Klaus Iohannis a fost protejat de procurorii care trebuiau să-l ancheteze! (III)

 

 

Am vorbit despre cele două dosare de cercetare penală pe care le avea Klaus Werner Iohannis la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casați și Justiție, numit și Parchetul General, în anul 2014, când respectivul a candidat pentru funcția de președinte al României. Unul dintre cele două dosare a fost constituit la DNA în urma unei plângeri penale din luna iunie 2013 și  fusese plimbat pe ruta DNA București – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia – Parchetul General, conform rețetei tergiversării, mușamalizării și a spălării pe mâini aplicată tuturor dosarelor în care era cercetat protejatul internațional Iohannis Klaus Werner.

Motivarea clasării acestui dosar, de care au fugit toți procurorii și l-au pasat de la unul la altul ca pe un cartof fierbinte, este cel puțin surprinzătoare: „Există fapta, dar nu există elementele constitutive ale infracțiunii”. Aferim, boieri dumneavoastră! Plângere penală împotriva lui Klaus Iohannis din 2013, de la DNA, a ajuns la Parchetul General în 2014 după ce a parcurs următorul traseu: expediat de către protectoarea iohannistă, Laura Codruța Kovesi – șefa DNA, către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, iar de aici a fost îndrumat către Parchetul General de Augustin Lazăr, protector și el al lui Klaus Werner Iohannis, care a și fost numit ulterior de către președintele sas ca procuror general, deși era nu numai un „dinozaur” comunist, ci și un procuror incompetent, cercetat el însuși pentru fapte de corupție de către DNA!

Dacă în episodul trecut am publicat plângerea mea penală adresată direct Parchetului General în vara anului 2014, care a constituit dosarul nr. 385/P/2014 și o adresă suplimentară la dosarul respectiv, acum am să reproduc plângerea penală expediată de subsemnatul 13 iunie 2013 la DNA București, în urma căreia s-a constituit dosarul  dosarul nr. 5630/2013,  plimbat pe ruta DNA București (Kovesi) – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia (Lazăr) – Parchetul General (Nițu). Am primit un răspuns sec de la DNA, din data de 16 iulie 2013, prin care mi se spunea că dosarul a fost trimis la Alba Iulia „conform competenţei”. Adică, protectoarea lui Iohannis, Kovesi, a aruncat „cartoful fierbinte” la procurorii lui Iohannis din provincie: : După procurorii lui Băsescu, procurorii lui Iohannis

Atenție, pentru postacii iohanniști și cei spălați pe creier, care au gata pregătită replica: „Marinescu a fost pus de PSD ca să-l șicaneze pe Klaus Iohannis în campania electoral”! Plângerea penală a fost expediat în data de 13 iunie 2013 la DNA București, iar Klaus Iohannis a fost desemnat candidat pentru prezidențiale, din partea PNL, în 21 iulie 2014, după mai bine de un an! (https://www.hotnews.ro/stiri-politic-17718020-klaus-iohannis-desemnat-candidatul-pnl-presedintie-surse.htm)

 

Către

                                               Direcţia Naţională Anticorupţie

                                                      Doamnă procuror şef,

 

Subsemnatul Marinescu Marius Albin, domiciliat în municipiul Sibiu, str. …, nr. …, ap. …, judeţul Sibiu, telefon nr. 0744-……, formulez prezenta  plângere penală împotriva făptuitorului Iohannis Klaus Werner, cu domiciliul în municipiul Sibiu, str. Bâlea, nr. 29, judeţul Sibiu, primar al municipiului Sibiu pentru săvârşirea infracţiunilor de  conflict de interese, abuz în serviciu contra intereselor publice şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. De asemenea, formulez plângere penală şi împotriva numitului Klein Hans, fost consilier local şi fost preşedinte FDGR Sibiu, cu domiciliul în municipiul Sibiu, str. Negoi, nr. 47, pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese.

                                              Conflictul de interese

Conform art. 70 din  Legea 161/2003 : Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative.
Art. 75 din Legea privind statutul aleşilor locali nr. 393/2004 stabilește că aleşii locali au un interes personal intr-o anumita problema, daca au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: b) orice persoana fizica sau juridica cu care au o relaţie de angajament, indiferent de natura acestuia; f) o asociaţie sau fundaţie din care fac parte.

                            Abuzul în serviciu contra intereselor publice

Conform dispozițiilor art. 248 din Codul Penal al României, abuzul în serviciu contra intereselor publice este definit ca fiind „fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei unități din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia”. Art. 145 – Public: Prin termenul public se înțelege tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publica, serviciile de interes public, precum si bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public.

Abuzul în serviciu contra intereselor publice, săvârşit în realizarea scopului urmărit printr-o infracțiune prevăzuta în secţiunile 2şi 3 din Legea 78/2000 este asimilat de lege cu faptele de corupţie şi se sancționează ca atare. Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancționarea faptelor de corupție stabileşte că sunt fapte de corupţie, la Capitolul III, Secţiunea 3, Art. 132: „Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor si infracţiunea de abuz in serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani.” ( Articolul a fost introdus prin art. unic pct. 1 din Legea nr. 521/2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 1123 din 29 noiembrie 2004)
Motivele plângerii:

În fapt, Iohannis Klaus Werner a fost preşedinte al Forumului Democrat al Germanilor din România (FDGR) până în februarie 2013, când s-a înscris în Partidul Naţional Liberal. Din postura de primar al municipiului Sibiu a încheiat un contract de închiriere cu FDGR  – al cărui preşedinte era! – pentru Căminul pentru persoane vârstnice Sibiu, situat în strada George Coşbuc, nr. 20. Anexez Hotărârea C.L. Sibiu, nr. 24 din 31.01.2013, care prelungeşte contractul de închiriere aprobat în 2010 prin HCL nr. 180, dar – atenţie! – fără a nominaliza proprietarul. Citez din publicaţia sibiană „Tribuna”, articolul intitulat „Clădirea Căminului de pe Coşbuc, retrocedată Forumului” (http://www.tribuna.ro/stiri/eveniment/cladirea-caminului-de-pe-cosbuc-retrocedata-forumului-51370.html) din data de 25 mai 2010: „Clădirea în care funcţionează Căminul pentru Persoane Vârstnice din Sibiu, de pe strada George Coşbuc, a fost retrocedată Forumului Democrat al Germanilor din România – Organizaţia Sibiu, care o va închiria Căminului pentru o perioadă de trei ani, cu posibilitatea de prelungire a contractului.”

Această retrocedare reprezintă efectul parşiv al soluţiei Judecătoriei Sibiu, care a admis cererea formulată de preşedintele FDGR – organizaţia Sibiu, Hans Klein, prin care acesta solicita recunoaşterea pentru FDGR a calităţii de succesor al Grupului Etnic German, organizaţie nazistă desfiinţată prin Convenţia de Armistiţiu  din 12 septembrie 1944 şi Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, semnat de regele Mihai al României. Pe baza sentinţei iresponsabile a Judecătoriei Sibiu nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007, care a admis calitatea de succesor al Grupului Etnic German pentru FDGR, această organizaţie etnică nici măcar nu mai trebuie să se judece prin instanţe, atunci când doreşte să obţină un imobil. După 28 mai 2007 era suficientă doar o decizie a primărie semnată de primarul Iohannis pentru ca imobilul respectiv să devină proprietatea FDGR-ului, unde preşedinte, la nivel naţional, era… tot Iohannis!

Aşa s-a întâmplat şi cu imobilul situat în str. George Coşbuc nr. 20, unde funcţiona Căminul pentru persoane vârstnice Sibiu. Referitor la decizia de retrocedare şi la închiriere, citez în continuare din acelaşi articol publicat în ziarul local „Tribuna” din data de 25 mai 2010: „Imobilul i-a revenit fostului proprietar, FDGR Sibiu, printr-o decizie de anul trecut, iar în şedinţa Consiliului Local de vineri consilierii vor vota contractul de închiriere a clădirii şi a terenului. Practic, dacă proiectul se aprobă, Căminul va funcţiona în continuare pe strada George Coşbuc, iar Serviciul Public Căminul pentru Persoane Vârstnice, din cadrul Primăriei Municipiului Sibiu, va plăti o chirie lunară de 10.318 lei.”

    Discriminarea etnică este mai mult decât evidentă, dacă privim retrospectiv la antecedentele Primăriei Sibiu. În timp ce Căminul pentru vârstnici din str. George Coşbuc a devenit chiriaşul nemţilor, Căminul german, tot pentru vârstnici, „Dr. Karl Wolf” din str. Pedagogilor, beneficiază de facilităţi din partea primarului neamţ şi a Consiliului Local Sibiu, unde majoritari sunt tot membrii comunităţii germane (FDGR). Astfel, prin Hotărârea nr. 501 din 18.12.2008, la articolul 1, s-a aprobat scutirea de la plata impozitului pe clădiri pentru anul 2009, în suma de 91.510 lei, pentru imobilul Căminul – Spital „Dr. Carl Wolff” şi în suma de 42.564 lei pentru Centrul Paleativ „Hospice” situat administrativ în Sibiu, str. Pedagogilor nr. 3-5, proprietatea Asociaţiei „Dr. Carl Wolff”. Probabil că situaţia s-a repetat în fiecare an, făcându-se scutiri de la plata impozitului pentru Căminul german şi anexele sale. Nu ştiu, deoarece este greu de urmărit, accesul la hotărârile Consiliului Local fiind restricţionat pe site-ul Primăriei Sibiu. Asta-i „transparenţa” administraţiei locale din Sibiu, „mumă” pentru etnicii germani şi „ciumă” pentru românii care i-au votat, încredinţându-şi destinele în mâinile unei minorităţi care-i tratează la fel cum îi trata şi în Evul Mediu sau în al Doilea Război Mondial: cu dispreţ şi superioritate, ca pe nişte slugi bune doar de exploatat!

Revenind la acuzaţia de conflict de interese, reiterez malversaţiunea: Primăria, condusă de un etnic german (Iohannis Klaus Werner, preşedinte FDGR) şi Consiliul Local, alcătuit în majoritate din etnici germani (toţi membri FDGR), retrocedează imobilul FDGR-ului şi apoi tot ea (Primăria) plăteşte chirie, din banii contribuabililor sibieni, propriei organizaţii etnice – FDGR!!! Deci, repet: primarul sas şi  saşii lui din Consiliul Local retrocedează abuziv un imobil propriei lor asociaţii etnice, după care încasează chiria pentru acel imobil prin asociaţia lor etnică din banii Primăriei, adică ai românilor contribuabili majoritari, pentru ca acolo să poată funcţiona un cămin de bătrâni, foarte necesar comunităţii!

Conflictul de interese se regăseşte în Art. 75 din Legea privind statutul aleşilor locali nr. 393/2004, care stabilește că „aleşii locali au un interes personal intr-o anumita problema, daca au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: b) orice persoana fizica sau juridica cu care au o relaţie de angajament, indiferent de natura acestuia; f) o asociaţie sau fundaţie din care fac parte.”

Conflictul de interese este evident în ceea ce-l priveşte pe numitul Iohannis Klaus Werner, deoarece acesta a semnat, în calitate de primar, Decizia de retrocedare către FDGR a imobilului situat în Sibiu, str. George Coşbuc, nr. 20, el fiind în acelaşi timp şi preşedinte FDGR. FDGR se încadrează la art. 75 – b) şi f) din legea nr. 393/2004, fiind atât persoană juridică cu care Iohannis Klaus Werner are un angajament ca preşedinte, cât şi asociaţie din care acelaşi Iohannis Klaus Werner face parte.

Abuzul în serviciu contra intereselor publice este la fel de evident deoarece, conform dispozițiilor art. 248 din Codul Penal al României, numitul Iohannis Klaus Werner, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință a îndeplinit un act în mod defectuos. Este vorba atât de Decizia de retrocedare, cât şi de Contractul de închiriere iniţiat de Klaus Werner Iohannis în calitate de primar, care a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unei unități din cele la care se referă art. 145 c. p. şi o pagubă patrimoniului acesteia, Căminul pentru persoane vârstnice fiind un serviciu de interes public.

Referitor la plângerea penală împotriva făptuitorului Klein Hans pentru infracţiunea de conflict de interese: în fapt, acesta a depus la Judecătoria Sibiu, în data de 27 februarie 2007, o Cerere de chemare în judecată împotriva municipiului Sibiu şi Consiliului Local Sibiu, în calitatea sa de preşedinte al organizaţiei municipiului Sibiu a Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.). Concret, a chemat în judecată municipiul Sibiu, reprezentat de primarul Iohannis Klaus Werner (şeful lui Klein în F.D.G.R., Iohannis fiind preşedintele organizaţiei la nivel naţional!) şi Consiliului Local Sibiu, unde F.D.G.R. avea majoritate absolută la acea dată, 16 consilieri (printre care şi „petentul” Klein Hans) din totalul de 23. Numitul Hans Klein a solicitat prin acţiunea civilă depusă la Judecătoria Sibiu următoarele, citez: „Vă rugăm să constataţi calitatea de succesor în drepturi al organizaţiei noastre faţă de Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe)”. Adică, acţiunea civilă revendicativă depusă în instanţa judecătorească de către F.D.G.R., unde Klaus Iohannis era preşedinte la nivel naţional, era îndreptată împotriva municipiului Sibiu, reprezentat prin primarul Klaus Iohannis şi împotriva Consiliului Local alcătuit în majoritate tot din membri FDGR! Practic, FDGR s-a dat singur în judecată. „Normal” că procesul a fost câştigat, din moment ce pârâţii (unii si aceiaşi cu „pârâcioşii”) nu s-au prezentat în instanţă, interesul lor fiind ca să se admită cererea depusă de Klein Hans, acesta fiind împins de la spate în demersul său de către şeful său suprem pe linie de F.D.G.R., Iohannis Klaus Werner. În ceea ce priveşte conflictul de interese, acesta este evident la Klein Hans, care atunci când a chemat în judecată Consiliul Local Sibiu a făcut abstracţie că şi el făcea parte din acel Consiliu Local. La fel şi Iohannis Klaus Werner, care ştia de intenţia subalternului său, atât în raport de administraţie locală sibiană, cât şi în organizaţia FDGR, se face vinovat de acelaşi conflict de interese. În plus, Iohannis Klaus Werner este vinovat şi de abuz în serviciu, deoarece în calitatea sa de primar al municipiului Sibiu nu a făcut demersurile necesare pentru ca municipiul Sibiu să fie apărat corect în instanţă şi nici nu a atacat sentinţa civilă a Judecătoriei Sibiu nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007, aceasta rămânând definitivă. Menţionez că am aflat târziu despre procesul desfăşurat în anul 2007, deoarece totul s-a făcut pe ascuns, fără ca opinia publică să afle de acele demersuri declanşate de FDGR în instanţă.

Anexez copii după următoarele documente:

• Hotărârea nr. 24 a Consiliului Local Sibiu privind prelungirea închirierii imobilului situat în Sibiu, str. G. Coşbuc, nr. 20
• Articolul din ziarul „Tribuna” (25 mai 2010) intitulat „Clădirea Căminului de pe Coşbuc, retrocedată Forumului”
• Cererea de chemare în judecată depusă de numitul Klein Hans în data de 26 februarie 2007 la Judecătoria Sibiu prin care respectivul chema în judecată municipiul Sibiu, reprezentat de primarul Iohannis Klaus Werner şi Consiliului Local Sibiu.
• Sentinţa civilă a Judecătoriei Sibiu nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007

În încheiere, ţin să subliniez faptul că numitul Iohannis Klaus Werner a mai avut dosare penale la dumneavoastră, subsemnatul fiind audiat de către domnul comisar Năulea Ionel Constantin Oliwer, din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie (D.N.A.) – structura centrală şi am depus probe în dosarele 270/P/2006 şi 5/P/2007, aflate la D.N.A. – structura centrală. Consider că dosarele respective, care tratau mafia imobiliară din Sibiu – retrocedări frauduloase de imobile, au fost tergiversate în vederea prescrierii faptelor de către domnul procuror şef secţie Ţuluş Doru Florin şi la fel, consider că Ordonanţa nr. 270/P/2009 prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală şi neînceperea urmăririi penale împotriva învinuitului Iohannis Klaus Werner şi altora este netemeinică şi nelegală. Dosarul penal nr. 270/P/2006 –  la care face referire domnul Ţuluş, în răspunsul său din 12 mai 2010, adresat editurii pe care o conduc – a sosit la D.N.A. de la Parchetul General, Secţia D.I.I.I.C.O.T., fiind de fapt dosarul nr. 42/P/2006 de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, solicitat la Bucureşti datorită valorii foarte mari a fraudei.  Este vorba de imobile în valoare cumulată de câteva zeci de milioane de euro  furate de la statul român!  Acest dosar, în care s-au făcut cercetări încă din anul 2006, s-a prăfuit prin sertarele secţiei conduse de domnul  procuror Ţuluş Doru Florin timp de trei ani (!!!) pentru ca apoi să fie retrimis în 1 octombrie 2009 tot la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia (!) prin declinarea competenţei D.N.A.  Inadmisibil, procurorilor le-au trebuit trei ani de zile ca să-şi dea seama dacă un dosar este sau nu de competenţa lor!!!

Am adăugat această încheiere pentru ca să subliniez faptul că tergiversările pentru prescrierea faptelor, precum şi scoaterile de sub urmărire penală şi neînceperea urmăririi penale împotriva lui Iohannis Klaus Werner şi a complicilor săi, la spolierea statului român, „decretate” de către domnul procuror şef secţie Ţuluş Doru Florin sunt total inadmisibile, având în vedere cel mai recent exemplu al condamnării domnului Becali George. În acest caz de corupţie, deşi schimbul de terenuri cu armata a avut loc în perioada 1996 – 1999 şi prejudicierea statului român a fost de „doar” 892.758 USD, iată că s-a dat o sentinţă cu condamnare la închisoare după 17 ani! Atunci de ce învinuiţii din dosarele nr. 270/P/2006 şi 5/P/2007, în frunte cu „intangibilul” Iohannis Klaus Werner, sunt făcuţi scăpaţi, deşi infracţiunile comise de aceştia sunt de dată mult mai recentă şi paguba cauzată statului român este de câteva zeci de milioane de euro?

În acest sens, solicit prin prezenta şi redeschiderea acelor dosare de urmărire penală, solicitare pe care o să o trimit şi Parchetului General, împreună cu o plângere penală împotriva domnului procuror şef de secţie Ţuluş Doru Florin pentru favorizarea infractorului.

Vă anexez şi:

• copie după adresa semnată de domnul procuror şef secţie Ţuluş Doru Florin, prin care acesta face referire la decizii prin care-i scoate „basma curată” pe nişte escroci care au păgubit statul român cu zeci de milioane de euro.

 

13 iunie 2013                                                                                  Marinescu Marius Albin 

 

Actualizare noiembrie 2018: Acest dosar, care a cuprins plângerea penală de mai sus, a fost conexat cu un dosar ANI vs Klaus Iohannis și a fost clasat în 2014, cu două zile înainte ca Iohannis să-și depună candidature la președinția României. Este dosarul care a declanșat scandalul în urma evaluării procurorului Augustin Lazăr, clasarea acestui dosar de către alt Lazăr, procurorul Cristian Lazăr de la Parchetul General, fiind în mapa de prezentare a viitorului procuror general ajunsă la președintele Klaus Werner Iohannis. Scandalul declanșat de ministrul Justiției, Tudorel Toader, cu evaluarea lui Lazăr și divulgarea publică a clasării dubioase a acestui dosar al lui Iohannis, a dus la apariția în mass-media a unora din dosarele penale ale lui Iohannis clasate. (Așa cum am bănuit, la dosarul penal declanșat de directorul publicației „Justițiarul” s-a referit Tudorel Toader ! Atenție: Au fost două dosare penale pe numele lui Iohannis clasate de Parchetul General în anul alegerilor prezidențiale, 2014!!!)

Doar la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia au fost închise 17 dosare penale pe numele impostorului sas. Klaus Werner Iohannis mai are zeci de dosare penale clasate la Parchetul General, DNA București, DNA Alba Iulia și cele două parchete de la Sibiu!

La ordinele primite pe filieră masonică, Klaus Werner Iohannis a fost protejat permanent de procurorii care trebuiau să-l ancheteze! Conform celor declarate de fosta judecătoare Camelia Bogdan, exclusă din magistratură, „87% dintre magistrați sunt membri ai Marii Loji Masonice”. Nu vor fi ei taman 87%, dar sunt foarte mulți judecători și procurori masoni!!! Camelia Bogdan a făcut parte și ea din sistem, din statul subteran, chiar dacă nu a fost înscrisă în masonerie! În România sunt și loji masonice feminine.

Articolele anterioare:

Klaus Iohannis a fost protejat de procurorii care trebuiau să-l ancheteze! (II)

Klaus Iohannis a fost protejat de procurorii care trebuiau să-l ancheteze!