Colimator

Klaus Iohannis de Ziua Unirii: De la măreţia consensului de tip prezidenţial la micimea răfuielii de tip TeFeList

  Credincios iluziei că politicienii lumii româneşti, prin care trec, vor intra în Istorie prin vorbele şi faptele lor, am […]

 

Credincios iluziei că politicienii lumii româneşti, prin care trec, vor intra în Istorie prin vorbele şi faptele lor, am ţinut să văd ce a făcut şi ce a declarat Klaus Iohannis în cei cinci ani de mandat cu prilejul sărbătorilor organizate în cinstea Micii Uniri. În 2016, de 24 ianuarie 2016, la Iaşi, Klaus Iohannis recunoştea un adevăr valabil pentru politicienii tuturor regimurilor care s-au succedat în Istoria modernă a României. Asemenea altor şi altor aniversări, cea a Micii Uniri trebuie să fie pentru omul politic un prilej de a dezvălui contemporanilor lecţiile şi actualitatea evenimentului din trecut: „Astăzi însă, cînd sărbătorim Mica Unire, aş vrea să vorbesc despre lecţiile acelui eveniment istoric şi despre actualitatea lor.”

Graţie unei excelente documentări realizate de Gabriela Antoniu de la Mediafax pentru noua mea emisiune Gîndurile lui Cristoiu, am putut desprinde cîteva concluzii interesante despre folosirea de către Klaus Iohannis a Micii Uniri pentru a semnifica public lecţiile pentru prezent ale măreţului eveniment din trecut.

Documentarul arată astfel că, excepţie făcînd anul 2017, cînd aniversarea l-a prins la Bruxelles, Klaus Iohannis a sărbătorit Mica Unire la Iaşi. Dacă ar fi fost să ţină cont de adevărul istoric Klaus Iohannis ar fi trebuit să aleagă Bucureştii pentru a petrece politiceşte de Ziua Unirii. Nu de alta, dar Unirea de la 24 ianuarie 1859 a avut loc la Bucureşti. La Bucureşti s-a decis şmecheria cu dubla alegere şi tot la Bucureşti s-a regizat ieşirea Poporului în stradă pentru a cere Unirea căreia i s-a spus, nu ştiu de ce, Mica Unire.

Alegerea Iaşiului nu e întîmplătoare. După Sibiu, Iaşiul e oraşul îndrăgit al lui Klaus Iohannis ca preşedinte. Discursurile cu prilejul Micii Uniri au conţinut nu numai elogii înălţate Iaşiului în Istorie, dar şi luări de atitudine faţă de ceea ce el a numit abandonarea oraşului într-o slabă dezvoltare. Legea autostrăzii Unirii, Legea capitalei istorice au fost promulgate în cadrul unor ceremonii speciale.

Greu de dibuit motivele acestei iubiri împărtăşite. Poate fi şi faptul că Iaşiul a fost singurul judeţ din Moldova în care la al doilea tur s-a răsturnat scorul în favoarea lui Klaus Iohannis. Preşedintele pare a paria pe acest oraş ca fief TeFeList, dacă n-o fi vorba de un oraş cu o Divizie SRI deosebit de puternică.

Primul discurs ca preşedinte l-a rostit Klaus Iohannis cu prilejul Zilei Unirii la Iaşi în 24 ianuarie 2015. Dintre lecţiile pentru prezent ale Micii Uniri Klaus Iohannis desprinde în principal consensul obţinut de politicienii vremii prin trecerea peste orgolii şi interese personale: „Să nu trăim cu iluzia că atunci a fost uşor. Şi atunci, liderii au avut mari dificultăţi în a se solidariza în jurul unor interese esenţiale, aşa cum a fost Unirea, dar au reuşit să finalizeze cu succes un astfel de proiect fundamental. Pentru o asemenea reuşită, este nevoie de viziune, de renunţarea la orgolii, la mărunte interese personale sau partizane, este nevoie de curaj şi de acţiune.

Cu gîndul la marii noştri înaintaşi şi la domnul Unirii, Alexandru Ioan Cuza, cred că cea mai importantă lecţie a evenimentului de acum 156 de ani este puterea solidarităţii, priceperea de a construi un consens în jurul unui ideal naţional. Au existat atunci voci, şi nu puţine ori neînsemnate, care au afirmat că Moldova a fost sacrificată şi o bună bucată de vreme mulţi oameni nu s-au împăcat cu această idee. Privind în urmă, putem afirma fără să greşim că ideea de consens înseamnă tocmai puterea şi abilitatea de renunţa la interese particulare pentru a construi mari proiecte.”

Sîntem la nici o lună de la instalarea ca preşedinte şi la două luni de la victoria asupra lui Victor Ponta. La Palatul Victoria se află Guvernul PSD. Cu acest Guvern, Klaus Iohannis vrea să coabiteze eficient punînd interesul naţional deasupra intereselor personale. Ca pentru a dovedi că nu era demagogie, Klaus Iohannis se prinde în horă cu premierul PSD Victor Ponta, prezent la manifestări.

Tot la Iaşi în 2015, Klaus Iohannis lansează o teză care va fi prezentă în toate discursurile din anii ulteriori, o teză care va cunoaşte an de an o amploare deosebită. E teza Micii Uniri ca moment de conectare a Ţărilor Române la Occident: „Aşa cum au arătat istoricii, modernizarea şi occidentalizarea au stat la baza ideii de unire. Pas cu pas, cu efort susţinut şi prin urmărirea sistematică a aspiraţiilor comune, înaintaşii noştri au conectat Principatele la modernitatea europeană prin reformele interne şi acţiunile de politică externă.”

Pe 24 ianuarie 2019, participînd la o manifestare second hand la Bucureşti Klaus Iohannis face din aniversarea Micii Uniri un pretext de a se ploconi cu limba pe post de genunchi la Uniunea Europeană şi la Stăpînii din cancelariile occidentale:  „În 1859, Principatele Române îmbrăţişau valorile europene şi intrau într-un amplu proces de modernizare şi consolidare a statului.

În 2019, destinul României nu mai poate fi separat de Uniunea Europeană, ca proiect de pace, prosperitate, siguranţă, echitate şi coeziune pentru cetăţenii săi.”

O crasă răstălmăcire a adevărului istoric, deoarece Unirea din 1859 rămîne în Istoria patriei ca unul dintre momentele în care elita politică românească a dat cu tifla Puterilor Garante, celor care se pretindeau atunci a fi Stăpînii Europei. Ce-ar fi fost dacă politicienii noştri ar fi ascultat de poruncile Bruxellesului de la vremea respectivă şi ar fi votat domni diferiţi în cele două ţări?

Pe 24 ianuarie 2016 Klaus Iohannis merge la Iaşi împreună cu Dacian Cioloş, şeful Guvernului Meu. Drept răsplată pentru slujirea sa zi şi noapte de către membrii Guvernului tehnocrat, Klaus Iohannis le conferă titlul de oameni noi în politică, moştenitori ai politicienilor care au făcut Marea Unire, deşi habar n-aveau de politică: „Avem nevoie de abordări, idei şi oameni noi, care au înţeles că metehnele trecutului trebuie să rămînă ale trecutului, că nu putem continua înşelînd speranţele oamenilor. Aici aş vrea să vă aduc exemplul înaintaşilor noştri de la 1859.

Mulţi dintre ei, oameni cu profesii diferite, tineri educaţi în străinătate sau seniori şcoliţi în Principate, care au lucrat cu atâta dedicaţie la proiectul unionist, nu făcuseră niciodată politică, dar erau ferm ataşaţi de ţara lor şi de valorile timpului lor. Cu o încredere oarbă în menirea lor, cu abnegaţie şi solidaritate, s-au făcut avocaţii unui proiect şi al unui vis.”

24 ianuarie 2017 îl surprinde pe Klaus Iohannis revenit la coabitarea din ianuarie 2015 cu un Guvern PSD. În 24 ianuarie 2015, plecînd de la lecţiile Micii Uniri, lansase teza consensului. Acum, în 2017, nici vorbă de consens. Pe 23 ianuarie 2017, Klaus Iohannis ţine la Cotroceni un discurs de violent la adresa PSD. În Unirea de la 1859 el găseşte acum prilejul unei răfuieli TeFeListe de rînd : „Ce moment frumos că atunci românii şi-au impus voinţa! Ce clasă politică am avut noi atunci, cînd a început să ia fiinţă naţiunea română! Şi ce clasă politică avem astăzi, cînd cei care au fost aleşi să conducă ţara se ocupă în mod paradoxal de cu totul alte lucruri.”

Am citat doar un fragment din discursul care va rămîne în Istorie la loc de frunte prin coborîrea funcţiei de preşedinte la nivelul hachiţelor de ţăţică. În 2019, anul acesta adică, şi pe un fond de campanie, Klaus Iohannis foloseşte unirea pentru a da curs ranchiunelor sale electorale: „Din păcate, la 160 de ani de la momentul pe care îl sărbătorim astăzi, în locul unirii în jurul interesului naţional şi al integrării depline în Europa, guvernanţii au preferat o hărmălaie populistă şi o jalnică ţopăială legislativă şi administrativă.
În locul unei viziuni coerente, care să asigure României o dezvoltare sustenabilă, actualii guvernanţi periclitează viitorul ţării printr-o avalanşă de măsuri cu efecte care se arată dezastruoase.
România nu merită asemenea politicieni lipsiţi de responsabilitate faţă de ţară!”

De remarcat folosirea a nu ştiu cîta oară a cuvîntului ţopăială, moştenit de Klaus Iohannis de pe vremea cînd, profesor de Fizică fiind, îl enervau copiii care ţopăiau în loc să vină contracost la meditaţiile sale.

Trecerea în revistă a Discursurilor lui Klaus Iohannis cu prilejul Micii Uniri dezvăluie, pe lîngă abandonarea tezei consensului, definitorie pentru un preşedinte responsabil, şi jalnica slugărnicie faţă de Marile Puteri. Numai astfel prin acest suflet de ospătar se explică exploatarea propagandistică în favoarea capului plecat a unui moment istoric în care clasa politică s-a definit tocmai prin curajul de a nu asculta de poruncile Stăpînilor de la acea vreme.

24 ianuarie 2020 va fi sărbătorit după alegerile prezidenţiale din 2019.
Greu de profeţit în aceste condiţii cum va sărbători Klaus Iohannis Mica Unire. Dacă va pierde alegerile, va sărbători Mica Unire la Jilava. Dacă le cîştigă va sărbători 24 ianuarie 2020 la Iaşi, prins în Hora Unirii cu toţi Şefii Sistemului instituţiilor de forţă, cei care i-au aranjat un al doilea mandat.

                                                                                                                            Ion CRISTOIU

Sursa: cristoiublog.ro

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*