Cele mai multe din aceste firme au sediul social în Bucureşti, unele fiind mutate în Capitală în urma tranzacţiilor efectuate, în timp ce altele au fost transferate din Bucureşti în alte judeţe ale ţării, în unele cazuri fiind în urma unor asemenea tranzacţii. Cazul pare demn de ’’Guiness Book’’, mai ales că românii sunt, se pare, campioni în stabilirea a diferitelor recorduri ciudate. Dacă e să facem niscaiva socoteli, individul a înfiinţat în fiecare an de viaţă câte 10 firme sau preluând aproximativ o firmă în fiecare zi, iar pentru acest demers a călătorit prin toată ţara. În realitate el însă a preluat în 2009 marea majoritate a firmelor, foarte puţine fiind cumpărate în 2008. Cercel este însă, conform analiştilor, un boschetar utilizat de unul sau mai mulţi ’’consilieri’’ în cârca lui fiind transferate firmele. La un comision minim de 1000 euro, ’’consilierii’’ au încasat câteva sute de mii de euro numai de la tranzacţiile în care a fost, chipurile, implicat tânărul de 21 de ani. Iar dacă mai luăm în considerare că aceste operaţiuni implică plata unor taxe la Registrul Comerţului, care se ridică la aproximativ 1000 RON/tranzacţie, implicând modificarea actului constitutiv, rezultă că instituţia în cauză a încasat peste 2 miliarde de lei vechi de pe urma sa. Dincolo de riscurile enorme la care se expun furnizorii care vor colabora cu aceste firme, este clar şi din avion că firmele lui Cercel fac numai tranzacţii dubioase. În ’’afacerea’’, absolută legală conform prevederilor în vigoare, a intrat şi fratele său mai mare, Gabriel Cercel, 27 de ani, care figurează ca asociat la 62 de firme. Tranzacţiile efectuate pe numele lui Daniel-Nicolae Cercel provoacă bugetelor de stat o ’’gaură’’ de peste 3 milioane de euro. Plus că partenerii de afaceri ţepuiţi de societăţile preluate de fraţii Cercel au obligaţia de a plăti TVA, impozite şi alte taxe pentru sumele neîncasate. În acest timp ministrul Sebastian Vlădescu, vizavi de acest caz, are o replică stupefiantă: ’’Măsurile legale de a împiedica cesionarea firmelor sunt foarte greu de implementat’’. Anunţuri de genul ’’preiau firme cu datorii, la bugetul statului, bănci, leasing, furnizori, prin Registrul Comerţului. Se preia întreaga contabilitate, se schimbă şi domiciliul fiscal’’ sunt cu nemiluita pe site-urile de profil, fiind postate atât de avocaţi/jurişti rataţi, de indivizi care se prezintă ca şi consultanţi fiscali, dar şi de mari firme de avocatură. Ofertele au un succes deosebit, numeroşi fiind cei care preferă să plăatească un comision de câteva sute de euro, în loc să-şi achite datoriile de zeci de mii sau poate chiar mai mari. Unele din firmele înfiinţate conform acestei reţete mor la scurt timp după vânzarea către boschetari, prin deschiderea insolvenţei sau prin inactivitate. Ce nu ştiu ’’şmecherii’’ care vând firmele cu datorii cu tot este faptul că, totuşi, pot fi traşi la răspundere pentru faptele comise în perioada în care au fost asociaţi şi/sau administratori ai firmei respective. Numai că aceste prevederi legale nu se aplică. Orice tranzacţie cu aceste societăţi prezintă cu grad maxim de risc. Mai exact, există posibilitatea ca ’’ţepari de meserie’’ să acţioneze în numele acestor societăţi, să comande marfă cu plata pe bază de cecuri sau Bilete la ordin, semnate de Cercel sau chiar de persoane care n-au nici o legătură cu agentul economic respectiv, iar la scadenţă, instrumentele de plată vor fi refiuzate din lipsă de disponibil, iar cel va trebui să răspundă în faţa legii este unul din fraţii Cercel. Şmecherii scapă de datorii, consilierii se îmogăţesc din comisioanele percepute (2-10 % din datoriile firmei, dar minim 1000 euro la tranzacţie, după cum se precizează în anunţuri), iar ţeparii prosperă şi se înmulţesc pe zi ce trece, protejaţi de legile în vigoare, dar şi de complicitatea instituţiilor statului. Ce mai contează că unele din firmele lui Cercel nu au depus declaraţii fiscale de luni bune, ceea ce face ca eventualele datorii către stat să nu figureze în evidenţele oficiale. Cazul fraţilor Cercel nu este singular, de aceea pierderile suferite de stat din cauza acestor vânzări de firme se pot aproxima la sute de milioane de euro. Culmea râsului este că apartamentul în care locuiesc oficial fraţii bucureşteni are datorii la întreţinere de peste 4500 RON.
Pompiliu Comșa