Puncte de vedere

Jumătate din viață trăită pe vremea comunismului, jumătate în așa-zisa „democrație”, am dreptul să fac comparații!

  După treizeci de ani de la evenimentele din decembrie 1989, mi-am dorit să sintetizez  avantajele și dezavantajele, punând la […]

 

După treizeci de ani de la evenimentele din decembrie 1989, mi-am dorit să sintetizez  avantajele și dezavantajele, punând la bătaie experiența mea ca trăitor în cele două regimuri în două perioade identice ca timp parcurs. La „rivoluție” aveam 32 de ani, acum am 62 de ani, deci 30 de ani trăiți în „democrație”.  Diferența de  doi ani, ca bebeluș, nu o am în memorie, amintirile mele datând de la vârsta de patru ani, ceea ce înseamă că experiențele pe propria piele privind cele două sisteme sunt exact 50-50%. A fost mai bine sau mai rău „pe vremea lui Ceaușescu”? Să vedem împreună, să încercăm o sinteză cât mai simplă și obiectivă…

Din start le spun sfetodocților progresiști că nu sunt un „nostalgic al comunismului”, ci sunt nostalgic după tinerețea mea, ai căror cei mai frumoși ani s-au nimerit să fie în perioada blamată acum de propagandiști și ignoranți. Nici măcar nu am fost membru de partid, fiind printre puținii care au avut curajul de a refuza „invitația” activistului PCR de a mă înscrie în rândurile partidului.

Deși am participat în primele rânduri la mascarada numită impropriu „revoluție”, mi-au trebuit cinci ani ca să-mi dau seama că am fost unul din miile de naivi folosiți pe post de carne de tun de cei care puseseră la cale evenimentele din decembrie 1989 în laboratoarele serviciilor secrete din străinătate. Cozile de topor trădătoare din România au fost simple marionete executante a loviturii de stat, fiindcă asta a fost – nu revoluție! – , majoritatea acestor simple unelte în mâinile străinilor fiind alogeni. Primul guvern condus de Petre Roman avea în componență numai evrei, excepțiile care întăreau regula fiind un ministru țigan și altul român. Cică scăpasem de comunism, dar eram conduși de odraslele evreilor bolșevici care aduseseră comunismul pe tancurile sovietice și s-au oploșit aici ca să extermine floarea intelectualității și spritualității române, tinerii și preoții pe care i-au ucis sau i-au aruncat în închisori. Deci, din puctul acesta de vedere nu s-a schimbat nimic, suntem tot sub cizmă evreiască! Ceaușescu reușise să mai rărească din evreii aflați în funcțiile de conducere, dar se vede treaba că nu  a fost suficient și este păcat că nu a avut curajul să meargă cu „epurarea” până la capăt.

Primul câștig evident adus de „revoluție” a fost din zona  libertăților omului: dreptul la liberă circulație. Pe vremea lui Ceaușescu doar oamenii Securității primeau dezlegare să mearg în Occident ca turiști. Excursiile în URSS și China erau tentante, dar prea scumpe pentru buzunarul meu. Eu am fost doar în Bulgaria, o singură zi cu plecare de pe litoralul românesc. Până și o excursie în Ungaria comunistă și prietenă mi-a fost refuzată, fiind verificat  de securiști după plătirea avansului de înscriere. Culmea este că am fost controlat pe banii mei, conform funcționarei de la ONT care mi-a returnat avansul cu suma diminuată după scăderea „taxei de verificare”! Acum a plecat cine a vrut și unde a vrut, a apărut fenomenul de migrație economică. Dezavantajul pentru poporul român rezultat de aici: scădere demografică abruptă, depopularea țării prin această migrație economică și deschiderea astfel a unei „portițe” suplimentare pentru imigrația persoanelor din afara Europei, impusă de globaliști conformă planului Kalergi de metisare a popoarelor europene, prin invocarea lipsei forței de muncă autohtone, asta pe lângă imigranții musulmani și africani băgați pe gât de Iohannis cu Merkel a lui.

Veniturile cetățenilor au scăzut. Dacă înainte de 1990 românii făceau economii și depuneau bani la CEC, după apariția băncilor mulți cetățeni au devenit datornicii acestora. A scăzut nivelul de trai, aspect evidențiat cel mai bine prin micșorarea semnificativă a clasei de mijloc, foarte puternică înainte de evenimentelre din decembrie 1989. Acum societatea este alcătuită din foarte puțini milionari în euro, ceva mai mulți oameni de afaceri bogați, o clasă de mijloc anemică, majoritatea populației săracă/sărăcită și mulți pauperi, oameni supraviețuind unei sărăcii extreme.

Proprietăți. După 1990 a crescut simțul proprietății, majoritatea românilor, chiriași pe vremea comuniștilor, acum sunt proprietarii apartamentelor în care locuiesc. Pe vremea când era primar și avea șapte case, Iohannis se arăta intrigat într-un interviu că sunt prea mulți proprietari în România, aproximativ 80% din populație, în timp ce în Germania același procent stă în chirie, doar 20% dintre nemți fiind proprietari de imobile. Din păcate, mulți români au început să-și piardă proprietățile imobiliare din cauza împrumuturilor făcute la bănci, pe care nu le-au mai putut achita sau prin sărăcire extremă și imposibilitatea achitării utilităților furnizate (curent electric, gaz metan, apă, salubritate, etc.).

Educație. Cu siguranță învățământul era mult mai performant „pe vremea comuniștilor”, când orice absolvent de liceu avea cunoștințe de cultură generală solide, iar absolvenții școlii generale posedau suficiente noțiuni de istorie, geografie și biologie, ca să nu se facă de râs în societate. Pe vremea aceea nu cred că era posibil să mă întrebe cineva dacă atunci când am fost în Cuba am mers cu autocarul și dacă-i grea „limba cubaneză”. Acum am fost întrebat! Cursurile unei facultăți erau accesibile doar în urma unui dificil examen de admitere, care tria din start candidații. Acum orice tâmpit poate să fie absolventul a cinci facultăți dacă părinții sunt dispuși să-i plătească „studiile”. Casierele și cei care aranjează marfa în rafturi la supermarketuri sunt absolvenți de drept, jurnalism sau „geografia turismului”.

Sănătate. Sistemul medical era gratuit și mult mai sigur înainte de 1990, nu erai expus virusurilor din spitale. În 1973 am luat o hepatită epidemică de la liceu și am stat o lună la contagioși. La șase dimineața femeia de serviciu spăla cu clor pardoseala din saloane și holuri, iar noptierele fiecărui pacient erau spălate cu spirt medicinal. Ambele operațiuni se repetau la ora 18. În maternități nu aveau acces decât femeile care urmau să nască și personalul medical, holurile nu erau invadate de clanurile țigănești  aducătoare de microbi. Copiii erau vaccinați în școala generală cu 4-5 vaccinuri și a doua zi venea o asistentă să verifice dacă au existat reacții adverse. Chiar dacă tehnica nu era așa evoluată ca acum, asistența medicală era la înălțime și persoanele internate se aflau în siguranță, până și mâncarea de spital era acceptabilă.

Alimentația. Produsele alimentare erau naturale, nu conțineau tot felul de E-uri otrăvitoare. Fructele și legumele nu erau modificate genetic și aveau un cu totul alt gust decât ce mâncăm azi. Până în anul 1980 s-au găsit de toate, rafturile magazinelor erau pline de produse indigene (mezeluri și brânzeturi de calitate) dar și marfă de import (cafea, citrice, banane, băuturi alcoolice). După 1980, când Ceaușescu a fost obligat de mafia financiară evreiască să-și achite împrumuturile și a „strâns șurubul” pentru economisirea banilor, au dispărut mai toate, în rafturi au rămas doar conservele prăfuite. Alimentele de bază s-au raționalizat, uleiul, zahărul, carnea erau pe cartelă. În unele orașe și pâinea se vindea pe cartelă. Cu toate acestea, mai toți aveam frigiderele pline, unii își achiziționaseră lăzi frigorifice ca să le umple cu provizii. Alimentele lipsă se procurau prin relații, prieteniile cu vânzătoarele de la Alimentara erau la mare cinste și prin „turism alimentar”. Aveam prieteni care mergeau săptămânal de la Sibiu la Slatina sau chiar Scornicești ca să cumpere carne la liber. Era o minciună vehiculată de propaganda securistă pe toate canalele sociale: cum că datorită lui Nicu Ceaușescu, instalat ca prim-secretar aici, la Sibiu se găseau de toate și că erau oprite tirurile cu produse alimentare pentru export, iar marfa confiscată de autoritățile locale ajungea pe rafturile alimentărilor sibiene. Aiurea! Eu mă duceam la Călimănești ca să-mi procur untul, deci eram „procuror” că mai tot timpul alergam „să procur” câte ceva! Mai îmi trimitea taică-meu de la București diverse delicatese și fructe exotice. Cu toate aceste lipsuri, nu răscoleau oamenii prin gunoaie după mâncare, doar țiganii pentru hrană la porci și nici nu a murit nimeni de foame.

Siguranța cetățenilor. Înainte de 1990 circulam liniștiți și la trei noaptea pe jos, fără ca cineva să ne atace. Patrulele de miliție străbăteau noaptea orașele, iar infractorii nu aveau curajul să comită tâlhării. Acum ți-e frică și ziua să circuli prin unele cartiere rău famate.

Timp liber. Înainte de 1990, deși se lucrau șase zile săptămânal, românii aveau mai mult timp liber decât acum. Exista și o sâmbătă liber oferită lunar, așa-zisa „SRL” (săptămână redusă de lucru), dar nu se prea acorda. În schimb, serviciul începea la ora șapte, iar unde se lucra două schimburi, chiar la ora șase. La trei și jumătate mai toată lumea era acasă și avea timp liber berechet pentru relaxare și distracție. Acum se începe munca la ora 9 și se stă cel puțin până la ora 17, așa că restul zilei este compromis, organismul are nevoie de odihnă. „Pe vremea comuniștilor” tot omul mergea la mare și la munte ieftin cu bilete de la sindicat. Acum concediile la Mamaia sunt doar pentru beizadelele de bani gata.

Consumul de alcool și droguri. Înainte de 1990 nu existau droguri, în schimb se consuma alcool la greu, mulți deveniseră dependenți. Oricum, pentru alcoolici existau și există  șanse de recuperare, dar pentru dependenții de droguri clasice și etnobotanice șansele sunt foarte reduse.

Violența și pornografia. Agresivitatea românilor era redusă înainte de 1990, de agresiuni împotriva cadrelor didactice nu auzise nimeni, elevii își respectau profesorii. Acum, filmele americane violente de pe toate canalele s-au reflectat în viața cotidiană, toți imbecilii se cred Bruce Lee sau Chuck Norris și se dau „cocoși” în societate. Invazia de filme pornografice de la televizor și pe internet, a crescut numărul dereglaților psihici, homosexualitatea a căștigat în fața normalității, s-au înmulțit pedofilii și violatorii.

Criza combustibililor și cea energetică. Tot după 1980 s-a raționalizat benzina și motorina, în plus a apărut circulația selectivă a autoturismele duminica, o duminică circulau numerele cu soț, în cealaltă numerele impare. Tot mai frecvent se întrerupea curentul pe timpul nopții, programul televiziunii naționale s-a redus la două ore de emisie. Seara citeam în pat cu lanterna, la bucătărie aveam o lampă cu gaz pentru urgențe. Au apărut și problemele inerente cu căldura și apa caldă, care nu mai erau permanente. Familia noastră nu a fost afectată fiindcă aveam gaz metan și încălzirea apartamentului era asigurată de două sobe de teracotă, iar la baie aveam un junkers din RDG pe gaz și astfel aveam apă caldă tot timpul.

Mă opresc aici, fiindcă a fost vorba de o sinteză cât mai simplă, nu de un studiu complex pentru o  cercetare sociologică științifică.

                                                                                                       Marius Albin MARINESCU

19 Comments

  1. Cei care au trăit atunci știu cum a fost. Nu a fost nici rău, nici bine, dar nu a fost comunism, ci socialism. Comunismul vine acum și se numește globalism. Pe vremea socialismului au fost și lucruri bune, pe vremea comunismului care vine, nu va fi nimic bun.

    • Baboo Hausmeister

      Corect!

  2. Nici eu nu am vrut sa devin membru PCR.
    De aceea nu am primit locuinta si am stat cu familia in camin de familisti,
    De abia prin 1991 am primit o locuinta si aia dupa ce am umblat zile intregi ca sa gasec una. Norocul meu a fost ca am gasit un pensionar care voia sa se mute la casa. Asa ca mi-a cedat apartamentul.
    In rest sunt de acord cu tot ce a scris dl. Marinescu.

  3. Augusta

    Totul este redat exact asa cum a fost. Cel mai tare ma intriga faptul ca diplomele nu mai au nicio valoare. Ati spus foarte bine:
    ” Cursurile unei facultăți erau accesibile doar în urma unui dificil examen de admitere, care tria din start candidații. Acum orice tâmpit poate să fie absolventul a cinci facultăți dacă părinții sunt dispuși să-i plătească „studiile”. ”
    Ne pregateam foarte temeinic pentru examenul de admitere in facultate si diploma avea o valoare. Acum am o colega de o seama cu mine, care are vechime in munca mai mare ca mine cu exact 5 ani cat am facut eu facultatea si care cu vreo 8 ani in urma si-a luat o diploma la o facultate de management de week-end si avem acelasi salariu. Evident ca se impotmoleste cand e vorba de diferite cunostinte profesionale, dar ce mai conteaza! Ea poate iesi chiar mai repede decat mine la pensie, cu exact 5 ani. Eu am de muncit, inca vreo 10 ani buni. Clar, a fost mai desteapta decat mine, s-a descurcat! Dar vorba jidanului Nicu Steinhardt, pe care il apreciez, in tara noastra oamenii au invatat sa se descurce, iar nu sa răzbată.

    • Baboo Hausmeister

      Când impliniti vârsta de pensionare, si anii Dvs de facultate se vor socoti ca vechime. Colega poate iesi cu 5 ani mai devereme, daca are cu cinci ani mai mare vârst ca dvs.

    • Marian

      O chestie de tot rasul daca n-ar fi de plans : zici ca apreciezi pe cineva si-n acelasi timp al scuipi in ochi ! Atentie madamme Augusta : JIDAN nu-nsemneaza ceea ce credeti dumneavoastra ci cu totul altceva si nu-i vorba nici macar despre… EVREU .

  4. Augusta

    Am uitat sa precizez ca eu am terminat o facultate tehnica si sunt pe acelasi post cu aceasta colega cu facultate de management. Mai mult, denumirea postului include numele de inginer, ea nu este inginer, dar are post de inginer! Eu nu am trait o aberatie mai mare, cand te prezinti la diverse intalniri profesionale ca inginer si de fapt sa nu ai o diploma in inginerie. Nu face fata la probleme profesionale, dar continua sa se descurce!

  5. alex

    Perfect adevarat, d-le Marinescu! Asa a fost in tineretea noastra! Sunt si eu septuagenar si exact asa a fost viata in socialism! Cu bune, cu rele, dar nici nu se compara cu cea de astazi, Astazi, oamenii au incetat parca sa mai fie oameni. Totul se clatina, pana si Fiinta Nationala se clatina!

    P.S D-le Director, ar trebui sa candidati la functia suprema in stat! Sigur ati reusi si iohanis ar face infarct!

  6. alex

    As vrea sa adaug cateva randuri la cele comentate de d-na Augusta. D-na, evreii, printre care si Nicolae Steinhardt, ne-au studiat foarte bine natia si au descoperit ca noi suntem o natie de supravietuire, de descurcat, cum ziceti, dar nu suntem o natie cu auto-exprimare, cu initiativa si dorinta de a influenta si pe altii. Tocmai acest lucru, cu toata inteligenta nativa(divina as putea zice), ne-a adus mari necazuri in istoria noastra! Adica, intr-un cuvant, n-am fost, nu suntem si cred ca nu vom fi un neam de razboinici, pentru ca toate popoarele razboinice au avut de castigat si au influentat si mersul altora! Toamai pe acest lucru se bazeaza si actiunile stapanilor coloniei Romania!

  7. Parnae Ionescu

    Au fost momente de impuls decisiv in istoria acestui popor ,venite -dupa parerea mea,si va rog sa ma corectati- venite de la tandemuri politice [ atat cat timp au functionat] : Cuza-Kogalniceanu , Regina Maria-Bratianu, Ceausescu- Maurer ! Atunci acestui popor i s-a facut binele cu forta , si se pare ca altfel nu merge la noi ! Pacat ca nu am inteles asta si nici Ceausescu nu a fost un bun comunicator sau harismatic precum Castro ! Oricum am vedea lucrurile ,in 89 am varsat donita cu lapte ,pe care toti am umplut-o cu efort ,sacrificii si idealuri !

  8. Alexandru Balcu

    Totul pare redat corect, mai putin: “siguranta cetatenilor”. Va spun clar, nimeni n-avea curaj sa circule la 3 noaptea prin RFG-ul bucurestean (Rahova-Ferentari-Giurgiu). Cand din cand in cand Ceausescu mai dadea cate un decret si elibera hoardele de parnaiasi, era alerta maxima (ce-i drept, in cca 2-3 luni eliberatii erau in marea majoritate din nou in arest). Pana la un punct, sistemul comunist, cladit de la inceput pe ura jidanilor fata de poporul român, a incurajat tiganizarea si manelizarea României. Problema tiganeasca, cu gradul ridicat de infractionalitate al acestei etnii, a marcat inclusiv epoca Ceausescu, normal ca la alta scara (nu exista atunci trafic extrafrontalier de carne vie de exemplu). Colaborarea Politie (Militie) – clanuri interlope isi are originile inca din acea perioada, cand mai ales catre sfarsitul anilor ’80, insasi Militia dadea ponturi spargatorilor unde sa actioneze, impartind apoi prada (in general bunuri din Occident – cafea, haine, tigari, dar si aur si bijuterii). La fel ca acum, sub ochiul “vigilent” al Securitatii. România va fi nationalist crestin-ortodoxa sau nu va fi deloc, este convingerea mea profunda. Singura raza de speranta cu adevarat a fost Miscarea Legionara. De aici si ura fata de ML si distorsionarea istoriei in defavoarea acesteia din partea nu numai a jidanilor, dar si a nationalist-comunistilor si chiar a Bisericii Ortodoxe Române. Ar mai fi de discutat si despre Sanatate, amintind ca in anii ’80 Salvarea nu mai venea daca cel bolnav era trecut de 70 de ani..nazism curat.

  9. Baboo Hausmeister

    Si eu am trecut prin acestea, si va dau dreptate, fiindu-vă si eu de vârstă apropiată, trei ,,fuștei mai mulți pe scară”. Povestind uneori despre unele chestii de atunci, unii tineri de acum nu pot ințelege cum te puteai distra cu NUMAI 50 de lei la un sfârsit de săptamână: drumetie pe munte, 2 ore de inot si apoi o friptura asezonata (cât un capac de budă) la hotel Alpin in Poiana Brasov in care se punea si drumul de la Săcele… si multe altele. Si eu am fost ,,procuror”: procuram meselui din alimentara de lângă piața din Vâlcea , cafea boabe ,,ciugulită” cu mare răbdare din nechezolul cel de toate zilele care mai apoi, vorba Bibanului dintrun scheci, ,,restul pauză” ptr ca ramânea numai nautul… ți bune au fost, DAR și rele.

    • Baboo Hausmeister

      PS am uita sa spun ca mai dadeau toți câte 50 de lei o data pe luna(avans sau la lichidare), si toți cei care voiam participam la un chef, ,,reuniune tovaraseasca” pe la câte un restaurant mai fain si mai retras de ochii „hârăilor roșii”, sau la iarbă verde. Sau se ,,juca” ,,stupul”: adica stupul era ca o lada de bere; fiecare avea două lăzi si in decursul activitatii de la serviciu se faceau diferite pariuri din orice. Cine pierdea i se trecea in cont o bere, in lada proprie, pe care trebuia sa o plateasca. Când se umpleau primele doua lăzi, era stop joc, se socotea pretul unei beri, si fiecare dadea contravaloarea pentru câte beri a avut in stup fiecare. Se mergea la bere, mici, si fotbal in cadrul seviciului, sau sectiei in care lucram. De obicei la bodega aceea din dumbrava… Trei Stejari, parca… Mai era inchiriat si bazinul de inot Neptun, o data pe saptamână, după care urma o „întrunire de dezbateri” cu lichid-solide ,… madaa, mai sunt multe se spus…

  10. Marian

    Intrebare : autorul acestui ” bocet ” este chiar acel Marius Marinescu pe care-l stiu eu , Marius Marinescu fost senator PRM ? In acest caz , cam oricine ce-a trait in perioada descrisa de domnia sa se poate plange , numai domnia sa NU ! Asta insemneaza ca dl. Marinescu crede ca toti romanii sant tampiti iremediabil nu de alta dar , cam tot ce povesteste { caci majoritatea sant povesti de a dormit copii sub doi ani } nu-s altceva decat … jumatati de adevar impletite cu minciuna precum snurul martisorului adica , minciuni elaborate . Profita de faptul ca , dupa cum se vede si din replici , majoritatea celor ce citesc articolul domniei sale nu-s altceva decat nostalgici dupa tineretzea lor , tineretze in care au fost mintziti inca de la nastere adica , ca si dl. Marinescu . Justitziarule , daca nu te deranjeaza prea mult comentariul meu , te voi mai innoportuna .

    • justitiarul

      Nu este semnat de „senatorul bideu” Marius Marinescu, ci de jurnalistul Marius Albin Marinescu. Dacă nici măcar nu știți cine este Marius Albin Marinescu, redactorul-șef al publicației „Justițiarul”, ar fi mai bine să nu ne mai „inoportunați”!

      • Marian

        Fireste ca n-am sa va mai innoportunez insa , inainte de-a va tranti usa in nas v-asi mai intreba : dumneavoastra ati auzit de numele tuturor oamenilor { fie ei si “jurnalisti ” } traitori in aceasta tara ? Pai , si-atunci pentru ce ma blamati pe mine deoarece , nu mi-a dat prin cap sa va studiez componentza colectivului de… creatie ?! Pana una alta , prezint scuze si jurnalistului respectiv precum si intregii redactii caci , este intr-adevar de neiertat pentru cineva , sa confunde marfa cu ambalajul ! Totusi ceea ce-am spus referitor la nostalgii… preluate drept concluzii la articolul d.lui Marinescu , trebuie s-o recunoasteti , nu-s altceva decat adevaruri , triste este adevarat insa… ADEVARURI .

  11. Dan Cristian Ionescu

    Amuzant comentariul lui “Marian”? Daca nu este un cititor al “Justitiarului”, cum o fi ajuns sa citeasca acest articol?
    In decursul timpului am scris si eu multe texte “nostalgice” despre “anii buni”, intrucit intre momentul deschiderii Romaniei catre vest si momentul stringerii curelei pentru achitarea datoriei externe, noi chiar am avut vreo 20 de ani buni.
    Ca si dl. Marinescu, am precizat ca in primul rind, nostalgia ni se trage de la faptul ca pe atunci eram tineri. Dar in al doilea rind, din faptul ca statul ne satisfacea nevoile stricte traiului: locuinta, loc de munca, hrana sanatoasa si ieftina (intr-adevar, chiar si cind alimentele se rationalizasera, romanii se descurcau), asigurarea gratuita a sanatatii si multe altele.
    Astazi, se ofera posibilitatea unei vieti de lux, dar citi isi pot permite? si mai ales cine?
    Distractiile noastre difereau mult de cele de azi, dar stringeau prieteni adevarati, nu virtuali, erau mult mai sportive, erau mult mai morale, erau mult mai placute, la focurile de tabara organizate la mare (cu voia granicerilor) sau la munte, chiar si in timpuri grele, ne faceam frigarui dupa algoritmul ceapa-slana-ardei-cirnat-rosie, la mare ne pregateam “trandafirata” compusa din o sticla de alcoolo de 96 de grade, o sticla de sintonic si un flacon de esenta de trandafiri, muzica era cintata pe viu, la chitara. De multe ori cheful tinea pina dimineata, cind ne intindeam cearceafurile si ne asezam la plaja. Nu aveam aer conditionat, TV, sisteme stereo, nu aveam multe din conditiile oferite azi, dar eram liberi si fericiti. Tinerii din prezent nu pot intelege distractiile noastre, nu s-ar putea adapta la ele.

  12. Dan Cristian Ionescu

    Amuzant comentariul prin confuzia creata intre cei doi Marinescu, un cititor al Justitiarului ar fi stiut cine este dl. M. A. Marinescu.
    Pe atunci traiam intr-o mare de minciuni, acum traim intr-un ocean de minciuni.
    Pe atunci erau dificultati pe care le depaseam datorita solidaritatii – acum, aceasta a disparut.
    Nu m-am referit la cenaclul Flacara, in toate grupurile cu care mi-am petrecut concediile erau chitaristi.
    Nu stau sa analizez acum daca a fost benefic si nici nu am spus asta, dar pentru foarte multi romani era mai bine decit azi.
    Trandafirata de la mare, de la mijlocul anilor ’80, nu are nici o legatura cu nostalgiile noastre, este un exemplu despre cum reuseam sa depasim lipsurile..
    Romania nu mai este o mare puscarie, dimpotriva, este o tara pe care romanii sint impinsi sa o paraseasca.
    Mai sint multe de spus dar, intr-adevar, nu are rost sa polemizam.
    Toate cele bune.

    • Marian

      @Dan Cristian Ionescu Va multumesc pentru precizarea facuta si-nspecial pentru promtitudine ! ” Pe atunci traiam intr-o mare de minciuni, acum traim intr-un ocean de minciuni.” Nu suntem singurii : intreaga omenire , exceptandu-i pe aia ce se folosesc de AKM si C4 pentru a-si trece mai usor vremea , toata omenirea este in acest ocean despre care vorbeati . Respect !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.