Observator

Joaca „de-a NATO” și iresponsabilitatea României

                România, o „națiune iresponsabilă”   (Adnotări pe marginea articolului  „The Irresponsability of […]

 

              România, o „națiune iresponsabilă”

  (Adnotări pe marginea articolului  „The Irresponsability of Small Nations” scris de PC Roberts)

Nu știu dacă ați auzit până azi de Paul Craig Roberts, octogenarul director al The Institute for Political Economy cu sediul principal în Florida. El e un american get-beget, născut în Atlanta, Georgia, și este autorul unei lungi suite de articole și cărți de succes. În scrierile sale analizează, critic de cele mai multe ori, cu un realism de necontestat, politica internă și internațională a SUA. Trei titluri, selectate dintre cele peste 12 cărți publicate, ilustrează cum nu se poate mai bine aria preocupărilor sale: „The Tiranny of Good Intentions”, „How America was Lost” și „Alienation and the Soviet Economy (The Collaps of the Socialist Era)”.

       Ziua care poate schimba dramatic viitorul omenirii – 1 februarie 2019

De curând am primit, din partea unui general român cu merite în efortul îndelungat al României de a fi admisă și apoi de a se afirma în NATO, un articol al analistului, economistului, scriitorului, profesorului și jurnalistului american PC Roberts. Publicat în luna august 2019, articolul se intitulează „The irresponsability of Small Nations[1]

Merită acest articol, unul dintre cele peste o mie publicate de PC Roberts, o atenție atât de mare încât să-i acordăm vreo zece minute din prețiosul nostru timp? Eu zic că da. De ce? Fiindcă, vă veți convinge, dl Roberts ne spune lucruri interesante despre prezentul și viitorul Americii, Europei, inclusiv despre ce se poate întâmpla cu România din cauza deciziilor conducătorilor ei – acțiuni politice lipsite de responsabilitate.

Tema principală a articolului o reprezintă analiza efectelor imediate și de perspectivă ale uneia dintre cele mai controversate și mai riscante decizii luate  de Administrația Trump. Și anume, declinarea unilaterală, la 1 februarie 2019,  a Tratatului dintre SUA și URSS (semnat la 8 decembrie 1987, ora 1,45 pm, la Casa Albă, Washington DC) privitor la eliminarea din arsenalul celor două state a tuturor rachetelor nucleare cu rază medie și cu rază scurtă de acțiune. Consecințele acestui act politic sunt teribile! Putem spune, fără a greși prea mult, că 1februarie 2019  este ziua în care a renăscut războiul rece, confruntarea tăcută dintre cele două mari puteri militare menținută sub control mai mult de trei decenii. Măsurile și contramăsurile imediate luate de cei doi mari după 1 februarie confirmă pe deplin revenirea în forță a spectrului războiul rece. Cunoscut și ca Tratatul privind Forțele Nucleare cu Rază Medie de Acțiune (INF Treaty), înțelegerea dintre SUA și URSS a marcat un moment istoric în procesul de destindere a climatului internațional de la sfârșitul anilor 80 și a dat startul eforturilor americano-sovietice, deloc simple, menite să conducă către dispariția războiului rece care, prin cursa nebunească a înarmării, prin amenințarea permanentă cu un cataclism nuclear evitat de mai multe ori în ultima clipă, înspăimântase omenirea timp de trei lungi decenii. Ca să ilustrăm beneficiile reale ale INF Treaty ar mai trebui spus că, la patru ani după intrarea sa în vigoare, cele două superputeri militare distruseseră deja, sub supraveghere reciprocă, 2692 de rachete nucleare. Puterea totală a acestora  ar fi fost suficientă pentru a distruge de 18 ori, consecutiv, viața pe Terra…

               Există vreun vinovat pentru reînvierea războiului rece?

Cine este culpabil pentru anularea tratatului care, de bine-de rău, asigurase timp de 32 de ani o oarecare liniște în sufletele populației Pământului? Dl Roberts afirmă, cu subiect și predicat, că numai SUA este responsabilă de anularea Tratatului: „După falsa acuzare a Rusiei de violarea Tratatului privind Forțele Nucleare cu Rază Medie de Acțiune (INF Treaty), în mod unilateral Washingtonul a repudiat Tratatul”  Și, PC Roberts continuă:”La numai două săptămâni după ce Washingtonul s-a retras din Tratat, Washingtunul a testat o rachetă al cărei proces de cercetare si dezvoltare, nu numai amplasarea, erau interzise de Tratat. Dacă voi credeți că Washingtonul a proiectat și a și fabricat o nouă rachetă în două săptămâni, nu sunteți suficient de inteligenți pentru a citi acest articol. În timp ce Washingtonul acuza Rusia, Washingtonul viola tratatul”

Ar fi o copilărie să credem că Federația Rusă nu a cunoscut, până în cele mai mici amănunte, cele de mai sus. Prin urmare, putem fi siguri că încrederea liderilor ruși în promisiunile administrațiilor americane, atât cât ea mai exista, a dispărut definitiv, concluzionează dl Roberts. Și, tot el, adaugă: „Desigur că guvernul rus a înțeles că există numai două motive pentru care Washingtonul împinge rachetele până la frontiera Rusiei: (1) să dea posibilitatea Washingtonului să lanseze lanseze primul o lovitură nucleară  care să nu dea Rusiei timp de răspuns, ori (2) să permită Washingtonului să amenințe cu un asemenea gen de lovitură, încât să poată impune Rusiei voința Washingtonului”

    Întrebări și concluzii care ar trebui să ne trezească pe noi, românii, din nepăsare

Lăsând deoparte contrele dintre cele două superputeri, firești până la un anumit punct, dl Roberts pune câteva întrebări răvășitoare: „Căror scopuri servește anularea tratatului? De ce tace Congresul? De ce este atâta liniște în Europa? De ce tace media din SUA și din Europa? De ce România și Polonia autorizează această amenințare permițând ca rachete americane să fie plasate  pe teritoriul lor? Unde sunt rezoluțiile ONU care să condamne România și Polonia pentru resuscitarea spectrului războiului nuclear permițând amplasarea rachetelor SUA la granița lor cu Rusia? Este întreaga lume atât de nepăsătoare încât consecințele atât de evidente ale acestui act de nebunie să nu  fie înțelese?

Una dintre concluziile autorului articolului ar trebui să trezească și pe noi, românii, din amorțeală noastră proverbială. Ar trebui să ne zguduie mai mult decât a reușit s-o facă recenta afirmație a președintelui Franței privitoare la starea actuală a NATO. Despre ce afirmație este vorba? Despre aceea din 21 octombrie a.c. când, într-un interviu pentru The Economist, Macron a spus că Alianța în mâinile căreia, fără nicio măsură suplimentară de siguranță și aproape desființându-și propria armată, România și-a încredințat existența, este ca și inexistentă. „NATO este în moarte cerebrală!”a declarat el. Președintele Franței, și nu primarul comunei Cacaleții din Vale, susținea cu același prilej că „a sosit timpul ca Europa să se trezească!” pentru că siguranța sa este în pericol întrucât Alianța din care face parte nu este dispusă să intervină pentru apărarea sa. Întrebat dacă, personal, crede în eficiența art. 5 din Tratatul NATO care obligă toate statele din Alianță să intervină în cazul în care un stat al Alianței este atacat, el răspundea:Nu știu. Dar ce va mai însemna mâine articolul cinci? [2] Am detaliat pentru dumneavoastră acest eveniment pentru că, deși ne afectează în mod hotărâtor, la București, declarația președintelui Macron a trecut aproape neobservată. Recent, întrebat ce măsuri s-ar impune după cele susținute de Macron, la fel de slugarnic și lipsit de simțul răspunderii ca în toți anii de prezidențiat, președintele României a declarat că nu vede nicio problemă. SUA este și va rămâne partenerul nostru strategic, iar NATO reprezintă garanția de ne discutat a apărării României împotriva oricăror amenințări…

Dar, întorcându-ne la dl Roberts, de ce este atât de important pentru noi ceea ce susține el? De ce spusele sale ar trebui să ne scoată din amorțeală, să ne ingrijoreze? Fiindcă, fără menajamente, el avertizează că România se confruntă azi cu pericolul real al dispariției sale de pe fața Pământului: „Rachetele amplasate la frontiera Rusie, care nu-i permit acesteia un timp de răspuns reprezintă o problemă serioasă pentru Rusia. Eu mă aștept ca Moscova să anunțe public că la primul semn privind lansarea unei rachete din România sau Polonia, aceste țări să înceteze imediat să mai existe. Asta ar trezi poate populațiile României și Poloniei, determinându-le să conștientizeze pericolul pe care guvernele lor corupte l-au adus. De ce n-ar fi suficiente Rusiei provocările românești și poloneze pentru a  justifica ocuparea preventivă a celor două țări?

Și, parcă știindu-ne proverbiala indolență, analistul americam insistă, punând de astă dată degetul pe rană: „Nimeni nu este capabil să dea vreun ajutor României și Poloniei, chiar dacă cineva ar fi înclinat s-o facă. NATO este o glumă. N-ar rezista nicio singură zi în lupta cu Rusia. Cum ar putea gândi cineva că Statele Unite ar fi în stare să se sinucidă pentru România și Polonia?”  

  Iresponsabilitatea „guvernelor idioate și corupte” e hrănită cu teancuri de dolari

Credeți că-i pasă vreunuia dintre guvernanți de avertizările sosite una după alta, inclusiv din SUA? Vă închipuiți că, în grija lor pentru țară, pe undeva, printre nenumăratele rezoluții ale CSAT, printre preocupările Parlamentului, printre hotărârile nenumărate ale Guvernului, printre planurile de apărare elaborate de Statul Major al Apărării, se află vreun document care să materializeze aceste pericole, știute, simțite de noi toți? Vă amăgiți că ar exista cumva vreo strategie care să evidențieze primejdiile și să stabilească modul de prevenire și de reacție dincolo de incerta intervenție salvatoare de peste ocean? Dacă da, vă înșelați amarnic. De ce? Pentru că, fiind determinate în mare parte de inconștiența și de slugărnicia lor, pericolele sesizate și înțelese de toată lumea nu pot reprezinta o temă de interes pentru politicienii români.

Există și un alt motiv real al nepăsării? Există! Ni-l arată, din îndepărtata și însorita Floridă, tot PC Roberts: „Sunt mici dubiile că guvernele român și polonez nu au primit valize pline de bani din partea complexului militar/de securitate al Statelor Unite care dorește contracte de multe miliarde de dolari pentru a produce noi rachete. Aici se vede iresponsabilitatea extremă a țărilor mici. Fără guvernele idioate și corupte ale României și Poloniei, Washingtonul n-ar fi putut reînvia o amenințare care fusese îngropată acum 31 de ani de Reagan și Gorbaciov”

                            Unde a greșit dl. PC Roberts

Dl Roberts a scris, fără îndoială, un articol curajos, plin de adevăruri zguduitoare. Îmi permit, totuși, să-i atrag atenția că a comis o impardonabilă greșeală. Aceea de a-și intitula lucrarea „The Irresponsability of Small Nations”. În opinia mea, de-ar fi să respectăm ceea ce ne demonstrează în mod dureros realitatea zilelor de azi, titlul ar fi trebuit să fie „The Irresponsability of Big Nations”.

De ce a greșit? Fiindcă nu micile națiuni sunt acelea care încheie și rup apoi tratate menite să le apere interesele globaliste fără a le păsa de consecințele dezastuoase pentru comunitatea internațională sau de existența unor eventuale „victime colaterale”. Nu micile națiuni au fabricat, într-o cursă cu adevărat iresponsabilă, mii și mii de rachetele nucleare capabile să distrugă de sute de ori consecutiv tot ce este viu pe Pământ. Nu micile națiuni pornesc războaie pustiitoare și nu ele amenință lumea cu uriașa lor putere militară. Nu micile națiuni au ambiția de a conduce lumea călcând totul în picioare. Nu ele se amestecă, iresponsabil, în viața altora, schimbând guverne, impunând embargouri sau fabricând revoluții pustiitoare cu scopul de a intimida, ori de a pedepsi pe cei nesupuși. Nu micile națiuni au mituit cu saci de bani, pe cei neputincioși și trăitori permanent sub spectrul alegerii răului celui mai mic pentru a le permite să-și plaseze rachetele aducătoare de moarte cât mai aproape de granița inamicului politic – o națiune la fel de mare, la fel de ambițioasă și la fel de iresponsabilă. Cu tot respectul, dle Roberts, nu iresponsabilitatea statelor mici amenință pacea lumii!

                                                                                                                Teodor PALADE 

 [1] https://www.paulcraigroberts.org/2019/08/23/the-irresponsibility-of-small-nations/

[2] https://www.economist.com/europe/2019/11/07/emmanuel-macron-warns-europe-nato-is-becoming-brain-dead

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *