Atitudini

Lăsaţi Presa liberă!

  Dacă demnitarii noştrii ar acorda mai multă atenţie asupra rapoartelor oficiale referitoare la monitorizarea mass-media autohtonă, considerată a patra […]

 

Dacă demnitarii noştrii ar acorda mai multă atenţie asupra rapoartelor oficiale referitoare la monitorizarea mass-media autohtonă, considerată a patra putere în stat, uşor s-ar observa că avem de-a face cu o serie de factori externi şi interni care ne conduc la concluzia unui declin aproape generalizat atât sub aspectul abandonării benevole a deontologiei profesionale în actul jurnalistic, cât şi a unui derapaj de proporţii în ce priveşte raportarea echidistantă a presei faţă de celelalte instituţii ale statului de drept, cu repercusiuni din cele mai negative asupra valorilor care ar trebui să existe într-o democraţie autentică. Fiindu-vă dator cu o cât mai mare corectitudine în terminologia argumentativă, aş vrea să vă semnalez că factorii externi care au făcut şi fac ca presa noastră să funcţioneze la cote de avarie sunt determinaţi de faptul că o serie de demnitari şi de politicieni de prim rang instigă anumite instituţii ale statului să controleze şi să limiteze libertatea de exprimare a ziaristului prin metode antidemocratice – interceptări telefonice, supravegheri, infiltrări de agenţi acoperiţi, şantaj etc. -, manifestarea dispreţului la cel mai înalt nivel faţă de accesul media la informaţiile de interes public, recurgerea la un limbaj vulgar şi violent, prin care se aduce un atentat grav asupra profesiunii şi demnităţii persoanei, încercarea de a intra în graţiile unor analişti cu priză la public prin avansarea lor în grad şi, nu în ultimul rând, folosirea unor mijloace din cele mai neprincipiale pentru a transforma întreaga breaslă a mass-media într-o presă de partid şi să o reducă la o simplă armă politică în jocul electoral.

presa

Pe de altă parte, referindu-mă la acei factori interni care au avut şi au un impact negativ asupra calităţii informaţiilor transmise de media către public, prin care este adus un prejudiciu imens seriozităţii doctrinare a clasei noastre politice şi mobilizării populaţiei către adevăratele interese naţionale, acestea sunt reprezentate de diverşi şefi şi patroni ai media “recrutaţi” fie din rândul persoanelor controlabile de către serviciile speciale de informaţii, fie din rândul oamenilor de afaceri implicaţi în acte de corupţie şi predispuşi să îi transforme pe jurnalişti – din anumite interese economice şi politice – în nişte activişti politici uşor de şantajat prin aceea că au acceptat să li se schimbe cărţile de muncă cu contracte pe drepturi de autori. Precaritatea acestui statut face ca, în mass-media anului 2018, să predomine o tendinţă de cancanizare informaţională caracterizată de abandonarea temelor de mare interes public în favoarea unor dispute sterile, în fond manipulatoare. Astfel, atenţia publicului românesc este îndreptată premeditat spre subiecte facile, de importanţă secundară, în esenţă comice, şi nu serioase – cu mult, mult spectacol mediatic –, în care se promovează senzaţionalul unor situaţii reale sau fictive cu tentă ridicolă, umilitoare sau tragică.

M-aş bucura dacă prin această intervenţie a mea la nivel jurnalistic, înţeleasă fiind ca un semnal de alarmă şi o invitaţie la responsabilitate, s-ar restabili, câtuşi de puţin, respectul reciproc între politicieni, administratorii de trusturi media şi jurnalişti – în virtutea unor „raţiuni superioare”: politicienii să nu îi mai insulte pe jurnalişti, să-şi nominalizeze reprezentanţii în Consiliul de administraţie la Televiziunea Română şi Radioul public exclusiv pe criteriile profesionalismului, nicidecum în baza negocierilor politice, ca până acum, iar ziariştii să îşi asume standarde profesionale ridicate, obiective, echidistante şi remunerate cu salarii decente.

Dacă totuşi segmentul politic nu va reuşi să conştientizeze această necesară depolitizare a mass-media, continuând să menţină presa într-o stare de „sclavaj politic”, nu numai că populaţia României va fi în continuare dezinformată, prin diverse metode de manipulare în masă, dar se poate „fractura” însăşi dăinuirea fiinţei noastre naţionale, ca o consecinţă a formării unei mentalităţi colective în care nu se mai regăsesc nici libertatea de gândire, nici cea de exprimare, cu tot ce derivă din ele, ca să ne putem bucura de un climat politic sănătos.

Prof. Costel Neacşu

Trackbacks / Pings

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.