Cap limpede

Magda Ursache: Ioan Adam sau „le juste milieu”

  „Un popor care nu-și cunoaște istoria e ca un copil care nu-și recunoaște părinții”. (N. Iorga) Când naționalismul (iubirea […]

 

„Un popor care nu-și cunoaște istoria e ca un copil care nu-și recunoaște părinții”. (N. Iorga)

Când naționalismul (iubirea accentuată de neam) e declarat un exces rușinos, condamnabil (ca și amor patriae, de altfel, etichetat sentiment revolut), Panteon regăsit, Ed. Bibliotheca,2018,  remarcabila antologie a lui Ioan Adam reevaluând mari oameni de stat, bărbați ai națiunii, este un  îndrumar. Reconfortant când „bazaconiile” (mulțumesc , Ion Papuc!)  școlii Boia domină piața accidentată a cărții,  de-constructiviștii fiind atât de activi în operația de a denatura trecutul. „Istoricul, domnule Hasdeu, e dator a iubi pe om, cu bunele și relele sale”, a rostit Petre P. Carp, cu știuta sa forță retorică. O adăugire: basnele nu sunt cronici, istoria nu-i nici început, nici sfârșit de poveste, așadar de ficțiune, iar nenorocirile nu se preschimbă în bine de la sine, ci prin gândul și fapta marilor oameni ai țării.

Citate ample, din scrieri puțin cunoscute, din memorii, din cuvântări în forul Parlamentului și  în Sfatul Țării, sub cupola Academiei sau la Alba Iulia într-un moment astral, dovedesc cu prisosință că inșii politici actuali au avut iluștri înaintași, a căror pildă nu-i luată în seamă. Adevărul istoric e trecut acum prin filtrul, strecurătoarea corectitudinii politice. A afirmat și a demonstrat Dan Culcer  că acest soi de cenzură historical correctness e mai perfidă decât cele dinainte.

Adevărul istoric a fost interzis de rolleriadă. Acum, neo-rolerienii (rollerienii II, cum le spune Paul Goma) ascund ori blamează, neagă ori falsifică ce a fost, cum a fost. Brucan îl declara în „Scânteia” pe Iuliu Maniu spion al anglo-americanilor. Postsocialist, s-a reiterat acuza. Minciuna politică e în concurență cu minciuna istorică. Aletheia, termenul grecului Parmenide, la romani Veritas, umblă cu capul spart sau bătut măr. Cât de actual e bătrânul Bolintineanu, care, în „Albina Pindului” din 1 septembrie 1868, își clama revolta: „Ai căzut, o, Românie, iar la chin și umilință,/ Nu prin străini ce te-apasă, ci prin reaua ta voință./Oameni uciși de sclavie, nu puteți fără stăpâni!/Nu mai sunteți oameni liberi, nu mai sunteți voi români?/Nu mai este viața mare, nu mai e voință- a țară?/ Orișice pe aici se face este ordonat de-afară?” Și nu obosesc să repet, pentru „neamul nevoii”, că indignarea face versul lui Aron Cotruș: „Ești unul,/poți fi milioane, /curajul tău să-nfrunte temnița, tunul;/ să crească voinicește,/ vrerea ta românească/ să crească, / Ioane!”

Sunt  politicieni care incriminează strângerea laolaltă a românilor, mergând pe linia subțire dintre oportunism și trădare de țară. Așa se explică de ce intră în uitare jertfa unioniștilor decimați în închisorile dejiste, unde au încăput pe priciuri și penețiști, și liberali, și social-democrați. Rezistenții din munți au murit ca dacii, cu bucurie. În vremile grele, ale colectivizării sângeroase, „codrul –frate cu românul” i-a ajutat pe țărani. O altă rezistență armată (Doamne, ferește!) ar găsi munții pleșuvi, dealurile pleșuve… Cum să mai fie românul frate cu codrul dacă a fost defrișat? Meine Berge, meine Heimat e clip publicitar al Elveției, noi ne uităm pământul și neamul.

Mereu un scandal îl îngroapă pe altul. Conflictele artificiale între multele partide și partidulețe nu contenesc, ele înțelegându-se doar la votarea salariilor nesimțite. Carol I n-a mai vorbit cu Take Ionescu atunci când a cerut a treia partidă. Pe fond, Iohannis atacă multipartidismul, nu vrea sau nu poate să reprezinte întreaga națiune pe care o împarte în pesediști și non-pesediști. Iar acum avem partid…prezidențial. și „guvernul meu”, celălalt fiind „eșuat”. Ce contează că mulți traseiși au schimbat firma pesedistă ori pedistă cu cea liberală? Fustele lui Băsescu au ajuns liberale, ele, fustele, fiind mai abile la polca pe furate când se îmbracă în pantaloni.Asistăm la alianțe care ne iau prin surprindere, dar și la înlocuiri previzibile: un ins cu dosar penal PSD, în locul  altuia, cu dosar penal PNL.

Traseismul nu era agreat de Petre Carp, nici alianțele conjuncturale. Nu mi-e prea simpatic Carp după ce n-a vrut să meargă, în iulie 1917, la înmormântarea lui Maiorescu: „i-aș face o politeță pe care el nu poate să mi-o întoarcă.” În fapt, era supărat pe Titu pentru că îi adusese pe takiști în cabinetul său, în martie 1913, la cererea regelui Carol I. Totuși, Maiorescu, în Jurnal, cu referire la  alianța lui Take cu Ionel Brătianu, nota sarcastic: „Take Ionescu a devenit Take Ionel”.

Ion I.C. Brătianu, inginerul,studiase istoria ca un istoric, iar biblioteca sa întrecea, pe această secțiune, Biblioteca Academiei. „Politica e ceva grav, grav de tot. Ai în mâna ta viața și viitorul țării”. Este principiul urmat constant. Tatăl său, I.C. Brătianu, l-a adus pe Carol I; fiul, Ionel I. C. Brătianu, i-a adus lui Ferdinand numele de Reîntregitorul; C.I.C. Brătianu (Dinu) s-a opus afacerilor oneroase ale Lupeascăi. Sub „băsism”, duduia Elena a băgat în DEX vocabula parandărăt, Băsescu și consiliera sa practicând dictonul : Cea mai bună minciună e adevărul.

Într-un discurs fulminant din 1920, ca președinte al Camerei Deputaților, Duiliu Zamfirescu a putut răspunde unor acuzații nedrepte, „definindu-și ,cum notează Ioan Adam ,condiția morală”: „Cine cunoaște viața mea știe că nu am tripotat în nici o afacere, nu cumpăr și nu vând case, nu mă ocup de bursă, nu am procese cu statul, nu umblu după permisuri de export…”și altele, și altele. Duiliu Zamfirescu a putut spune: „nu am ținut cu arendă moșiile Academiei, deși sunt membru al acestei instituțiuni”; „nu am participat în nici o societate forestieră, deși sunt de prin munții Vrancii, pe care sper să-i salvez de lăcomia politicianilor”.

În momente de importanță extremă pentru țară, neînțelegerile, contradicțiile între „antantiști” și „centraliști” au dispărut. În toiul „panicii rușinoase care nu-l ocolise nici pe Ionel Brătianu”, cum relatează Ioan Adam, Iorga a cerut la Iași, în 14 decembrie 1916, „Rezistență până la capăt.” Oamenii de ispravă s-au strâns în jurul coroanei regelui Ferdinand, iar nedreptățitul țăran român și-a dovedit strălucita vitejie. Cu pușcoace vechi ( și nici din astea nu aveau destule, ce să mai vorbim de mitraliere și de tunuri?), țăranii i-au copleșit pe cei cu arme moderne, clădind „România mărită”.”Fiecare popor are frontierele pe care le merită”, a rostit temperamentalul Al. Vaida-Voevod, în discursul intitulat Problema frontierelor românești.

Take Ionescu, aflat în Bucureștiul celor 707 zile de ocupație, n- a intrat în acord cu Feldmarschall von Makensen pentru a  fi expulzat Ionel Brătianu, iar Take a fost trimis de Ionel, după victorie, în Sfatul Țării, ca pledant pentru Unire, recunoscută fiind „trecerea internațională superioară”, așa cum justifică faptul Ioan Adam. Războinicul cu cap de mort pe căciulă nu și-a mai băut coniacul la Iași, a fost capturat în Ungaria de trupele franceze, tras de ai lui pe linie moartă, fiindu-i dat să afle, în ultimul an de viață, că Germania a pierdut și Al Doilea Război Mondial.

În 4 august 1914, Ionel Brătianu a semnat Tratatul de alianță cu Antanta: Franța, Anglia, Rusia, Italia. Cum să-ți lași românii sub Ungaria, să fii de partea Puterilor Centrale, Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria? Dimpotrivă, Carp, Take Ionescu, Stere, Iorga vedeau pericolul cel mare venind dinspre Rusia bolșevică. Cât despre decidenții noștri politici, ei nu refuză nici un deal (cu Merkel,cu Macron, cu Trump, cu Putin), relaționând toată vremea în folos propriu. În noiembrie ’97, ministrul Severin a semnat Convenția europeană a  cetățeniei, pentru a acorda cetățenie străinilor  de pe teritoriul României. Nu au semnat: Franța, Anglia, Germania, Austria, Rusia.

Sunt sătulă de președinți abili sau controlabili, de parlamentabili, convinși că nu se face nimic contra voinței marilor puteri și ascultând de „etica” slujului. Mi-aș dori să exagerez eu pericolele și să nu fie așa cum văd realitatea imediată: o Românie (după Google ne numim deja Wallachia) in pieces, lost în UE. Se acționează în doi pași: 1. disprețuirea, blamarea, negarea identității naționale; 2. negocierea cu UE, fără a sesiza primejdia indistincției națiunilor. Iar îngrijorarea  e firească față cu cererile de separatism etnic, de agresarea articolului 1 din Constituție.

Un eveniment unic al Istoriei noastre, Unirea, a fost minimalizat chiar de Centenar. Cei care au pregătit-o și cei care au înfăptuit-o sunt mânjiți în numele anti-unionismului. Actanții Unirii au murit în pușcării, în neștiința celor 60 de ani de sârmă ghimpată între două spații românești : Regatul și Basarabia. Doar trei exemple: teologul greco-catolic Zenovie  Pâclișanu a murit în arestul MAI București, în 1957. Daniel Ciugureanu a murit la Sighet , în ’50. Actul de moarte a fost întocmit abia în ’57.Sever Bocu a fost arestat în ’50, a murit tot la Sighet, iar certificatul  de deces s-a eliberat tot după 7 ani.

Peste Nistru și mai încolo, spre Siberia, sunt un milion două sute de mii de suflete românești. Cui ce-i pasă? Lui Emil Constantinescu? Ia să-i citim din cuvântarea lui Iancu Flondor, președinte al Congresului General al Bucovinei, tipărită în volumul lui Ion I. Nistor, Unirea Basarabiei cu România, Ed. Bucovina- I.E. Torouțiu, Buc.1940: „Hotărâm Unirea necondiționată și pentru vecie a Bucovinei, în vechile sale hotare până la Ceremuș, Colaciu și Nistru, cu regatul României”. Alipită cu de-a sila Coroanei Habsburgilor, la 1774. Clasa politică n-a vrut să știe că în 1992 a luat foc Biserica Sf. Nicolae din  Cernăuți.Trebuia ștearsă proba întâietății românilor ? Tratatul cu Kucima s-a semnat în 1997. Fântâna Albă nu le-a spus nimic.

După încercările grele ale războiului pe două fronturi, Churchill a dat României o șansă de 10%, iar Stalin ne-a luat-o. Orice e posibil, oricât ar fi de neimaginat: ca în iulie 2001 Iliescu să ia ceaiul la Versoix cu suveranul, să-l felicite, pesemne, pentru Ordinul Pobeda acordat de Stalin. Tătuca a murit în 5 martie ’53, dar România a rămas tot pe planul doi pentru Vest.Și-mi amintesc ce s-a  auzit pe un canal TV: nebăgând de seamă că microfonul era deschis, o știristă a slobozit pe guriță: „asta sună ca curu”, fiind vorba de „relațiile bilaterale între două țări”. Ce i-o fi sunat rău ? Cuvântul relație sau cuvântul bilateral? O fi vrut să le spună „relații subordonate” sau, cu vorba lui Clinton din alt context, „relații incomplete”?  Cât despre Brucan, pe ProTV, la Mândruță în emisiune, pe profet l-a luat gura pe dinainte: în loc de Apărarea Națională i-a ieșit Adunarea Națională. Și tot el s-a opus în anii 90, unirii cu Basarabia, ca să nu-i supere pe ruși, cum aflu de la Nicolae Dabija.

Armata e pe butuci; Băsescu ne-a demonstrat cum plutește nu flota, ci gheața în whisky. Noi înșine am ales în fruntea țării piloți orbi pentru adevăratul rost al vieții publice, adevărata datorie: binele neamului și al țării. Granițele le vor păzi, cum se vede treaba,  gardurile  din oase de eroi. Mitraliere a vândut contabilul Eugen Nicolăescu lui Simon Naor (Simion Herșcovici, născut la Galați în 1949 și arestat la Paris în 2010, prin mandat europarlamentar). Nicolăescu era atunci, în 1998, Director al Regiei Autonome de Tehnică Militară. Ca ministru al Sănătății, o fi dotat spitalele cu ceva arme de distrugere? Doar ni se spune mereu că pensionarii mănâncă prea mult.Inși de 70 de ani sunt declarați ori cu-n picior în groapă, ori buni de muncă.Oricum, împiedică locul. Într-o emisiune mai veche, Vorba lu’ Dinescu, un țigan a criticat pe dreptate neînțeleapta atitudine: „La noi bătrânu e sfânt, nu ca la români!”

Stolojan liberalul pare a mesteca în falcă detritusurile economiei.Și să nu-mi spuneți că n-a avut atâta știință de carte ca să nu înțeleagă că economia e un organism: liberalizezi cheresteaua, distrugi fabrica de mobilă; o rană o deschide pe următoarea.Și de ce populația  alege altă țară decât România, deși jobul e plătit la fel sau chiar mai mult? Ce capitalism e ăsta? Șomaj, când e nevoie de oameni care să lucreze într-o țară pustiită de oameni, la cheremul constuctorilor imigranți chinezi, tailandezi etc.? Spre surprinderea guvernanților, câteva milioane de români au mai rămas aici. „Nu putem  pleca toți din România”, exclamă „veneticul” basarabean Ion Lazu.

La un simpozion țărănist din iunie ‘98,  Vasile Lupu, care se credea Ion Mihalache și-și punea chimir, bundiță și ițari, țipa: „Nu poți să intri în guvern cu luleaua și să ieși cu BMW-ul ultimul tip.” Jeepuri și jafuri. Lupu a ieșit din parlament cu pădurile (retrocedate) cu tot.

Care cum vine la putere face rost de case, luptă pentru domenii. Năstase-patru case, KIWI- șase case, Ciorbea –vilă de Protocol de Stat… S-au cheltuit miliarde pentru amenajarea acestor vile. Record : scrie presa ( și mai cred în probitatatea unor presari care rămân presari, nu impresari pentru partide, ca Moise Guran) că un secretar de stat la Justiție, Olivia Dana Morar, are 16 case și apartamente. De unde și ura de casă, înlocuind ura de clasă. Cui să-i pese de injustiția socială privindu-i pe țărani și pe copiii lor? Doar, în morminte, lui Kogălniceanu, lui C.A. Rosetti, lui Duiliu Zamfirescu, lui Ion Mihalache… Alexandru Vaida-Voevod, în discursul citat, Problema frontierelor românești, susținea apăsat : „Țărănimea e comoara de rezerve intelectuale și morale a oricărui stat.” Și încă:  „rezervele creatoare de talente și de caracter ale neamului zac în pătura țărănească”.Explozivul Iorga a intrat în politică „din exasperare” pe netrebnicii care au ucis țărani.În „Neamul românesc”,din 8 martie 1907, i-a blestemat. A fost numit de adversarii politici Instigatorul și mă mir că n-a fost ucis atunci. L-au împușcat legionarii  în pădurea Strejnic, în 27 noiembrie 1940, în cap, pe la spate, în timp ce se ruga. Este, cred, cea mai cutremurătoare pagină din Panteon regăsit. În dimineața zilei de 28 noiembrie, „mâna dreaptă a omului care scrisese cel mai mult din lume zăcea depărtată de corp, cu degetele împreunate pentru închinăciune”.

Liviu Antonesei observa o schimbare guvernamentală : „guvernul indiferenței ursuze alternează cu guvernul indiferenței voioase. „Voioșii scornesc țâpurituri pro Mihai Șora ca: „Biblioteca pentru toți/ Nu îi publică pe hoți”.Posibil, de vreme ce colecția asta a dispărut, înghițită de privatizarea Editurii Minerva.

Ioan Adam evidențiază cuvântul expresiv la Carp,care subjuga auditoriul prin logică și ironie. Doar Crin Antonescu s-a apropiat de ceea ce se cheamă bun orator; restul, limbuți, incontinența verbală fiind confundată cu oratoria.Știința oratoriei e treabă grea. Take Ionescu era supranumit Gură de Aur. Noi am numit-o așa pe Elena Udrea. Miștocănia premierului Tudose capătă adepți. Să scoți mahalaua din omul politic nu-i lesne.

În 2 mai ’90, de veghe la „golani” (Universitatea „Al. I.Cuza”), scandam lozinci : „Iliescu bine știe proba de democrație”, nu „Muie PSD”. După ce țăranul Cofariu a fost complet paralizat în bătaie, s-a stigat : „Ardealul și Istoria vor apăra victoria”, în timp ce universitari maghiari urlau : „Fără valahi puturoși și câini”. Prăfuit, învechit, caduc e doar naționalismul românesc, al ungurilor- noo!

Închei : lipsa coeziunii etnice (și nu cârdășia partidnică) regres înseamnă. Ioan Adam strânge între copertele antologiei Panteon regăsit importante lecții politice.De luat aminte.

                                                                                                       Magda URSACHE

 

3 Comments

  1. justinianus

    Carte de citit!

  2. alex

    “În noiembrie ’97, ministrul Severin a semnat Convenția europeană a cetățeniei, pentru a acorda cetățenie străinilor de pe teritoriul României.” Si mai indrazneste d-l Severin , sa scrie articole pe “Justitiarul”? E o rusine!

  3. Multi romani anti

    Bravo doamnei MAGDA URSACHE.
    HRISTOS A INVIAT!
    IN FIECARE SEARA INTRE ORELE
    22 si 23MONAHII SI MONAHIILE DIN TOATE MANASTIRILE RASUNA DE RUGACIUNILE DE DEZLEGARE PENTRU TOT POPORUL.
    TOT ASA SI ANTIROMANII GRUPULUI DE COMUNICARE STRATEGICA (iudele locale) elaboreaza ordonante militare
    NU L-AU BIRUIT NICI ANUL ACESTA PE DOMNUL IISUS HRISTOS.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *