Remember

Interviu cu scriitorul Petru Romoşan, realizat de Michel Labro şi publicat în săptămânalul francez „L’ Événement du jeudi”, numărul din 26 ianuarie-1 februarie 1989

     „Scriitor, autor a trei volume de poezie, Petru Romoşan a plecat din România la 30 septembrie 1988   […]

 

   „Scriitor, autor a trei volume de poezie, Petru Romoşan a plecat din România la 30 septembrie 1988

                         «Voi, francezii, vă încredeţi prea mult în Gorbaciov»

 L’ Événement du jeudi (EDJ) : Cum aţi plecat din România ?

Petru Romoşan (PR) : Aşa cum încearcă să plece mulţi români în fiecare zi. Pe jos, trecând graniţa cu Ungaria. Mai demult, oamenii încercau să treacă în Iugoslavia, dar s-a întărit supravegherea acolo în ultimii ani. Aşa că încearcă s-o ia prin Ungaria…

EDJ : Şi ungurii ? Ce atitudine au avut ?

PR : Se întrebau dacă nu cumva eram vreun „securist”, adică un agent al Securităţii române. Când am reuşit să-i conving ca sunt scriitor, mi-au dat documente de şedere temporară. Oficial, nu vor să pară că le acordă azil tuturor celor care le trec frontiera. E greu pentru ei să recunoască faptul că o ţară socialistă primeşte refugiaţi dintr-o altă ţară socialistă. Azi sunt în Ungaria vreo 30-40 000 de români. Pe când mă aflam la Budapesta, mi s-a spus că sosiseră recent trei ofiţeri de Securitate care fugiseră din România apucând pe acelaşi drum.

EDJ : Europenii au sentimentul că se strânge laţul în jurul lui Ceauşescu. E şi sentimentul românilor ?

PR : Noi am vrea să putem crede asta. Dar Ceauşescu şi-a stors propriul popor pentru a achita cea mai mare parte din datoria pe care o avea România la alte ţări. E dificil să faci presiuni asupra lui şi încă mai greu să-l răstorni. Cât despre români, ei au ajuns să fie atât de disperaţi, că nu mai cred în nimic. Nici în americani, nici în ruşi. Poate nici măcar în bunul Dumnezeu.

EDJ : Se spune că Ceauşescu ar fi bătrân, bolnav. Şi-apoi, mai e şi Gorbaciov…

PR : Despre senilitatea lui Ceauşescu şi despre bolile lui s-a spus totul – toate speranţele, toate zvonurile s-au consumat. Dacă aş vrea să fiu cinic, aş zice că, în ciuda celor 71 de ani ai lui, omul e încă foarte tânăr pentru un şef de stat socialist. Sistemul lui de propagandă e acum mai perfecţionat ca oricând. Ştiţi că nu se mai deplasează prin ţară decât înconjurat de 2 000 sau 3 000 de securişti ? Când merge într-un sat demolat, securiştii se transformă în ţărani şi strigă „Trăiască demolarea !”. Când s-a dus la Braşov vara trecută, a intrat în uzinele de la care au pornit manifestaţiile din 1987. Muncitorii au fost închişi în ateliere. Iar televiziunea l-a filmat pe Ceauşescu perorând în faţa a 3 000 de zbiri deghizaţi în muncitori.

EDJ : Şi Gorbaciov ? Cu perestroika ?

PR : O sa vedem cum se va descurca atunci când se va ţine la Moscova conferinţa despre drepturile omului. Dar eu unul cred că vă puneţi prea mari speranţe în Gorbaciov. Azi, Ceauşescu îl face să apară într-o foarte bună lumină. Dogmatismul lui scoate în evidenţă spiritul de deschidere al sovieticilor. Poate că nu e chiar întâmplător. Ceauşescu e un soldat al comunismului. A fost pus în funcţie de sovietici. Şi tot sovieticii sunt cei care-l pot da jos. Dar oare chiar vor asta ? Au oare vreun mare interes s-o facă ? Habar n-am.

EDJ : Ce credeţi că are Ceauşescu în minte astăzi ?

PR : Să reziste. Să se menţină la putere. E singura lui ambiţie, spre asta îşi îndreaptă toate eforturile. Ceauşescu poate fi comparat cu un cancer care a cuprins România. Sau, dacă preferaţi, România suferă de o boală care se numeşte Ceauşescu. În ziua în care totul va lua sfârşit, putem spera că ţara se va regăsi întărită pentru că nimeni în România nu va mai putea crede vreodată în comunism. Poate că ăsta va fi fost unicul merit al lui Ceauşescu.

EDJ : În Franţa, preşedintele Republicii, ba până şi secretarul general al Partidului Comunist au luat poziţie împotriva regimului de la Bucureşti.

PR : Îi suntem recunoscători preşedintelui Franţei pentru că nu a acceptat niciodată să vină în vizită la Bucureşti. Dar trebuie oare să vă amintesc lista oamenilor politici occidentali care s-au lăsat înşelaţi de Ceauşescu ? Nixon, Ford, Carter, de Gaulle, Wilson, Brandt, Schmidt… În România, oamenii resimt şi azi ca pe o dramă această orbire a Occidentului.

Click pe imagine pentru mărire!

Notă: L’ Événement du jeudi a fost un săptămânal francez de actualităţi foarte citit, fondat de Jean-François Kahn în 1984 (mai târziu, tot el a înfiinţat Marianne). Michel Labro era director adjunct executiv al hebdomadarului parizian din rue Christine, în Cartierul latin. În iarna 1987-1988, Michel Labro, împreună cu tânăra Alexandra Laignel-Lavastine, au reuşit să prezinte primii Occidentului revolta muncitorilor de la Braşov din 1987 în L’ Événement du jeudi (informaţiile au fost preluate în presa mondială). Ulterior, Michel Labro a condus de-a lungul multor ani redacţiile L’Express şi Le Nouvel Observateur.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *