Isteria coronavirus și spaima indusă îi transformă pe oameni în neoameni

 

O să vă spun acum o chestiune care mi-a lăsat un gust amar. Atât de amar încât nu pot să-l uit.

Se întâmpla cam imediat după starea de urgență. Eram într-un magazin și, la un moment-dat un bătrân a început să tușească. Se observa clar că e o tuse cronică, nu una specifică răcelii. Atunci am auzit-o pe o individă urlând la bărbată-su: „Hai repede de-aici că nesimțitu’ ăla tușește, lua-l-ar dracu’”. Am rămas surprins să constat cum, toți oamenii care-au auzit-o, în loc să-i spună că e o vacă nesimțită, au căutat care mai de care să degajeze zona. S-a lăsat o liniște apăsătoare, iar bătrânul a băgat ochii în pământ. Îi era rușine, iar ochii îi sticleau trist sub presiunea lacrimilor.

Am rămas împietrit, neștiind cum să reacționez. Și-atunci am realizat că, iată, pe fondul unei isterii induse, ne-am transformat din nou în brute. De ce ne ferim? De ce ne comportăm ca niște idioți? Au luat decizia obligativității purtării botniței, v-ați executat imediat. Știți ce înseamnă asta? Conformism. Iar dacă-mi spuneți c-o faceți pentru a vă proteja, înseamnă și cretinism pe deasupra. Să crezi că e posibil să iei virusul în aer liber e semn de mare inteligență.

Însă, probabil, cea mai mare imbecilitate e culpabilizarea bolnavului. Nu e destul că omul atins de boală e amărât! Mai vin și-o groază de imbecili să-l acuze: „din cauză că nu te-ai protejat bine!”, „nu credeai în boală! Acum te-ai îmbolnăvit! Na, ți-e bine? ” sau, mult mai plasticul „Ciumatule!”. Ce suflet poți să ai să te-apuci să înjuri omul bolnav? Ce brută trebuie să fii!

Desigur, comportamentul a fost indus de imbecilii aflați la butoane. Mai țineți minte când luau cu japca asimptomaticii pentru a-i băga la pușcăria spitalicească? Mai țineți minte când plănuia Plăvanul să aresteze în spitalele de carton nu doar asimptomaticii, ci și familiile acestora. Vă dați seama ce tembelism? De-atunci a început culpabilizarea nebună a bolnavilor.

Toată socoteala a fost de la bun început cusută cu ață albă. Există destul know-how în ceea ce privește lupta cu pandemiile de acest tip. V-am mai povestit despre pandemiile recente: cea asiatică (1957-1958) și cea numită Hong Kong (1968-1969). Care-i problema cu aceste pandemii? Întrucât e o tulpină nouă, practic orice om o poate lua. În funcție de contagiozitatea bolii, ea se răspândește mai repede sau mai încet. Problema e că, în cazul unei noi tulpini, cei cu probleme (în special bătrânii) sunt vulnerabili. Dacă în cazul gripelor sau răcelilor normale sistemul lor imunitar e rodat de-a lungul vieții, o tulpină schimbată îi prinde cu garda jos. Sistemul lor imunitar nu știe să lupte cu intrusul și e și slăbit din cauza sănătății precare. Iar, pe fondul unui atac suplimentar, organismul cedează. De-aceea într-o pandemie sunt atâția morți. Oamenii suferinzi, care în mod normal n-ar avea problemă cu virușii de care s-au tot ciocnit începând din copilărie, infectându-se cu noua tulpină se transformă în victime. Asta însă nu înseamnă că acei oameni – poate cu mici excepții – nu se aflau în anticamera morții. Pandemia doar le accelerează moartea cu zile, săptămâni sau luni.

Revin, se știau aceste lucruri. În mod normal, atunci când te lovește o pandemie, trebuie să-ți iei populația ca aliat. Trebuie să explici, fără isterie și fără a te insinua prostește, care-i problema. S-a făcut asta în Suedia. Și s-a făcut bine. Oamenii au înțeles și și-au protejat persoanele vulnerabile. Și totul a mers înainte.

Cum s-a făcut la noi s-a văzut bine. Au făcut din țânțar armăsar, au mințit enorm și au transformat totul într-un circ ieftin, o propagandă care prinde doar la spălații pe creier. Care-i reacția la această agresiune? E simplu, negarea. Sunt o groază de oameni care-au mirosit minciunile și neagă existența virusului. Spre deosebire de cei din „secta covid”, aceștia sunt mai inteligenți deoarece au capacitatea de a nu pica în capcana propagandei. Singura lor problemă este că sunt radicalizați într-un asemenea hal încât, oriunde s-ar uita văd conspirații. Face parte din efectele adverse.

Ceea ce mă îngrijorează este că, iată, și această tabără a început să culpabilizeze bolnavul, însă cumva pe dos. Dacă tabăra tefelistă are atitudinea „bine că te-ai îmbolnăvit, lua-te-ar moartea!”, negaționiștii au o atitudine aparent contrară, însă cu același efect: „Minți, porcule! Boala asta nu există!”.  Am simțit-o pe pielea mea când am anunțat că m-am îmbolnăvit. Parcă aș fi conspirat împreună cu Oculta la înrobirea omului. Scriu un text cu ceea ce-am avut zi de zi, din respect pentru cei care s-au tot interesat de starea mea de sănătate și mă lovesc de acuze barbare de „plandemist”. Ba una, mai cu creierii franjuri, și-a permis să mă facă securist de-am simțit că se răsucește în mormânt tot neamul pe care-l am pe lumea cealaltă.

E evident că, având pielea bătătorită de atâția ani de înjurături, pot ignora cu ușurință bădărănismele de acest tip. Am rezistat băsiștilor, USR-iștilor, postacilor, iohanniștilor, tefeliștilor și tuturor jivinelor din lumea celor puțini la minte. Mă gândesc însă ce presiune e pe un om simplu, asemeni bătrânului din magazin. Singura lui vină e că e bolnav, iar pentru această vină unii îi spun „mori!”, iar ceilalți „Minți, ticălosule!”. Ce poate fi în sufletul acelui om când constată că, brusc, noi cei dintr-o tabără sau alta am uitat să fim oameni?

Nu-mi rămâne decât să vă doresc să aveți o judecată lucidă și să încercați, pe cât posibil, să nu dați în cel căzut. Nu doar că e păcat, dar când vă va veni în minte nedreptatea pe care ați făcut-o, vă va fi rușine de voi.

                                                                                                         Dan DIACONU