinare ale Partidului Comunist din România. Totodată, Krank/Frunza a fost până în 1955 secretar al Uniunii Scriitorilor din România.
Am fost obligaţi la şcoală, generaţia mea şi altele de sub ocupaţie sovietică, să învăţăm pe de rost poeziile comuniste ale lui Eugen Frunză (Krank). Am refuzat si am luat note mici, de trecere!
*
Din 1990, bibliotecarul Horia Alexandru de la biblioteca capitalei (nepotul khazarului Rosen Krank) a desfăşurat o activitate făţiş creştin-ortodoxă, dar şi de apropiere de revistele „spirituale“ apărute la începutul lui 1990, cum era cea înfiinţată de mine cu câţiva prieteni, numită „Arhetip-Atelier Spiritual“ (cu rezonanţă clar masonică -„atelier“, loja micuţă -, dar fără corespundere în realitate, adică nu eram deloc masoni, deşi eram curtaţi, mai ales din partea Marelui Orient al Franţei).
Bibliotecarul Horia Alexandru (Krank) s-a apropiat din 1990 si de ASCOR (Asociaţia Stundenţilor Creştin Ortodocsi din Romania) pe care practic încerca şi reuşea parţial să îi conducă. Astfel a avut loc, în a doua jumătate a lui 1990, o conferinţă „creştină“ la Facultatea de Drept a Universităţii (lângă Operă) în care, pe lângă câţiva tineri de la ASCOR, H.F./Krank îl adusese şi pe liderul Pieţei Universităţii, Marian Munteanu. Îl mai adusese Krank în prezidiu şi pe un preot „Ioasaf“, care publicase o pascalie în care înfiera cu ură manifestaţia de la Piaţa Universităţii (binecuvântată, însă, de bunul nostru preot Galeriu). M-am ridicat din sală şi l-am întrebat pe preotul Ioasaf cum poate să stea lângă Marian Munteanu după ce prin pascalia lui indemnase la ură şi riposte împotriva manifestanţilor de la Piata Universităţii, urmând după aceea aproape asasinarea liderului Marian Munteanu în 13-14 iunie 1990. Marian Munteanu părea surprins (eu şi cu el am copilărit pe aceeaşi stradă, iar mama lui, Maria, mi-a fost profesoară de limba română).
Imediat Horia Alexandru Krank i-a şoptit ceva la ureche unui tânăr de la ASCOR, după care acesta s-a sculat din prezidiu şi a început să ţipe că „masonii de la Arhetip“ se află în această sală. (În acelaşi timp, Horia Krank jinduia insistent după logodnica / soţia mea, dar nu putea să se apropie.)
*
Dar, prin Horia Alexandru (Krank, după numele khazar) l-am cunocut şi pe viitorul teolog Radu Preda (azi nu îmi răspunde la mesaje – nici nu insist -, deşi aşi fi avut nevoie de ajutor privind dezgroparea dosarului meu de anchetat si retinut politic de la Securitate / CNSAS / SRI, iar el are acum o poziţie de unde poate face unele presiuni).
Tânărul Radu Preda era olimpic la limba română şi a fost remarcat de scriitoarea Zoe Dumitrecu-Buşulenga şi adus l-a Bucureşti (Radu este lipovean, din Delta Dunării). S-a lipit apoi de bătrânul naţionalist creştin Petre Ţuţea, la care a locuit un an de zile, apoi l-am găzduit eu câteva luni în garsoniera mea (unde funcţiona şi redacţia Arhetip). L-am plasat apoi în gazdă la altcineva. Dormeam unul lângă celălalt ca nişte soldaţi. El, Radu Preda, se mai ridica pe jumătate noaptea din pat şi, inconştient (ca un somnambul), vorbea speriat ceva intr-o limbă slavă, din care distingeam doar: „Arhetip masoni“. Erau minciunile pe care i le spusese Horia Krank, probabil.
Apropierea lui Radu Preda de Biserica Ortodoxă (urmărită de Krank) a făcut ca, la un moment dat, să mă invite pe mine (colegul lui de odihnă) la mânăstirea Antim, în sala unde se întruneşte Sinodul Bisericii, când era goală (el avea cheile). El stătea pe locul Patriarhului, iar eu pe un jilţ oarecare. Era ca şi când ne jucam, dar vorbeam lucruri foarte serioase şi foarte grave despre soarta noastră ca neam şi ca şi creştini.
I-am găsit o gazdă apoi lui Radu Preda (în Floreasca), căci şi lui începuse să îi placă prea mult de logodnica mea (viitoarea mea soţie), întrebându-mă dacă are voie!
Ceea ce am cunoscut personal este exact asa cum am relatat mai sus (relatia mea cu Radu Preda, de exemplu). Am scris, insa, grabit, cu greseli, dar pentru prima data am relatat asemenea informatii sensibile pentru mine. Privind familia lui Horia Alexandru Frunza (Eugen Frunza / Krank [“boala” in germana]), care ii urmarea evolutia lui Radu la inceputul anilor ’90, ar trebuit cercetat mai atent si verificat ceea ce eu am spus ca dintr-o rasuflare! In esenta nu am gresit, cred, dar detaliile…. pot fi importante si pot face diferente.
“Pe teologul Radu Preda l-am cunoscut prin nepotul lui Rosen Krank, prin Horia Alexandru (Frunza), care a fost directorul Bibliotecii Municipale Bucuresti din 1990 până în 2016…”
Domnule Niculae, cred ca faceti o confuzie. Nu pot sa acopar toata perioada 1990-2014, dar stiu sigur ca in perioada 2003-2013 directorul Bibliotecii Metropolitane a fost Florinel Rotaru (fost vremelnic secretar de stat la cultura, fost vremelnic senator PSD) In anul 2014 a fost arestat.
Stiu asta foarte bine. L-am cunoscut in 2007 la Tirgul Olarilor de la Horezu (la Hanul 3 stejari), unde m-am dus sa ma intilnesc cu printul Dimitrie Callimachi. Printul si Rotaru erau invitati la Slatioara ai lui Dinu Sararu. De la Horezu am plecat impreuna la Vaideeni, sa vada mosia pe care o aveam pe atunci.
A doua oara l-am intilnit la un restaurant de linga Piata Dorobanti, unde au mai venit printul Callimachi si Dinu Sararu. Nu stiam pe atunci ca Dinu Sararu este mason, ma interesa faptul ca el conducea ziarul Cronica Romana, iar eu, in razboi cu Romtelecom, cautam sprijinul presei – eu am platit masa, dar presa nu m-a ajutat.
Ultima data l-am intilnit in ziua de 15 nov. 2009, la Biblioteca Metropolitana, unde printul Callimachi a lansat cartea scrisa de tatal sau, “printul rosu” Scarlat Callimachi. Stiu precis data intrucit este mentionata in dedicatia scisa de print pe cartea “La rascruce de vremuri”.
Alexandru Horia (care isi ascundea de regula, la evenimentele publice, si numele Frunză, pentru a nu fi identificat cu tatal sau, comunistul Eugen Frunza), a fost de la inceputul anilor ’90 coordonatorul sau seful de directie al Centrului de Tineret Biblioteca Municipiului Bucuresti. Nu a fost neaparat “managerul general” al Bibliotecii (desi aparea la un moment dat, la stirile tv ca; “Alexandru Horia, director la bibilotecii Bucuresti” (fiind probabil numit cu delegatie de Primarie pentru anumite perioade. Ca sef al directiei de tineret a bibliotecii, l-am cunoscut ca avand doua fete, la un moment dat. Era priteten pe fata cu noi de cei de “Arhetip-Atelier Spiritual” (mai ales cu mine, asa mi l-a predat pe Radu Preda ca amic), dar ne denigra fata de cei de la ASCOR, pe la spate, pretinzand fals ca am fi niste masonii cu interese tulburi.