Cadran international

Întronarea împăratului Naruhito: Statele europene reprezentate la nivel modest, Iohannis cel cu moț

  Cum manifestările oficiale prilejuite de întronarea împăratului Naruhito au durat două zile – 22 și 23 octombrie – cred […]

 

Cum manifestările oficiale prilejuite de întronarea împăratului Naruhito au durat două zile – 22 și 23 octombrie – cred că se cuvine insistat asupra acestui eveniment  important din istoria Japoniei, cât și din viața politică internațională. Din acest ultim punct de vedere, trebuie spus că la ceremonii au asistat peste 2.500 de invitați, cât și reprezentanții a 194 de state, amănunt la care voi reveni ulterior.

Înainte de orice este de remarcat că, potrivit cutumei, Naruhito s-a întronat el însuși, devenind de facto, la 59 de ani, al 126-lea împărat al Japoniei, ceremoniile solemne fiind încărcate de tradiții și simboluri, pe care le-a onorat alături de soția sa, împărăteasa Masako. Evenimentul a avut loc la peste cinci luni după ce tatăl său, împăratul Akihito, a abdicat din motive de sănătate, el domnind aproape 30 de ani.

Principalele festivități ce marchează întronarea unui nou împărat nipon au loc în mod normal în mai puțin de 12 luni după ce el s-a urcat pe tron, pentru a respecta anul de doliu ce urmează decesului predecesorului său. De data aceasta, întrucât fostul împărat a abdicat, la 1 mai, ele au avut loc mai repede, fiind marcate printr-o ceremonie națională, data de 22 octombrie, în acest caz, fiind decretată zi de sărbătoare.

Este doar a doua oară când întronarea împăratului s-a desfășurat la Tokyo. În 1928, chiar dacă domnea în capitala politică a țării, ceremoniile de acces pe tronul Crizantemei pentru Hirohito, bunicul actualului suveran, au avut loc la Kyoto.

Ritualul s-a desfășurat în Matsu-no-ma (Sala pinilor), locul cel mai important din Palatul imperial, mărturie a epocii Heian (794-1185). Ca și în 1990, când s-a întronat tatăl său, împăratul Akihito, noul împărat Naruhito purta sokutai, un veșmânt din epoca Heian.

Așezat pe tronul Takamikura, tronul Crizantemei, el a prestat jurământul. Utilizarea tronului datează din epoca Heian, cel de azi, realizat în 1915, pentru întronarea împăratului Taisho, are 6,5 metri înălțime și cântărește opt tone. I se spune tron, dar, de fapt, este mai curând „o casă într-o altă casă”. Se termină cu un ornament în formă de Phenix, pasărea fabuloasă care se regăsește în Orient, cât și în Occident.

Împărăteasa, purtând un kimono juni-hitoe, a luat loc alături, pe un tron mai mic, de  5,70 m, numit Michodai.Cele două tronuri au structuri impozante și sunt păstrate în Palatul imperial din fosta capitală Kyoto. Ele au fost demontate și mutate la Tokyo pentru prima oară în 1990, cu prilejul întronării împăratului Akihito, la 22 de luni după moartea lui Hirohito. Pentru demontarea și transportul lor s-au plătit 300 milioane de yeni, adică 3 milioane de euro.

Tronurile Takamikura și Michodai.

Fratele monarhului, prințul moștenitor Akishimo, soția lui, prințesa Kiko, și cele două fiice ale lor, prințesele Mako și Kako, purtau superbe veșminte tradiționale. Și ceilalți membri importanți ai familiei imperiale au asistat la ceremonie și ei având veșminte somptuoase tradiționale, specifice epocii Heian.

Împăratul emerit Akihito și soția sa împărăteasa emerită Michiko (titlurile de joko – emerit – fiind atribuite după ce primul a abdicat) au absentat de la ceremonie. La fel fiica lui Naruhito, prințesa Aiko, 18 ani la 1 decembrie, și prințul Hisahito, 13 ani, al 2-lea în ordinea succesiunii la tron, ambii fiind minori.

Invitații, mai mulți decât data trecută, cu 30 de țări în plus reprezentate, în total 194 , circa 2.500 de invitați, față de 2.200 în 1990,  japonezi și străini, au asistat la ceremoni, dar din mai multe săli ale Palatului imperial. Din epoca Meiji, premierul asistă la această ceremonie, drept pentru care, după ce împăratul a prestat jurământul și a rostit alocuțiunea tradițională, premierul Shinzo Abe a citit un mesaj de felicitare, apoi a invitat asistența să strige de trei ori „banzai” în onoarea suveranului. Cuvântul „banzai” se traduce exact 10.000 de ani ( adică „viață lungă împăratului” ) – „ban” însemnând  zece mii, iar „zai” – an.

Banzai” este și cuvântul pe care-l strigau celebrii kamikaze înainte de a-și îndrepta avioanele lor spre cele inamice. După ce, afară, s-au tras mai multe salve de tun de către „forțele de autoapărare”, pentru că, după ultima conflagrație mondială, Japonia nu are oficial armată, în încăpere s-au coborât jaluzelele și ceremonia s-a încheiat.

Ea fusese precedată de o alta foarte scurtă, în ceremonialul shinto, desfășurată cu ușile închise, în cadrul căreia Naruhito „și-a informat” înaintașii despre întronarea sa. Ea  a durat circa 30 de minute și ar fi trebuit urmată de o paradă în cadrul căreia cuplul imperial trebuia să parcurgă într-un automobil decapotabil traseul de la Palatul imperial până la reședința Akasaka, astfel încât mulțimea aflată pe traseu să-l vadă în direct, eveniment rarisim, și să-l aclame.

Din cauza pagubelor uriașe provocate de taifunul Hagibis, la 12 și 13 octombrie, cât și din respect pentru victimele catastrofei, dar și pentru că parada impunea mobilizarea a numeroase efective angajate acum în operațiunile de ajutorare și de reconstrucție a zonelor sinistrate, guvernul a decis ca această procesiune să fie amânată pentru duminică, 10 noiembrie. Cu acest prilej noul suveran va celebra un ritual unic în fiecare domnie: marea sărbătoare a recoltelor, o tradiție shintoistă veche.

Un amănunt ce subliniază importanța acordată respectării ultimelor norme antipoluante, casa imperială niponă a decis că automobilul Toyota Century să înlocuiască mașina Rolls Royce Corniche decapotabilă, folosită la întronarea împăratului Akihito, în 1990.

Seara a avut loc un banchet la Palatul imperial cu circa 400 de invitați (reprezentanți ai guvernului nipon și demnitarii străini), prilej cu care aceștia au putut vedea cele două tronuri și au ascultat muzică specifică. Cum era de așteptat, la masă s-au servit îndeosebi specialități japoneze.

A doua zi, miercuri, 23 octombrie, a avut loc o ceremonie a ceaiului la care au luat parte fostul cuplu imperial Akihito –Michico. La rândul lui, premierul Shinzo Abe i-a primit pe oaspeții străini la un dineu festiv organizat într-un mare hotel din capitală.

Deși, cu timpul, în Japonia, shintoismul a înlocuit puțin câte puțin budhismul, devenind religie de stat la mijlocul secolului al XIX, iar împăratul prezida slujbele religioase, păstrându-și și azi această calitate, azi  țara este una laică, fără religie de stat, iar sluijbele care le prezidează el nu au loc decât într-un cadru privat și familial.

Finalul actualelor ceremonii are loc peste o lună, la 23 noiembrie, la sanctuarul Ise, cel mai important sanctuar shitoist din Japonia. Este templul zeiției-mamă Amaterasu, care a creat lumea, deci și Japonia, și doar împăratul poate intra înăuntru, unde sunt păstrate simbolurile zeiței, între care oglinda ei magică, Kagami. Acolo, el se reculege.

De notat că mesajul acestei oglinzi coincide cu cel al sfârșitului recoltării orezului – o perioadă în care, în mod tradițional, țara, care și-a refăcut proviziile, este fericită, zeii la fel, și, prin urmare și împăratul, care reprezintă zeii, este la fel !

Noua eră imperială care a debutat în Japonia prin domnia lui Naruhito se numește „Reiwa”, asociere de două ideograme care onorează „armonia”, dar și „ordinea”, iar mesajul poate fi rezumat astfel : „Fiți înțelepți!”

După capitulare și finele celui de Al Doilea Război Mondial, Japonia este o democrație reprezentativă, împăratul neavând decât prerogative simbolice. Cu toate acestea este vorba de o dinastie dublu milenară. Al 126-lea împărat, Naruhito, descinde direct dintr-o familie imperială care a început să guverneze țara în anul 660 î.H. Este o istorie foarte respectată și o moștenire uriașă.

Cum spuneam la început, la aceste ceremonii au asistat oaspeți din multe țări ale lumii, cel mai bine fiind reprezentate, firesc, statele având monarhi în fruntea lor. A fost vorba de șefi de stat și de guvern și principi din 194 de țări.

Astfel, au fost prezenți Maxima și Willem-Alexander, regele și regina Țărilor de Jos, regele Felipe și regina Letizia din Spania, regele Carl Gustav și regina Silvia din Suedia, Marele duce de Luxemburg, Henri,  regele Buthanului, Jigone Khesar Nangyel Wangehuck, însoțit de regina Jetsun,  regele Philippe și regina Mathide  a Belgiei, prințul Charles, fără soția sa, Camilla Parker Bowles, rămasă la Londra, „cu treabă”, regele Frederik  și  regina Mery a Danemarcei, prințul moștenitor Haakon al Norvegiei, și Albert de Monaco. Cum se constată ușor este vorba de suverani care au puteri simbolice, protocolare în țările lor.

În schimb, marile state occidentale, ca și din alte zone ale lumii, au fost reprezentate la nivel scăzut. De pildă, din SUA a fost Elaine Chao, ministrul Transporturilor, nici măcar secretarul de Stat Mike Pompeo! Din Franța a fost ex-președintele Nicolas Sarkozy, ca emisar special al președintelui Emmanuel Macron, și nu premierul sau ministrul de Externe, șeful de la Ellysee aflându-se într-o vizită „foarte importantă” în Mayotte din aripelagul Comore! Dintre mahării UE a fost Federica Mogherini, ministrea de Externe a Uniunii.

Marea Chină a fost reprezentată de vicepreședintele Wang Qishan, o prezență insolită fiind președintele de extremă dreaptă din Brazilia, Jair Bolsorano. Camerunul, stat din Africa, a trimis un vicepremier! Nu am văzut nicăieri nicio știre despre reprezentare la cel mai înalt nivel din Germania, Italia, Grecia sau din state estice europene!

În schimb, credincios ideii ceaușiste potrivit căreia „mai e state de vizitat”, Klaus Iohannis nu a scăpat ocazia să bifeze o călătorie în Țara Soarelui Răsare, alături, evident de consoarta lui. În alte împrejurări nu aș fi consemnat o atare călătorie care nu aduce nimic Românei, economiei și culturii ei, dar, dacă mă uit la celelate țări europene și văd cum abordează atare probleme, dacă mă uit la criza politică din țară și, deopotrivă, la campania electorală prezidențială și ce ar trebui să fie ea, nu pot să nu spun răspicat că actualei  persoane ce are birou la Cotroceni i se rupe în „paișpe” de România și problemele ei.

De fapt consemnăm o nouă dovadă a celebrului, de acum, dezinteres cras față de țară și popor, fiind tot clar că pe Iohannis îl interesează doar imaginea lui, strângerile de mână cu alți demnitari străini și toaletele consoartei. Din ultimul punct de vedere am rămas siderat văzând cum presa cotrocenistă prezintă rochia pe care Carmen Iohannis a purtat-o la întronarea împăratului nipon.

Dacă gașperițele care semnează ar fi văzut ținutele de gală ale unora dintre persoalitățile feminine prezente la ceremoniile respective și ar fi cinsitite cu ele însele și ar respecta tot mai puținii cititori pe care îi au ar fi scris că a fost o rochie demnă de Balul bobocilor de la liceul din Sibiu unde predă cea care a îmbrăcat-o!

În rest: À bon entendeur, salut ! Ne vedem la data viitoare, la detronare!

                                                                                                   Dumitru CONSTANTIN

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.