Istorie

Lansare de carte: „Istorie furată – Întemeierea Țării Românești: Radu Negru Vodă, între legendă, mit și adevăr

    Timp de 118 ani de la publicarea  lucrării „Negru-Vodă, un secol și jumătate din inceputurile Statului Țerei Românesci […]

 

 

Timp de 118 ani de la publicarea  lucrării „Negru-Vodă, un secol și jumătate din inceputurile Statului Țerei Românesci (1230-1380)”  în „Etymologicum Magnum Romaniae, Dicționarul limbei istorice si poporane a românilor, 1898, Bucuresti”, scrisă de către filologul și istoricul Bogdan Petriceicu Hașdeu, nici un istoric sau cercetător român sau străin nu a mai făcut o abordare exhaustivă a persoanei celui care a fost Radu Negru Vodă (1290-1315) și a fenomenului istoric numit „Descălecat și Întemeiere a Țării Românești”. Au existat sute de articole,  cărți și capitole de carte în care istoricii și scriitorii au încercat să deslușească cine a fost Radu Negru Vodă și care au fost faptele lui.

 „Întâmplarea” nefericită face ca majoritatea  istoricilor și cercetătorilor, începând de la Nicolae Iorga și până în prezent,  urmează aceeași linie ,promovând cu convingere  ideea că  “Radu Negru Vodă a fost un personaj de legendă”, existența lui fizică fiind pusă sub semnul îndoieii! Această idee fiind promovată la nivel de paradigma, fiind aceptată în majoritatea cazurilor de cei care au conexiuni cu domeniul istoriei.

Cornel Bîrsan, Cristian Moșneanu și Adrian Anghel autorii lucrării: „Istorie Furată.  Întemeierea Ţării Româneşti. Radu Negru Vodă, între legendă, mit şi adevăr” au reusit după trei ani de documentare și cercetare (2013-2016), plecând de la dovezile documentare, studiile făcute de istorici români și străini, descoperirile arheologice și tradițiile și legendele poporului român să ajungă la concluzia că Radu Negru Vodă, care a fost Voievodul Făgărașului până în anul 1290 , a “Descălecat și Întemeiat Țara Românească”,  asemeni lui Bogdan Vodă, Voievodul Maramureșului care a fost “Descălecătorul și Întemeietorul Moldovei” !

Motivațiile privind cauza și efectul istoric al “descălecatului și întemeierii de țară” le puteti găsi în lucrare, structurate în părțile de carte și ulterior în capitolele aferente:

          Partea I-a – Care a fost meritul  cronicarilor și istoricilor în  „ mitizarea și legendarizarea ” lui Radu Negru Vodă ?

          Partea II-a – Dovezi documentare care susţin existenţa lui Radu Negru Vodă, a Descălecatului la anul 1290 și a procesului de Întemeiere a Țării Românești 

          Partea III-a – Dovezi arheologice și heraldice care susţin existenţa lui Radu Negru Vodă, a Descalecatului la anul 1290 si a procesului de Întemeiere a Țării Românești 

          Partea IV-a – Tradiții și legende despre Radu Negru Vodă

          Partea V-a – Io Radu Negru Voievod, domn a toată Ţara Românească, şi herţeg de Amlaş şi Făgăraş.

 

AUTORII CRONICII : Istorie Furată.  Întemeierea Ţării Româneşti. Radu Negru Vodă, între legendă, mit şi adevăr

Cornel Bîrsan, născut la 1 septembrie 1960, în localitatea Satu-Mare, jud.Satu-Mare. A absolvit Institutul Politehnic “Gheorghe Asachi” Iași, Facultatea de Căi Ferate, Drumuri și Poduri, promotia 1988. În prezent este domiciliat în mun.Bistrița, jud.Bistrița-Năsăud, unde își desfășoară și activitatea profesională. A participat prin natura meseriei, în decursul timpului la nenumărate investigații arheologice.

Autor al lucrarilor: Revanșa Daciei, Editura Obiectiv Craiova, 2003 și Istorie Furată.Cronică Românească de Istorie Veche, Editura Karuna Bistrița, 2013.

 

Cristian Moşneanu, născut la 10 august 1984 în satul Dobrota, comuna Gornet-Crivov, judetul Prahova. Are studi universitare  de inginerie dar şi istorie cu specilizare în istorie contemporană şi arhivistică. În prezent locuieşte în Bucureşti, având ca activitate de bază partea de training şi  facilitare în domeniul reţelisticii, comunicării şi motivării personale.

Autor al lucrarilor: Gânduri şi Rânduri, Editura Explorator  Ploieşti, 2014 și Lăsând totul în vânt, Editura Librex, Bucureşti, 2016.

Membru permanent al colectivului de redacţie al revistei online scrieliber.ro (2012- prezent), fondator al publicaţiei online vinicius.ro (2013),  colaborator al revistei online istoreiveche.ro (2013).

 

Anghel Adrian, născut la 19 aprilie 1989, la București. A absolvit Facultatea de Matematica și Informatica din Universitatea Bucuresti, promotia 2011 și a urmat masteratul în “Inginerie Software” la aceeași facultate, absolvind în 2013. În prezent domiciliaza în Ilfov și lucreaza ca programator în București. Din anul 2013 este administratorul site-ului cu profil de istorie:  http://istorieveche.ro

 Cartea se poate cumpăra de aici: https://www.librex.ro/istoria-romanilor/istorie-furata-intemeierea-tarii-romanesti-radu-negru-voda-intre-legenda-mit-si-adevar.html

 

Introducere sau care este motivaţia unei scrieri despre Radu Negru Vodă și Întemeierea Țării Românești

 

A scrie o carte despre Radu Negru Vodă și “Descălecatul Țării Românești” este o provocare și în același timp o dovada de curaj.

Mulţimea lucrărilor și a articolelor scrise de către istoricii și cercetătorii români dar si straini, și a concluziilor acestora nu te duc decât la ideea renunţarii abordării unui asemenea subiect!

Cercetarea și concluziile marilor noștri istorici sunt unanime, negarea existenţei persoanei și identităţii celui care a fost Radu Negru Vodă și eliminarea în totalitate a ideii de “Descălecat” și Întemeiere a Ţării Românești!

Care sunt motivele acestei negări, susţinute pe o perioadă de peste 150 de ani, începând din secolul al XIX-lea, reevaluate și în ziua de azi, și puse în aceași lumină a negării unui eveniment istoric crucial pentru Ţara Românească, le vom dezvălui în prezenta lucrare.

Prezentarea noastră se dorește una strict știinţifică, folosindu-ne mai ales de dovezile documentare și arheologice, a rezultatelor cercetărilor genetice și fizico-chimice, a studierii stilurilor arhitectonice ale bisericilor și cetaţilor atribuite lui Radu Negru Vodă, dar și a informaţiilor transmise prin tradiţii populare.

Dogma oficială a istoricilor nostri aferentă la Radu Negru Vodă și a evenimentului numit “Descălecat și Întemeierea Ţării Românești” este simplificată prin excluderea din istorie a personajului numit Radu Negru Vodă și a atribuirii evenimentului Întemeierii statului medieval al Ţării Românești lui Basarab I. Începând de la acesta și până la apariţia primului domn fanariot Nicolae Mavrocordat la anul 1716, dinastia Basarabilor va domni prin reprezentanţii săi în Țara Românească peste 390 de ani! Nimic mai fals și imposibil de dovedit faptic și documentar. Aceste manipulări ale istoriei s-au făcut din cele mai vechi timpuri, cronicarii, istoricii sau cercetătorii întrecandu-se în a recrea istoria după necesităţile politice ale conducătorilor timpului respectiv  și a intereselor de stat sau chiar personale.

Una dintre cele mai celebre teorii dogmatice a fost creată de către istoricii români și străini privind romanizarea forţată a dacilor. Este imposibil de demonstrat o asemenea teorie, valabilă doar în cazul exterminării Dacilor Liberi din Muntenia, Moldova si Maramureș! O altă teorie la fel de ridicolă este ipoteza  formării poporului român la sud de Dunăre (în Balcani) și migrarea acestuia, prin jurul anilor 1285 d.Hr. în Muntenia, Transilvania și Moldova.

De asemenea, în ciuda faptului că există documente privind modul cum s-a “Întemeiat Ţara  Moldovei”, și în prezent în cărţile de istorie se scrie negru pe alb că primul domnitor al Moldovei a fost Dragoș Vodă. Un alt fals al istoriografiei românești. Dragoș, numit Vodă, de către cărturarii și istoricii noștri, a fost în realitate un Cneaz maramureșan, trimis de catre regele Ungariei, Ludovic I de Anjou (1342-1382) în fruntea oștilor maghiare și maramureșene pentru blocarea invaziilor tătare, predispuse să atace în mod regulat Transilvania și Regatul Maghiar. Rangul acordat lui Dragoș era cel de Markgraf (căpitan regal) și nu de “Voievod al Moldovei“.

În ultimul timp se caută eliminarea altui domnitor din istoria românilor, Bogdan, Voievodul Maramureșului și Întemeietorul Ţării Moldovei. Sunt multe afirmaţii susţinute ale unor istorici și arheologi care doresc să impuna un alt fals istoric: existenta unei familii locale moldave a Mușatinilor, care au ocupat tronul Moldovei, după moartea ultimului descendent a lui Bogdan! Ori numele dinastiei Mușatinilor se trage de la fiica lui Bogdan I; în mod corect istoricii trebuiau să numeasca dinastia moldavă a Bogdăneștilor și nu a Mușatinilor (vezi și opinia lui Constantin Rezachievici).

Tot un alt hobby al istoricilor noștri a fost legitimarea unei legături între familia Mușatinilor și a Basarabilor. S-au presupus care mai de care legături de sânge fanteziste:

  • Strămoșii lui Dragoș Vodă, rude cu o ramură a familiei Basarabilor, plecaţi din Oltenia și stabiliţi în Maramureș (B.P.Hașdeu);
  • Basarabii plecaţi din Moldova, respectiv Basarabia și stabiliţi în Oltenia (C.Cantacuzino);
  • Mușatinii au fost o ramură a familiei Basarab, primul domn al acestei ramuri fiind Costea Mușat (Octav – George Lecca);
  • Bogdan I al Maramuresului ar fi fost din familia Basarabilor din Oltenia (D. Căprăroiu).

 

Această falsificare și modificare a istoriei s-a practicat și se practică și în prezent în întreaga lume. Care sunt motivele și interesele prefacerii istoriei? Citiţi un scurt text al unui scriitor american referitor la această inovaţie savantă de ieri și de azi a istoricilor și cercetatorilor:

 

“Istoricii obișnuiau să considere căderea Romei ca pe un punct de ruptură care delimita lumea antică de cea medievală, dar, începând cu anii ’70 ai secolului trecut, lumea academică explorează un nou punct de vedere. Astăzi, întreaga perioadă dintre 200 si 800 d.Hr. e privită ca o singură perioada de tranziție, numită “Antichitatea târzie”. Cei care promovează această viziune au uneori tendința de a minimaliza violența asociată cu invaziile barbarilor și chiar de a protesta când li se zice “barbari”. De fapt, unii specialiști susțin că prăbușirea Imperiului Roman de Apus e supraevaluată ca piatră de hotar și că prefacerile care au schimbat cu repeziciune fața Europei se datorează, în principal, migrației pașnice a triburilor nomade, care au impus o nouă clasă conducătoare, dar au fost asimilate pe plan cultural în răstimp de aproximativ două generații.

Această concepție este populară mai ales la englezi, americani si germani, dat fiind că ei sunt descendenții barbarilor pomeniți mai sus, care acum ar părea mai puțin barbari. Într-un sens mai larg, nu este decât una dintre acele mutații din istoriografie prin care foștii barbari (vandali, mongoli, zuluși, vikingi) sunt reabilitați, în vreme ce fostele modele ale civilizației (romanii, britanicii) sunt împroșcate cu noroi. Din când în când, învățații se plictisesc de epocile de aur supraevaluate și își mută atenția asupra fostelor epoci întunecate. Lucrul acesta se întâmplă iar și iar, pentru ca după o vreme accentele să se schimbe, si n-ar trebui să-i luăm în serios. [Matthew White – Marea carte a inumanității. O istorie a ororilor în 100 de episoade]

Despre Radu Negru Vodă, Întemeierea Ţarii Românești și neamul Basarabilor s-au scris mii de lucrări și articole. Încă din secolul al XVI-lea istoricii străini și ulterior cei români vor acorda o atenţie deosebită persoanei celui care a fost primul domn al Ţării Românești și a evenimentului istoric numit “Descălecat”.  Chiar dacă opinia cronicarilor și a istoricilor este diferită, unii dintre ei admitând existenţa ca personaj istoric a lui Negru Vodă, marea majoritate îl neagă ca și existenţă sau eventual îl asimilează cu alţi domnitori (Basarab I ori Radu I).

La data terminării lucrarii mele “Istorie Furată, cronică românească de istorie veche”, am considerat ca am reușit sa prezint in capitolul “Negru Vodă”, o analiză și o sinteza a tuturor datelor cunoscute despre acesta, și nu mai consideram necesară reluarea acestui subiect. Capitolul destinat primului domn al Ţării Românești  se dorea să imprime în conștiinţa cititorului greșeala imensă făcută de către istoricii noștri care din motive obiective sau neobiective au eliminat pur și simplu o perioadă de timp și un Domn din istoria noastră.

Fără Radu Negru Vodă și faptele lui de întemeiere și consolidare a statului feudal al Ţării Românești nu se poate explica statutul de mare Voievod a lui Basarab I și al unificării teritoriale a Munteniei. Între anii 1277/79 – 1285/90, după dispariţia lui Litovoi și a lui Bărbat, Ţara Românească devine pur și simplu un câmp de batălie al maghiarilor și mongolilor. Hanul Nogai va institui și în Ţara Românească, precum în Bulgaria, un teritoriu controlat și supravegheat de mongoli. Răscoala cumanilor din Transilvania și invazia mongolă de la 1285 în Transilvania și Ungaria vor duce la crearea premizelor desprinderii Ţării Românești de sub suveranitatea maghiară și controlul mongol. Regele Ungariei, Ladislau Cumanul și Voievodul Transilvaniei, Roland Borșa, în fruntea oștilor maghiare și transilvănene vor duce o serie de lupte împotriva mongolilor, învingându-i și alungându-i dincolo de Carpaţi. Este momentul când oști transilvănene vor trece Carpaţii în Muntenia în urmarirea mongolilor sub conducerea lui Radu Negru Vodă. Acest lucru va fi pentru Radu Negru Vodă poate primul contact efectiv angajant cu conducătorii locali și populaţia de rând din Muntenia. Expediţia din 1285 în Muntenia și relatiile create îi vor facilita Voievodului Făgărașan în anul 1290, pe timpul crizei regale maghiare, trecerea în Muntenia și începerea procesului de organizare statală.

 

                  Motivele reluării subiectului au fost însă mai multe

 

În primul rând întrebările la care nu găseam răspuns, iar ulterior modul în care existența istorică a lui Negru Vodă și a evenimentului numit „Descalecatul Țării Romanesti” au fost marginalizate sau pur și simplu, negate. În cele mai multe cazuri istoricii noștri au contribuit la „mitizarea și legendarizarea” celui care a fost Negru Vodă, invocând lipsa de documente.

Dacă, în istoriografia românească, cronicarii și ulterior istoricii români nu au avut cunoștiință despre Basarab I, ca personaj istoric, dar nici despre realizările acestuia, despre Radu Negru Vodă, informațiile documentare, atestările arheologice și tradițiile populare îl identifică ca și întemeietor al Țării Românești, conducător al luptei de eliberare de sub dominația mongolă și ctitor al orașelor, mânăstirilor și bisericilor din spațiul muntenesc al sfârșitului de secol al XIII-lea și început de secol al XIV-lea.

Din multitudinea de întrebări ridicate, atingătoare de Radu Negru Vodă și a evenimentelor în care a fost implicat vom prezenta doar o mică listă de tip chestionar, la care vom încerca să răspundem pe parcursul prezentei lucrări:

  • De ce, începând din momentul descoperirii mormântului nr. 10 din Biserica Domnească și până în prezent, istoricii și cercetătorii români nu au atribuit rămășițele umane descoperite lui Negru Vodă, în ciuda tuturor dovezilor avute, ci au atribuit mormântul, lui Vladislav, ori Radu I sau în ultima variantă unui fabulos Prinț Negru al Țării Românești?
  • De ce domnitorii Țării Românești au avut teritorii, Țara Făgărașului și a Amlașului într-o Transilvanie posesie a Regatului Maghiar? În ce temei istoric regii maghiari au cedat parte din teritoriul lor, fiind cunoscută politica acestora de monopolizare a tuturor ținuturilor românești din Ardeal?
  • De ce pisania Bisericii Domnești de la Câmpulung îl menționează pe Negru Vodă și nu pe Basarab, chiar luând în considerare că Matei Basarab a fost acuzat de inventarea lui Negru Vodă?
  • De ce familia Craioveștilor, Neagoe Basarab și stolnicul Constantin Cantacuzino au inventat o dinastie a „Basarabilor”, care nu are nicio ascedenţă din Negru Vodă și Basarab I, sau, cum vor fi numite mai târziu, în istorie, din cele două familii ale Dăneștilor și ale Drăculeștilor, descendențe din linie directă a lui Radu Negru Vodă?
  • De ce Basarab I și Alexandru Nicolae au fost înmormântați în Biserica Domnească de la Câmpulung și nu la Biserica Domnească de la Curtea de Argeș?
  • De ce există o Biserică Catolică la Câmpulung și un comite sas îngropat în această biserică ?
  • De ce este numit Basarab I Întemeietorul Țării Românești, atâta timp cât niciun document, nici tradiția populară nu amintește despre eliberarea Munteniei de sub dominația mongolă, în perioada istorică atribuită lui? De unde a preluat Basarab, numit „Întaiul”, o țara bine organizată din punct de vedere administrativ cât și militar care s-a putut opune la anul 1317 Regatului Maghiar?
  • De ce în perioada de timp a anilor 1309-1314, Regatul Maghiar nu a avut bani de Severin, fiind întreruptă succesiunea banilor de Severin, care data de zeci de ani?
  • De ce, conform atestării arheologice, cetatea Făgărașului, a fost incendiată la sfârșitul secolului al XIII-lea?
  • De ce există tradiții populare despre Negru Vodă în Țara Românească, Transilvania și în zona de frontieră dintre Moldova și Muntenia, și nu există tradiții populare despre Basarab I sau Alexandru Nicolae Basarab?

 

Un al doilea factor determinant în abordarea subiectului a fost demararea și finalizarea proiectului Genesis, care ne-a confirmat multe din supozițiile noastre, chiar dacă în general proiectul în sine a fost nefinalizat și contestat de mulți dintre istoricii români. Subiectul proiectului Genesis, inițiat de Academia Română va fi dezbătut la rândului lui în această lucrare.

Ce este important insă de amintit, de la început, este faptul că analizele efectuate pe rămăsitele umane din mormântul nr. 10 din Biserica Domnească de la Curtea de Argeș trebuiau să ducă la aflarea anului morții personajului și a identității lui. Datarea cu radiocarbon avea să stabilescă anul morții: 1340 cu o marjă de eroare de 30 de ani, plus sau minus. În această situație cercetătorii s-au aflat într-un impas, doarece niciun domnitor “presupus” de ei (Vladislav I – 1377 și Radu I – 1383) nu decedase în acea perioadă! Fiind puși în fața unei intrebări majore, în spiritul unora dintre istoricii noștri, pentru a nu-l admite pe Radu Negru Vodă,  cercetătorii au inventat pur și simplu un Prinț Negru al Țării Românești!

Ori printr-un calcul simplu matematic, și ţinând cont și de alte informaţii documentare, anul morţii personajului din mormântul 10 este 1315, eroarea fiind în minus doar de 25 de ani! Această dată este foarte bine menţionată în pisanii și letopiseţe ca fiind anul morţii lui Radu Negru Vodă!

Chiar cu o asemenea dovadă concretă, pe lângă multe alte dovezi documentare și arheologice, existenţa lui Radu Negru Vodă este negată în continuare de către istoricii români și elaboratorii de manuale școlare, în ultima vreme revitalizându-se teorii spectaculoase despre identitatea lui Negru Vodă (preot, cavaler templier, s.a.)!

Iar în al treilea rând meritul acestei cărţi se datorează, mai ales, mai tinerilor mei colaboratori Adrian Anghel și Cristian Moșneanu, care prin spiritul lor pragmatic si cutezator au insistat pentru reluarea și dezvoltarea subiectului, într-o abordare mai exhaustivă a tuturor datelor și informaţiilor existente până la această dată.

 

Bistrița, 01.09.2016

                                                                                                                           Cornel Bîrsan

11 Comments

  1. Dan Cristian Ionescu

    Nu am citit aceasta carte, si nici nu intentionez. Cele citite mai sus, imi aduc aminte de anumite stiri senzationale din presa prin care aflam ca “un grup de cercetatori de la o universitate de renume din SUA ne anunta ca cartofii prajiti provoaca cancer” , dupa care a doua zi aflam ca “un grup de cercetatori de la o alta universitate de renume din SUA ne anunta ca cartofii prajiti nu provoaca cancer, ci dimpotriva”.
    Repet, nu am citit cartea si nu am de gind sa o citesc, insa pun intrebarea: de unde Doamne iarta-ma au scos-o autorii astia cu Radu Negru Voda? Dintr-o lucrare a unei anumite universitati de renume din SUA?
    In urma cu cca 10 ani am intentionat sa incep o monografie privitoare la primele manastiri din Tarile Romane. Am constatat ca Manastirea Negru Voda din Cimpulung Muscel a fost infiintata in anul 1225 de Negru Voda. Bun, apoi am aflat insa ca Manastirea Cetatuia Negru Voda de pe Valea Dimbovitei a fost infiintata de Negru Voda in anul 1290. Mai incolo, aflu ca schitul Jgheaburi, din judetul Vilcea a fost infiintat in anul 1315 de … Negru Voda! Mai da-o incolo, Negru Voda era Matusalem? De unde pina unde au ajuns autorii cartii la “Radu Negru Voda”? Tatal lui Basarab era Tihomir (Tocomir, Tocomerie, etc. sint multe variante), nume cuman. Basarab, intemeietorul de tara, avea de asemenea un nume cuman atestat ca atare de N. Iorga. Radu este nume slav. Numele slave in familia Basarabilor au aparut dupa Nicolae Alexandru – Vladislav, Radu, Dan, Mircea. Am citit o sumedenie de imbecili pretinsi istorici care faceau confuzie intre Radu I (tatal lui Mircea cel Batrin) si Radu cel Mare (socrul lui Neagoe Basarab). Este trist pentru noi ca lipsa culturii scrise ne-a privat de o istorie reala (si pentru aromani este aceeasi situatie) fiind nevoiti sa apelam la izvoare istorice straine, fie subiective, fie dusmanoase. Dar sa spui ca tablitele de la Tartaria atesta faptul ca pe acest pamint a aparut scrierea, dupa care a disparut, asta este stupid.

    • Jan Valjean

      Dle. Dan Cristian Ionescu,daca nu intentionati sa cititi aceasta carte asa cum afirmati in primele dv. cuvinte,de ce v-ati mai deranjt sa scrieti un comentariu ? Faptul ca faceti referire la cartea lui Neagu Djuvara(fost spion CIA si al serviciilor secret franceze),adica ,,Thocomerius-Negru Voda,Un Voivod de Origine Cumana La Inceputurile Tarii Romanesti” ,dovedita ca fiind o mistificare grosolana la adresa unei bucati din istoria poporului roman,va descalifica.La fel si consideratiile despre tablitele de la Tartaria.Accept sa-mi dati o replica la comentariul meu dupa ce cititi cu rabdare cartea lui Dan Zamfirescu,,Istoria Romanilor vazuta de Neagu Djuvara-Fals Stiintific sau Tradare De Tara ?’,,Are doar 101 pagini si a aparut la Editura Roza Vanturilor/Editura Semne,in 2012.Apoi putem vorbi si despre acest ticalos batran de 100 de ani care este publicat si republicat intr-o frenezie progresista de sorginte neo-marxista de prefacutul Gabriel Liiceanu la Editura primita gratis,numita acum Humanitas.Nicolae Iorga nu conteaza in viziunea lui Liiceanu,dar manipulatorul Djuvara,da.Chiar daca autorii cartii la care ne referim sunt ingineri sau matematicieni,sa stiti ca cele mai mari descoperiri arheologice sau istorice n-au fost facute de doctori in aceste stiinte.

      • Dan Cristian Ionescu

        Stiu teoria lui Neagu Djuvara dar, tocmai fiindca am rezerve asupra acestuia, dupa cum ati constatat, nu i-am pomenit numele. L-am mentionat doar pe Nicolae Iorga, cu care sper ca sinteti de acord. Sper ca sinteti de acord si cu faptul ca era imposibil ca legendarul Negru Voda sa ridice o manastire in 1225, alta in 1290, alta in 1315. Cunosc si teoria unora care considera ca Negru Voda ar fi fost Radu I – nu sint de acord cu aceasta intrucit legendele il plaseaza pe Negru Voda, in timp, inainte de infiintarea Tarii Romanesti. Dar de Radu Negru Voda nu am auzit pina acum niciodata – din aceasta cauza am postat comentariul fara sa citesc tot articolul, din aceasta cauza am mentionat faptul ca numele slave au inceput sa se raspindeasca pe acest pamint tirziu dupa Negru Voda (oricine ar fi fost el). Sint foarte de acord cu ultima dvs. afirmatie – nici eu nu sint istoric, dar am avut dintotdeauna pasiunea istoriei si, pe vremea in care ochii ma ajutau, am citit mult. Din pacate, acum, citirea unor carti sau a unor articole prea lungi a ajuns sa ma oboseasca. In ce priveste tablitele de la Tartaria, nu m-am gindit sa dezvolt prea mult. Eu cred ca un popor care a inventat semnele grafice, are o continuitate a scrisului. Uitati-va la scrierile sanscrite, asiriene si babiloniene, la hierogrifele egiptene si cele mayase, la scrierile antice grecesti, latine, iudaice. Eu nu contest vechimea tablitelor de la Tartaria, dar consider ca daca undeva se inventeaza un sistem grafic, acesta se perpetueaza, are continuitate in timp, nu reprezinta un caz izolat, un accident. Si eu sint curios sa stiu cum au ajuns aici acele tablite, dar nu vom afla niciodata. Nu ma cunoasteti, dar va rog sa ma credeti: in tot ce scriu, sint de buna credinta.

        • Jan Valjean

          In privinta anilor 1225,1290 si 1315 si eu cred ca este o greseala si de fapt este vorba de doua persoane cu aceleasi nume.Dar putinatatea dovezilor istorice scrise de la noi sau din vecini nu fac sa adanceasca misterul lui Radu Negru.Referitor la scrierile foarte vechi sau competente de istorie antica,un vecin de-al meu-Gheorghe Vintan care a lucrat pe santiere de constructii ale TCI din Romania dar si din Irak,unde a invatat limba araba ,a descoperit personal placute sumeriene pe locul vechilor ruine de la Eridu,Kis.Larsa,Lagash s.a. dar si a scris cartea ,,Sumerul,Babilonia si Asiria”,avea de ex. o teorie a aparitiei oamenilor in Asia si nu in Africa,prilej de mici divergente intre noi,dar far suprari prostesti.Tot el sustinea cu tarie precum majoritatea celor care afirma ca scrierea a aparut in Sumer si nu la Tartaria,dar acesta-i un alt subiect.

          • Dan Cristian Ionescu

            Lipsa culturii noastre scrise este un enorm handicap in cunosterea propriei noastre istorii. Am fost nevoiti sa ne referim la scrieri ale altor neamuri, nu totdeauna obiective, nu totdeauna pozitive. Grecii cunosc si astazi cine au fost cistigatorii jocurilor olimpice de acum 2.700 de ani. Noi, nu stim unde s-a petrecut cel mai important moment pentru intemeierea Tarii Romanesti – adica, stim ca la Posada; dar unde este Posada? Unii spun ca In Banatul de Severin, altii ca in Tara Lovistei, altii pe Valea Argesului, altii pe Valea Dimbovitei, in apropiere de manastirea Cetatuia Negru Voda. Noi nu stim unde era localizata Rovine, marea victorie a lui Mircea cel Batrin impotriva avangardei turcesti – nu a fost o victorie impotriva armatei turcesti ci impotriva avangardei; falsificam in mod imbecil istoria; dupa victoria de la Rovine, cind a venit grosul armatei turcesti, Mircea a fost nevoit sa fuga din tara, timp de doi ani pe tron fiind nepotul sau, Dan al II-lea. Iubesc enorm tara mea, inca iubesc enorm poporul roman (care este tot mai putin roman), dar mai presus de orice iubesc adevarul.
            S-ar putea sa mai existe o alta piatra cu inscrieri sanscrite. In urma cu 15 ani, un profesor dintr-o comuna de pe Valea Riului Doamnei (Corbi) mi-a spus ca prin anii ’70-’80 a fost descoperita in apele riului o piatra cu o altfel de scriere, care a fost predata la Muzeul Judetean de Istorie din Pitesti, de unde a disparut. Puteti gasi informatia si pe net, dar atentie la idioti! Nu obisnuiesc sa folosesc acest termen dar, pentru cineva care face confuzie intre Slatina, resedinta judetului Olt si Slatina, sat al comunei Nucsoara, mai la nord de Corbi, nu pot gasi alt termen. Chiar daca ar fi adevarat, nici cu o floare, nici macar cu doua, nu se face primavara – si nici cultura scrisa.
            In ce il priveste pe Negru Voda (dar nu mai tin minte unde am citit, trecind de atunci mult timp), se spunea ca pina la Radu I, Basarabii earu maslinii la fata astfel incit erau generic numiti “Negru Voda”. Este posibil ca Negru Voda sa fi devenit un cognomen care sa se fi intins in timp mai multor conducatori.
            Un lucru interesant, aflat de la cei din Curteaa de Arges dar nefacut public, este urmatorul: cind s-au deschis (mi se pare in 1920) mormintele de la biserica Sf. Nicolae Domnesc si s-a considerat ca intr-unul din acestea se afla Basarab (aspect in prezent disputat), s-au descoperit osemintele unui barbat inalt de cel putin 2,10 m. inmormintat impreuna cu sabia sa (enorma) – ulterior, sabia a fost furata, ceea ce inseamna ca furtul nu este la romani o activitate post-revolutionara.

        • Cica vechimea tablitelor este aceeasi cu a oaselor 5.300BC.Dar ele nu au legatura nimeni nu a vazut unde erau oasele exact si unfe tablitele.De fapt nu a vazut nimeni tablitele unde erau exact si nici momentul descoperirii.Doar incepand cu 3.300BC a inceput sa fie folosita proto scrierea cu sne proto-cuneiforme.Analiza cu C14 nu mai este posibila intrucat au fost arse in cuptor.Tablitele cuprind 3 sisteme de scriere care au evoluat pe parcursul a 2.500 de ani (3000-500BC).Nici-u scrib cu mintea intreaga nu scrie schimband 3 sisteme de scriere.Fe la distanta sau fugitiv par sumeriene dar nu sant, aspect sesizat si de alti cercetatori sumerologi.Tablitele prezinta multe alte neconformitati inadvertente si ciudatenii.

    • Buna ziua domnule Dan Cristian Ionescu

      Va propun totusi sa cititi cartea si vin si cu o provocare catre domnia voastra: in cazul in care descoperiti un sigur lucuru care nu este argumentat istoirci stiintific corect o puteti face pubic iar eu voi recunoaste public ca m-am inselat si imi voi cere si scuze cititorilor.
      Lucrarea reprezita munca a trei oameni timp de 4 ani de zile. Contine informatii in premiera pentru istoriogragia noastra, informatii care au scapat chiar si marelui Iorga.
      Va las, mai jos, bibliografia cartii:

      BIBLIOGRAFIE

      1. ANDEA, SUSANA, IOAN BOLOVAN, IOAN GLODARIU, MIRCEA PACURARIU, MIRCEA RUSU, GRIGOR POP, IOAN AUREL POP, s.a. – Istoria României, Transilvania, vol. I, Ed. George Bariţiu, 1997
      2. ARION, DINU C. – Cnejii (Chineji) români, contribuţii la rolul lor, 1936
      3. ARMBRUSTER, ADOLF – Romanitatea Românilor – Istoria unei idei, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1993
      4. BAUER, FRIEDRICH WILHELM – Mémoires historiques et géografiques sur la Valachie, A Francfort et Leipisc, Chez Henry-louis Broenner, 1778;
      5. BĂJAN, D. – Documente de la Arhivele statului, București, 1908
      6. BĂTRÎNA, LIA & ADRIAN – Biserica “Sfăntul Nicolae” din Rădăuţi, cercetări arheologice şi interpretari istorice asupra începuturilor Ţării Moldovei, Ed.Constantin Matasă, 2012
      7. BÎRSAN, CORNEL – Revanşa Daciei, Ed.Obiectiv, 2000
      8. BÎRSAN, CORNEL – Istorie furată, cronică românească de istorie veche, Ed.Karuna Bistriţa, 2013
      9. BERCIU-DRAGUŞANU, ADINA, TROFIN LILIANA – Culegere de documente privind istoria românilor secolele IV – XVI, Ed.Universităţii din Bucuresti, 2006
      10. BERINDEI, DAN – Istoria românilor, cronologie, Ed. Cartex, 2008
      11. BEZDECHI, STEFAN – Cronica inedită de la Blaj a Protosinghelului Naum Râmniceanu, partea I-a, Tipografia Cartea Românească, Cluj-Sibiu, 1944
      12. BOGDAN, IOAN – Cronice inedite din istoria Românilor, Ed.Librariei Socec&Comp.,1895
      13. BOIA, LUCIAN – Istorie şi mit în conştiinţa românească, Ed.Humanitas, 2000
      14. BRĂTIANU, GHEORGHE I. – Tradiţia istorica despre întemeierea statelor românesti, Ed.Eminescu, 1980
      15. BRĂTIANU, GHEORGHE I. – O enigmă şi un miracol:Poporul Român, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1988
      16. BRĂTIANU, GHEORGHE I. – Marea Neagră, Ed. Meridiane, 1988
      17. BRANCOVICI, GHEORGHE – Cronica Românească, Ed. Academiei R.S.R., Bucuresti, 1987
      18. BUREACĂ, IOAN – Ardealul, Transillvania, Siebenburgen, Ed.George Cosbuc
      19. BUSUIOCEANU, ANDREI – Două documente inedite din Țara Românească din secolul al XVI-lea, in SMIM, IX, București, 1978
      20. BUZESCU, ALEXANDRU AL. – Domnia in Țările Române până la 1866, Tiparul Cartea Românească, București,
      21. CANTACUZINO, ION MIHAI – O mie de ani în Balcani, Ed.Albatros, 1996
      22. CĂPRĂROIU, DENIS – Opinii istorice despre unul dintre voievozii cu numele de Bogdan din secolul al XIV , Analele Universităţii din Craiova, Seria Istorie, XVI, nr.1(19), 20122
      23. CĂPRĂROIU, DENIS – Scurte consideraţii privitoare la câteva aspecte ale începuturilor reşedinţei domneşti de la Argeş, Arheologie şi istorie în spaţiul carpato-balcanic, Târgovişte, 2011
      24. CANTACUZINO, CONSTANTIN – Istoria Ţării Româneşti, Ed.Litera International
      25. CAZACU, MATEI & DAN IOAN MUREŞAN – Ioan Basarab, un domn român la începuturile Ţării Româneşti, Ed.Cartier, 2013
      26. CERNOVODEANU, DAN – Știință și heraldică, Ed.Științifică și Enciclopedică, București, 1977
      27. CHINDRIŞ, IOAN & IACOB NICULINA – O diplomă privilegială inedită a episcopului Inochentie Micu-Klein, Ed. Napoca Star, 2015
      28. CHIARO, ANTON-MARIA DEL – Revoluţiile Valahiei, Iaşi, Viaţa Românească, 1929
      29. CIHODARU, C & CAPROSU I., SIMANSCHI I. – Documenta Romaniae Histrica ~ A. Moldova volumul XXI (1632-1633), Ed. Academiei Republicii Socialiste România, 1971
      30. COJA, IOAN – Transilvania – Invincibile argumentum, Ed. Athenaeum, 1990
      31. CONSTANTINESCU, GEORGE – Repere istorice în relevarea relaţiilor româno – germane din arealul de constituire a Ţării Româneşti, Piteşti, 1997
      32. CONSTANTIN, NICOLAE – Mic dicţionar de toponime româneşti, Ed.Curtea de Scaun, 2011
      33. CONSTANTINESCU, NICOLAE – Curtea de Argeş, 1200 – 1400, asupra începuturilor Ţării Româneşti, Ed.Academiei Republicii Socialiste România, 1984
      34. CONSTANTINIU, FLORIN – O istorie sinceră a poporului român, Ed.Univers Enciclopedic Gold, 2011
      35. COSTIN , NICOLAE – Scrieri, Ed.Hyperion, 1990
      36. COSTIN, MIRON – Letopiseţul Ţării Moldovei, Ed. Gramar, 2010
      37. DELETANT, DENNIS & MIHAI BARBULESCU, SERBAN PAPACOSTEA, POMPILIU TEODOR, KEITH HITCHINS – Istoria României, Ed. Corint, 2007
      38. DENSUŞIANU, NICOLAE – Istoria militară a poporului român, Ed.Vestala, 2003
      39. DENSUŞIANU, NICOLAE – Monumente pentru istoria Terei Făgăraşului, Columna lui Traian, 1883
      40. DIACONOVITCH, CORNELIU, Dr. & colectiv – Enciclopedia Româna, 3 vol., Ed.W.Krafft, 1898, Sibiu
      41. DJUVARA, NEAGU – Thocomerius, Negru Voda, un voievod de origine cumană la începuturile Ţarii Româneşti, Ed.Humanitas, 2008
      42. DJUVARA, NEAGU – Răspuns criticilor mei şi neprietenilor lui Negru Voda, Ed.Humanitas, 2011
      43. DRĂGAN IOAN – Nobilimea româneasca din Transilvania între anii 1440 – 1514, Ed.Enciclopedica, 2000
      44. DRĂGANU, NICOLAE – Românii în veacurile IX – XIV pe baza toponimiei şi a onomasticei, Monitorul Oficial al Imprimeriilor Statului, Imprimeria Naţională Bucureşti, 1933
      45. DRĂGHICEANU, VIRGILIU – Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, Curtea Domnească din Argeş.Note istorice si arheologie, 1923
      46. DRĂGHICEANU, VIRGILIU – Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, Jurnalul săpăturilor din Curtea Domnească a Argeșului, 1923
      47. DRĂGHICESCU. D. – Din psichologia poporului român, Librăria Leon Alcalay, 1907
      48. ENGEL, PAL – Regatul Sfântului Ştefan, Istoria Ungariei Medievale, Ed.Mega, 2011
      49. FILIPAŞCU, ALEXANDRU , dr. – Istoria Maramureşului, Tipografia ziarului “Universul” 1940 , … , Ed.Gutinul 1997
      50. FILIPAŞCU, ALEXANDRU , dr. – Înstrăinarea unor familii şi averi maramureşene prin încuscrirea cu străinii – Revista Transilvania nr.10/1942
      51. FILIPAŞCU, ALEXANDRU , dr. – Enciclopedia familiilor maramureşene nobile de origine română, Ed. Dacia, 2006
      52. FILITTI, I.C. – Despre Negru Vodă , Extras din: Academia Română. Memoriile Secţiunii Istorice. Seria III, tom 4, mem. 1, p. 1-39 ,Bucureşti, 1924;
      53. FILSTRICH, JOHANN – Încercare de istorie românească, Editura Stiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979
      54. FOTINO, DIONISIU – Istoria Generală a Daciei sau a Transilvaniei, Ţerei Muntenesci şi a Moldovei, vol.2, Imprimeria Naţională a lui Iosef Romanov et Companie, 1859
      55. GIURESCU C.C. / GIURESCU C. – Istoria Românilor, Ed. Ştiinţifică, 1981
      56. GIURESCU C.C. & colectiv – Istoria României în date, Crai Nou, 1992
      57. GIURESCU C.C. – Istoria Românilor, Ed. Humanitas, 2000
      58. GIURESCU C.C. – Din trecut, Ed.Cugetarea, 1942
      59. GIURESCU CONSTANTIN – Studii de istorie socială, vechimea rumâniei, despre români, despre boieri, Ed.Universul, 1943
      60. GONŢA, I., ALEXANDRU – Românii şi Hoarda de Aur, Casa Editorială Demiurg, 2010.
      61. GOROVEI, ŞTEFAN S. – Întemeierea Moldovei, probleme controversate, Ed.Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” , 2014
      62. GRECOVA, B.D., I.IACUBOVSCHI – Hoarda de aur, decăderea ei, Editura de stat pentru literatură ştiinţifică, Bucureşti, 1953.
      63. GRIGORAS, EM.C. – Criptografia şi istoria românească, Cultura Naţională, 1924
      64. HAGI-GOGU, T. – Romanus şi Valachus, sau ce este romanus, roman, român, aromân,valah si vlah, Bucuresti, 1939
      65. HAŞDEU, BOGDAN PETRICEICU – Istoria critica a românilor, Ed.Teora, 1999
      66. HAŞDEU, BOGDAN PETRICEICU – Negru-Vodă, un secol și jumătate din inceputurile Statului Țerei Românesci (1230-1380). Etymologicum Magnum Romaniae, Dicționarul limbei istorice si poporane a românilor, 1898, Bucuresti, stabilimentul grafic I.V.Socecu
      67. HORVATH, FLORIN – Indreptar Heraldic, Editura Ordo Ab Chao, Zalău, 2012
      68. IORGA, NICOLAE – Istoria românilor prin călatorii, Ed. Eminescu, 1981
      69. IORGA, NICOLAE – Istoria românilor, Ed.Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1988
      70. IORGA, NICOLAE – Istoria poporului român pentru poporul român, Ed.Aşezământul Tipografic “Datina Româna”, Vălenii de Munte, 1926
      71. IORGA, NICOLAE – Din faptele străbunilor, povestiri ale cronicarilor, Tipografia societ[tii “Neamul Românesc”, 1909
      72. IORGA, NICOLAE – Istoria Bisericii Româneşti şi a vieţii religioase a românilor, vol I-II, Tipografia Neamul Românesc 1908
      73. IORGA, NICOLAE – Studii şi documente cu privire la istoria românilor, Ministerul de Instrucţie Publică, 1911
      74. IORGA, NICOLAE – Neamul Românesc în Ardeal si Ţara Ungurească, Ed.Minerva, 1906
      75. IORGA, NICOLAE – Carpaţii în luptele dintre români şi unguri, Librăriile Socec&Co, C.Sfetea,Pavel Suru. 1915
      76. IORGA, NICOLAE – Cronici turceşti ca izvor pentru istoria românilor, Cultura Naţională, Bucureşti, 1928
      77. IORGA, NICOLAE – Manuscripte din biblioteci străine relative la Istoria Românilor, Analele Academiei Române, seria II – Tomul XXI, 1898-1899, Memoriile secţiunii istorice, Institutul de Arte Grafice Carol Gobl
      78. IORGA, NICOLAE – Inscripţii din Bisericile României, fascicula I, Bucureşti, Institutul de Arte Grafice şi Editură Minerva, 1905
      79. JOODY, PAL- Cercetarea calitaţii de nobil în Comitatul Maramureşului, anii 1749 – 1769, Ed.Societăţii Culturale Pro Maramureş „Dragoş Voda” , 2003
      80. KEMÉNY, JÓZSEF – Notitia Historico-diplomatica archivi et literalium.Capituli Albensis Transsilvaniae, Cibinii, 1836
      81. KOGALNICEANU, CONSTANTIN – Istoria veche a Românilor, Bucureşti, Tipografia – Legătoria Furnica, 1938
      82. KOGALNICEANU, CONSTANTIN – Cercetari critice cu privire la istoria românilor, Basarab I zis Negru Voda , Întemeietorul Tării Romaneşti, Ed. Minerva, 1908
      83. KOGALNICEANU, MIHAIL – Histoire de la Dacie, des Valaque Transdanubiens et de la Valachei, Berlin, Librairie B.Behr, 1854.
      84. LAPEDATU, ALEX. – Cum s-a alcătuit tradiția națională depre originile Țării Românești, Anuarul Institutului de Istorie Națională, vol.2, București, Cartea Românească, 1924
      85. LECCA, OCTAV-GEORGE – Dicționar istoric, arheologic și geografic al României, Ed.Universul București, 1937
      86. LECCA, OCTAV-GEORGE – Familiile boiereşti române, (istorie şi genealogie după izvoare autentice), cu adnotari, completări şi desene de Mateiu Caragiale, Ed.Libra, Muzeul Literaturii Romane Bucuresti, 2010
      87. LENDVAI, PAUL – Ungurii, timp de un mileniu învingatori în înfrângeri, Ed. Humanitas , 2007
      88. LUCCARI, GIACOMO DI PIETRO – Copioso Ristretto degli annali di Ragusa, Ragusa 1790, Nella stamperia pubblica, presso Andrea Trevisan
      89. MĂIEREAN, VASILE şi DULCIU, DAN – O istorie a criptologiei româneşti, Ed. Rao, 2009
      90. MANN, WILLIAM F. – Cavalerii templieri în lumea nouă, Ed. Nicol, 2010
      91. MARIENESCU, ATANASIE MARIAN. – Negru Vodă şi epoca lui, Extras din Analele Academiei Romane, seria II, tom XXXI, Institutul de Arte Grafice „Carol Gobl ” , Bucureşti, 1909.
      92. MARIENESCU, ATANASIE MARIAN – Dinastia lui Radu Negru Vodă în Ungro-Vlahia (Vlahia Mare) și dinastia Basarabilor în Oltenia (Vlahia Mică) și in Vlahia Mare, Memoriile sectiunii istorice, Institutul de Arte Grafice Carol Gobl, București, 1911
      93. MARŢIAN IULIAN – Cucerirea Ardealului de către Unguri – traducere după G.Schmidt (1861), Arhiva Someşană Năsăud, no.19, 1936
      94. MIHALYI DE APŞA, Dr. IOAN – Diplome Maramureşene din secolele XIV si XV, editia a IV – a, ediţie coordonată si completată de Vasile Iuga de Sălişte, Ed.Dragoş Vodă Cluj – Napoca, 2009
      95. MITU, MELINDA & MITU SORIN – Ungurii despre Români, naşterea unei imagini etnice, Ed. Polirom , 2014
      96. MURGESCU, BOGDAN – Istoria Romaniei în texte, Ed.Corint
      97. NECULCE, ION – O samă de cuvinte, Ed. Corint, 2004
      98. NECULCE, ION – Letopiseţul Ţării Moldovei, Ed. Gramar, 2008
      99. NISTOR, ION I. – Ungurii în Dacia Carpatină, Analele Academiei Române, Memoriile sectiunii istorice, seria III, tomul XXIV, mem.15 , Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, Imprimeria Naţională Bucureşti, 1942
      100. ONCIUL, DIMITRIE – Originile Principatelor Române, Stab.de Arte Grafice, Elzevir, Bucuresti, 1899
      101. ONCIUL, DIMITRIE – Din istoria României, Bucuresti, Art.Graf. Socec&Co, 1906
      102. OŢETEA, ANDREI & colectiv – Istoria lumii în date, Ed. Enciclopedică Româna, 1972
      103. OŢETEA, ANDREI & colectiv – Istoria României, vol II, Ed.Academiei R.S.R., 1962
      104. PĂCURARIU, FRANCISC – Românii şi maghiarii de-a lungul veacurilor, Ed. Minerva, 1988
      105. PĂCURARIU, MIRCEA – Istoria bisericii româneşti din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, 1992
      106. PĂCURARIU, MIRCEA – Istoria Biserici Ortodoxe Române, Ed.Institutului Biblic, 2010
      107. PANAITESCU, P.P. – Interpretări romaneşti, studii de istorie economică şi socială, Ed.Enciclopedică, Bucureşti, 1994
      108. PASCU, ŞTEFAN – Culegere de texte pentru istoria României, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1977
      109. PASCU, ŞTEFAN – Voievodatul Transilvaniei, Ed.Dacia, 1972
      110. PAPACOSTEA, ŞERBAN – Românii în secolul al XIII – lea,Ed. Enciclopedică, 1993
      111. PAPACOSTEA, ŞERBAN – Geneza statului în evul mediu românesc, Ed.Dacia, 1988
      112. PECICAN, OVIDIU – Letopiseţul Unguresc, Consiliul Judetean Cluj & Tribuna Cluj, 2010
      113. PECICAN, OVIDIU – Troia, Veneţia, Roma, Ed.EuroPress Group, 2007
      114. PECICAN, OVIDIU – Între Cruciaţi şi Tătari, Ed.Limes Cluj, 2010
      115. POP, IOAN-AUREL & IOAN BOLOVAN & colectiv – Istoria ilustrată a României, Ed. Litera International, 2009.
      116. POP, IOAN-AUREL – Românii şi maghiarii în sec.IX – XIV, Centrul de Studii Transilvane, Fundaţia Culturală Română, 1996
      117. POP, IOAN-AUREL – Din mâinile valahilor schismatici, Românii şi puterea în Regatul Ungariei medievale, secolele XIII-XIV, Ed.Litera, 2011
      118. POPA-LISSEANU, G. – Dacia în autorii clasici I: Autorii latini clasici şi postclasici, II: Autorii greci şi bizantini, Ed.Vestala 2006
      119. POPA-LISSEANU, G. – Continuitatea Românilor în Dacia. Noi dovezi, Ed.Saeculum I.O., 2010
      120. POPA-LISSEANU, G. – Fontes Historiae Daco-Romanorum – Secretarul anonim al regelui Bela, Faptele Ungurilor , Ed. Saeculum I.O. , 2010
      121. POPA-LISSEANU, G. – Fontes Historiae Daco-Romanorum – Geograful Anonim, Descrierea Europei Orientale , Ed. Saeculum I.O. , 2010
      122. POPA-LISSEANU, G. – Fontes Historiae Daco-Romanorum – Românii în poezia medievală , Ed. Saeculum I.O. , 2010
      123. POPA-LISSEANU, G. – Fontes Historiae Daco-Romanorum – Simon de Keza, Cronica Ungurilor , Ed. Saeculum I.O. , 2010
      124. POPA-LISSEANU, G. – Secuii şi secuizarea românilor, Ed.Vicovia, 2014
      125. POPA-LISSEANU, G. – Fontes Historiae Daco-Romanorum – Cronica lui Nestor, Ed.Bucovina, 1935
      126. POPA-LISSEANU, G. – Fontes Historiae Daco-Romanorum – Cronica pictată de la Viena, Ed.Bucovina, 1937
      127. POPA-LISSEANU, G. – Fontes Historiae Daco-Romanorum – Rogerius, Carmen Miserabile ( Cântecul de jale), Ed.Bucovina, 1935
      128. POPA, MARCEL / MATEI C. HORIA – Mică enciclopedie de istorie universală, Ed. Politică , 1988
      129. POPESCU, PETRU DEMETRU – Basarabii, Ed. Albatros, 1989
      130. POPOVICI, EUSEVIU – Istoria Bisericească şi Universală, Editura Tipografiei Cărţilor Bisericeşti din Bucureşti, 1927;
      131. PUŞCARIU, IOAN, Cavaler de – Ugrinus, 1291, Institutul de arta grafica Carol Gobl, 1901
      132. PUŞCARIU, IOAN, Cavaler de – Fragmente istorice despre boierii din Ţara Făgăraşului, Ed. Societatii Culturale Pro Maramures, 2006
      133. PUŞCARIU, IOAN, Cavaler de – Familiele nobile romane, Tipariulu tipografiei archidiecesane, 1892
      134. RĂDUŢIU, AUREL & PERVAIN VIORICA, ANDEA SUSANA, GROSS LIDIA – Documenta Romaniae Histrica ~ C.Transilavania, volumul XIV (1371-1375), Ed. Academiei Române, 2002
      135. RĂDVAN, LAURENŢIU – Oraşele din Ţările Româneşti în evul mediu (sfârşitul sec. al XIII-lea – începutul sec. al XVI-lea) , Ed. Universităţii Alexandru Ioan Cuza, 2011
      136. REHM, FRIEDRICH – Geschichte der westlichen, nördlichen und östlichen Staaten Europas bis zum Ende des Mittelalters, J. C. Kriegers Verlags-Buchhandlung, 1838;
      137. REHM, FRIEDRICH – Mediu Abriss der Geschichte des Mittelalters, J. C. Kriegers Verlags-Buchhandlung,1840;
      138. REZACHEVICI, CONSTANTIN – Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 – 1881, Volumul I, Editura Enciclopedică, 2001
      139. SCORPAN, COSTIN – Istoria României – Enciclopedie , Ed. Nemira , 1997
      140. SETON-WATSON, R.W. – A History of the Roumanians, from roman times to the completion of unity, Cambridge at the University Press, 1934
      141. SIMACHE,N & CRISTESCU, TR. – Cronicile Româneşti vol.3, Variante ale Letopiseţului Cantacuzinesc, Tipografia Fraţii Dumitrescu, 1942
      142. SIMACHE,N & CRISTESCU, TR. – Cronicile Româneşti vol.4, Viaţa şi opera lui Radu Popescu, 1943
      143. STOIAN, MIHAI – Nici cuceriţi, nici cuceritori , vol I – III ,Ed. Eminescu, 1981 – 1983
      144. STOICA, STAN & colectiv – Dictionar biografic de istorie a României, Ed. Meronia
      145. STOICESCU, NICOLAE&FLORIAN TUCA – 1330, Posada, Ed.Militară, 1980
      146. STROICESCU , NICOLAE – Continuitatea românilor, Ed.Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1980
      147. TONCIULESCU, PAUL LAZAR – Cronica notarului Anonymus, Faptele Ungurilor (traducere de pe fotocopia originalului de la Viena) , Ed.Miracol, 1996
      148. TURNBULL, STEPHAN – Ghenghis Khan&The Mongol Conquests 1190 – 1400, Osprey Publishing Ltd., 2003
      149. URECHE, GRIGORE – Letopiseţul Ţarii Moldovei, Ed.Gramar, 2007
      150. URICARIUL, AXINTE – Cronica paralelă a Ţării Româneşti şi Moldovei, vol.I-II,Ed.Minerva, 1993
      151. VASILIEV, ALEXANDER A. – Istoria Imperiului Bizantin, Ed.Polirom, 2010
      152. WHITE, MATTHEW – Marea carte a inumanitatii. O istorie a ororilor in 100 de episoade, Ed.Humanitas, 2015
      153. XENOPOL, A.D. – Istoria Românilor din Dacia Traiană, vol. III, Ed.Cartea Românească, București, 1925
      154. ZAHARIA, DUMITRU – Mărturii străine despre unitatea românilor. Fraţii din cele „trei” Dacii”, în „MI”, XIV 1980, nr. 6, Bucureşti, 1980
      155. ZAMFIRESCU, DAN – Ortodoxie si Romano – Catolicism în specificul existentei lor istorice, Ed. Roza Vânturilor, 1992
      156. ZAMFIRESCU, DAN – Studii si articole de literatură română veche, Editura pentru literatură, 1967
      157. Archivu pentru filologie si istoria, nr.XXI, 1 ianuarie 1869
      158. Arhivele Naţionale Bucureşti, Acte Diplomatice, nr. 21; Ion Şucu ş. a. Monografia Comunei Mioarele, judeţul Argeş, Bucureşti, 1976
      159. Călători străini despre Ţările Române, vol. IV, Editura ştiinţifică si enciclopedica, Bucureşti, 1972
      160. Călători străini despre Ţările Române, vol. VI, Editura ştiinţifică si enciclopedica, Bucureşti, 1976
      161. Călători străini despre Ţările Române, vol. VIII, Editura ştiinţifică si enciclopedica, Bucureşti, 1983
      162. Documente privind Istoria Romaniei, veacul XI, XII si XIII, C.Transilvania, vol. I (1075 – 1250), vol.II (1251-1300), Ed.Academiei R.S.R., 1951
      163. Enciclopedia Concisa Britannica, Ed. Litera, 2009
      164. Enciclopedie Ilustrată de Istorie Universală, Reader’s Digest, 2006
      165. Epoca lui Matei Basarab – Analele Universității din Craiova, seria Istorie, anul X, 2005, nr. 10, Ed.Universitaria Craiova
      166. Fontes Historiae Daco-Romanorum – Scriitori bizantini, Ed. Academiei R.S.R., 1975
      167. Fontes Historiae Daco-Romanorum – Scriitori şi acte bizantine , Ed. Academiei R.S.R., 1982
      168. Istoria Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului – Editura Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului, 2012
      169. Letopiseţul Cantacuzinesc, Scriptorium.ro
      170. Letopiseţul Ţării Rumâneşti, St.Nicolaescu, Revista pentru istorie, archeologie şi filologie, volumul XI, partea I, 1910, Bucureşti
      171. Magazin istoric pentru Dacia, sub redacţia lui A.Treb. Laurianu şi Nicolae Bălcescu, Tomul V,Cu Tiparul Colegiului Naţional, Bucureşti, 1847
      172. Transilvania, Foaia Asociaţiunei Transilvane pentru literatură română şi cultura poporului român, Brasov, 15 ianuarie 1874, anul VII
      173. Vieţa Prea Cuviosului Părintelui Nostru Nicodim Sânţitul, Arhimandritul Lavrei din Sânta Mănăstire Tismena, lucrată de Ieromonachul si duchovnicul Ştefan din Tismena, la anul 1839, dupre cea tipărită la 1763 de Episcopul Romnicului, kir Partenie şi dupre unu manuscriptu vekiu, iar acum în dilele Maiestăţilor lor Carol I Regele României şi Elisaveta Regina, s’a îndreptatu şi tipăritu cu keltueala sa de Smeritulu Episcopu al Romnicului, Noul Severin, Iosif Bobulescu – Bucureşti, Tipografia Cărtilor Bisericeşti, 1883
      Cu stima si consideratie,
      Cristian Mosneanu

    • Cristescu P. Radu

      Radu nu este un nume slav si nu vine de la radosti cum ar crede unii. Poti la fel de bine sa crezi ca Radu vine de la radix. Rad este radacina multor cuvinte neromanesti.
      Cea mai plauzibila explicatie este ca Radu era numele dat unor judecatori care aplanau neintelegerile dintre oamen pe vremea gotilor care stapaneau in tinuturile nord dunarene. Rademenn erau sfetnici intelepti ai regelui, erau barbati respectati, poporul (dacii) numindu-i Radu. Explicatiile despre acesti Radu le gasim in cartea suedezului Carolus Lundius, numita “Zamolxis- primul legiutor al getilor” scrisa pe la 1687.

  2. Jan Valjean

    Dle. Dan Cristian Ionescu,accept onestittea dv. dar vreau sa completez si eu ceva referitor la izvoare istorice scrise despre trecutul poporului roman pana in vremuri stravechi de dinaninte de daci.Stiti ca la Moscova se afla documente istorice vechi,asa numitele incunabile,componente din tezaure de aur,argint si bronz cu inscriptii dar si cca. 600000 de monede Koson din ur din totalitatea celor aprox. 1,5 mil de monede din aur care faceau parte din tezaur,monedele din aur avand in total cca. 90 tone iar lingourile din aur doar 12 tone.O parte din lista cu inventarul predat la rusi se mai poate gasi pe diferite saituri de internet.Apoi cred ca stiti cat au furat ungurii si austriecii din Trnsilvania,toate comorile dacice descoperite in timpul ocupatiei lor dar si toata ceramica si piatra inscriptionata,documente si alte obiecte inscriptionate din perioada ocupatiei romane,mai putin cele descoperite la Rosia Montana in galeriile Alburnus Maior.Ori,vedeti si dv. ca din toate acestea se poate descoperi o istorie adevarata a unui popor care a fost permanent asuprit,jefuit si uneori deznationalizat.

    • Dan Cristian Ionescu

      D-le “Jan Valjean”, marturisesc faptul ca nu cunosc detaliile tezaurului de la Moscova . Nimeni nu poate acoperi toate domeniile, iar eu m-am concentrat asupra celor pe care mi le-am ales. Nu-mi permit acum (cind eu am o zi proasta, urmeaza o turma intreaga de zile proaste) sa caut informatiile, sa le procesez, sa le confrunt cu altele pentru a vedea daca nu sint facaturi, etc. Imi pare rau ca nu ne cunoastem – dupa socotelile mele, ne desparte o generatie (sau aproape o generatie), dar cred ca ne-am fi inteles. Va trimit un link din care veti afla mai ales in final, multe lucruri ascunse romanilor. Iar pentru cine are rabdare sa ajunga la ultima pagina, ca bonus, primeste o forografie istorica din aceasta toamna, cind Dumnezeu a vrut sa stringa laolalta scriitorii interzisi ai Romaniei de azi:
      https://www.scribd.com/document/328274918/374-DE-ZILE-DE-PUBLICISTIC%C4%82-ON-LINE

  3. Liliana Ionescu

    Atata timp cat exista date, chiar tarzii si legende privind existenta unui descalecator numit sau supranumit Negru-Voda, fie ca se numea el Negru, fie ca era negricios ( dupa cum l-au informat taranii pamanteni pe Paul din Alep), fie ca venea de la miaza-noapte fata de Tara Romaneasca la vremea in care nordul era desemnat prin culoarea ‘ negru’ , astfel incat acest nobil ardelean a fost receptat sub semnficatia punctului cardinal de unde a venit, nu constat nicio obligatie ca Radu-Negru Voda ori numai Negru-Voda sa fie tatal lui Basarab I, respectiv sa fie una si aceeasi persoana cu Thocomer , pe care inscrisurile vremii il prezinta in mod cert in aceasta calitate ( forma Tihomir sa o lasam deoparte, desi ne arata cat de usor se sterge un nume si se insinueaza altul). In invalmaseala creata si lasata de navalirea mongolilor, viitoarele state medievale Tara Romaneasca si Moldova au avut de castigat, iesind temporar din sfera de interes imediat al statelor invecinate ( regatul Ungariei si Hoarda de Aur cu avanpostul sau din Buceag). A existat timpul necesar ca nobili transilvaneni ori cel putin unul sa ia in considerare, din varii motive, posibilitatea de a lua initiativa crearii unui nou stat, macar a unei feude personale intr-o zona pe care o cunostea fie el insusi, fie din povesti de familie, nu era greu, niciodata lumea nu a fost statica, iar viitoara tara era la o aruncatura de bat.Personal cred ca Negru-Voda, cel coborat cu oamenii sai din muntii din nord a avut abilitatea de a aduna in nume propriu conducatorii locali , pe care poate ii cunostea personal si de propune o alianta, o liga, o mod de a tine legatura intre ei, de a avansa in mod organizat proiectul alegerii unui ‘ mare voievod’, de a-i familiariza cu ideea unirii sub sceptrul acestui nou reprezentant al teritoriului, asa cum era in alte parti. Mai cred ca vremurile erau propice unei abordari mai permeabile a acestui plan, tatarii nogai erau in coasta, Ungaria isi revenea dupa marea invazie si incasa inca o criza prin conflictele dure cu noii locuitori cumani, iar amintirea mongolilor era vie. Mai mult de atat, marii boieri, latifundiari, conducatori traditionali ai micilor formatiuni politice ramaneau pe mai departe principalii responsabili de soarta tarii prin dreptul de alegere, care la nevoie sau dupa voie putea face din noul ‘mare voievod’ marioneta lor. Cred ca acesta a fost schimbul politic, pe care Nicolae Alexandru Basarab s-a straduit sa il anihileze, solicitand papei, apoi patriarhului de la Constantinopol titulatura de ‘ autocrator’. Terenul era pregatit, chiar poporul cu mic , cu mare luase cunostinta despre acest muntean si auzise despre energia si pregatirile lui nemaiauzite, dar Negru-Voda a murit inainte de a realiza intemeierea statului, inainte de a fi ales mare-voievod, motiv pentru care nu au ramas limpezi nici numele si/supranumele lui, nici nu s-a bucurat de titulatura de ‘ mare voievod”, precum putin mai tarziu Basarab I. Mai presupun ca Negru-Voda nu ( mai) avea urmasi pe linie masculina si ca intre el si Thocomer , inclusiv Basarab era un grad apropiat de rudenie, ca Basarab cunostea situatia pusa de punct in zona extracarpatica din sud, ca isi vizita ruda, ca era cunoscut personal de conducatori si boierime , judecand dupa nonsalanta cu care l-a tratat pe regele Ungariei si a ocupat ulterior tronul T.R. prin alegere usoara ca mare-voievod.Mai putem specula ca era chiar casatorit cu fiica lui Negru-Voda, care nu isi lasa proiectul in vant sau nu il facuse fara a avea si un motiv de viitor al familiei. Oricum, atacul asupra tatarilor din Bugeac, ca prima fapta in noua lui calitate, indica un plan mai vechi, la care toti cazusera de acord si actionasera din vreme. A avut la timp armata numeroasa bine pregatita si logistica necesara sa ii infranga pe aceia pe teritoriul lor. Ca parere personala, Negru-Voda a existat, poate se numea Radu si era muntean din nord, probabil catolic, daca era ortodox nu il deranja o alta confesiune crestina chiar in ofensiva, avea o viziune mai larga asupra timpului in care traia; a nivelat cu energie si dedicatie terenul pentru intemeiarea noului stat, intrand cu usurinta in memoria colectiva; a beneficiat de conditii mai favorabile ca oricand, adversarii externi aveau alte preocupari stringente; a lasat viitorul fondarii statului unei rude apropiate, capabile sa duca la indeplinire proiectul. In considerarea acelor oameni, statul , in general de campie, s-a mai numit si Muntenia. In lipsa unor date cat mai complete se permite sa operam cu ‘briciul lui Occam’.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.