Atitudini

Învierea-n România muribundă

  Învierea-n România muribundă în Calea osândirii, El și crucea sub care puterile îl lasă aleg să-i fie omului răscrucea […]

 

Învierea-n România muribundă

în Calea osândirii, El și crucea
sub care puterile îl lasă
aleg să-i fie omului răscrucea
unde Mântuirea-și face casă

grădina Ghetsimani e toată goală,
soldații nu-s, dar bicele-L snopesc,
pare un semn – tăcuta rânduială
și prevestiri ce vin Îl potopesc

îndură calvarul smerit, suveran,
unde-i gloata smintită de ură?
se-aude-ntr-o casă-un suspin de pian
din clapa-năbușită în arsură

același chin, mereu aceleași patimi,
lumina-ncoronată strâmt de spini
abia de-și mai găsește printre lacrimi
drum înspre Cerul smuls din rădăcini

chiar, intrarea biruindă-n Cetate,
triumful primirii, când au trecut?
alaiul n-a fost, dar ramuri uscate
ce umbre nevăzute le-au pierdut?

trăiește cruzimea torturii în van,
e doar începutul Lumii d`Apoi,
Mîntuirea-L cheamă în fiece an
să domolească spurcarea din noi

suflarea lumească plânge, e-n vaier,
Îl regăsește-n brânci pe Creator,
Tu-asculți doar ruga celor făr` de aer
și gândul frânt până-n ventilator

sătul de-atâta necredință-n fire,
vrei, un timp, Biserica curată,
să nu Îți fim nici rod, nici amintire,
poate, doar, o ultimă erată

Te-ai săturat de legăminte oarbe,
de necredința ascunsă-n rugăciuni,
alienarea noastră-n timp resoarbe
o cale-mbălsămată cu minciuni

când ceasul dă în ultima secundă,
treci peste toate și fă-ne un dar ,
lasă, Doamne, în Casă să-ți pătrundă,
cu ce mai are-n suflet și-n hotar,
biata Românie muribundă,
ca să se roage singură-n Altar!

                     Costinel Petrache

              12 aprilie, anul COVID-19

2 Comments

  1. IQ100

    Stiti ca nu sunt credincios.
    Intr-un repoprtja TV m-au impresionat niste batranei de la tara singurei PRIVATI de suportul afectiv si psihologic al mersului la biserica,ASTA ii omoara.
    Noi, necredinciosii,sau credinciosii altfel, putem sta acasa.Ei nu.

  2. Ionela Ionescu

    Asta am spus și eu și mi-a sărit lumea în cap.
    Așa numitele măsuri de protejare au un efect contrar celui declarat.
    Cum te simți ca om când știi că prin lege nu ai voie să ieși pe stradă ?
    Cum te simți după o iarnă , cu organismul epuizat , să ți se legifereze lipsa de acces la soare, la vitamine, la ștevie, la ceapă verde ?
    Cum te simți când fiind singur pe lume să trebuiască să te milogești de altul să-ți aducă ceva ?
    Cum te simți de panicat când știi că aceeași masă de cetățeni care își rezolva aceleași treburi în opt ore se vor înghesuie să își rezolve (exact tot aceleași treburi) în doar două ore, conform legiferării, ți-e frică să nu te infectezi , ți-e frică să nu faci față vitezei, înghesuielii, te gândești că nici mâine nu vei reuși să rezolvi ceea ce n-ai rezolvat nici ieri, nici alaltăieri, sau te simți dirijat că o vită ?
    Dar mai ales, cum te simți când nimeni din restul societății nu se pune în papucii tăi , nimeni nu îți vede nici micile dileme existențiale și nici sentimentele ?
    Invizibil, renegat, persecutat, umilit , disperat ?
    Singur, când până și accesul la gardul Bisericii îți este legiferat că interzis ?
    Pentru instaurarea noii ordini mondiale dispariția unui bătrân nu înseamnă o economisire a pensiei. Dispariția unui bătrân este dispariția unei părticele din memoria colectivă a istoriei trăite, a istoriei nescrise în cărți, dispariția datinilor, a limbii cu adevărat materne, a rețetelor străvechi și a leacurilor băbești, toate transmise oral de secole.
    Înseamnă înlocuirea tradiției cu tehnologia.
    Nefericirea , științific vorbind, reduce masiv imunitatea organismului, adică nefericirea ucide, la propriu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.