Observator

Legea offshore a fost adoptată, am fost trădați în proporție de doar 65% !

  NU, NU AM ÎNVINS PE RESURSE… NU, NU AVEM DE CE SĂ NE FELICITĂM: AM FOST TRĂDAȚI ÎN PROPORȚIE […]

 

NU, NU AM ÎNVINS PE RESURSE…

NU, NU AVEM DE CE SĂ NE FELICITĂM: AM FOST TRĂDAȚI ÎN PROPORȚIE DE DOAR 65%!!!

Ne mai putem felicita poate doar pentru că am evitat adoptarea de către Parlament a unei legi dezastruoase… și am forțat adoptarea unei legi nu dezastruoase, ci doar foarte proaste. Căci da, PLX 33/2018 este foarte proastă! Am avut o „senzație” de „disconfort” și am devenit bănuitor atunci când am văzut viteza cu care au trecut prin Comisie propunerile de modificare a PLX 33/2018 – Legea referitoare la resursele offshore ale României, pentru ca, ÎN ACEEAȘI ZI, să fie și adoptată târziu în noapte de către Cameră? De ce? De ce atâta grabă? De ce nu am avut și noi, societatea cu adevărat civilă, posibilitatea să vedem propunerile de modificare și completare a legii?

Apoi senzația, după prima citire a propunerilor de modificare a variantei PLX 33/2018 venită de la Senat, a devenit suspiciune… suspiciune că iar s-a întâmplat o grozăvie… că iar am fost „înțepați” de reprezentanții noștri. Iar acum, la mai bine de 12 ore după „prima citire”, suspiciunea s-a transformat în certitudine. Certitudinea că am fost vânduți… Iarăși! Și am fost și prostiți să fim fericiți și mândri că am fost vânduți în proporție de doar 65%… Să mă explic:

Cert, în varianta venită de la Senat, România nu câștiga mai nimic din resursele din Marea Neagră? Dar câștigă ceva acum, după adoptarea în Camera Deputaților, și dacă DA, cât? În primul rând, și în varianta ieșită de la Cameră, a fost păstrat dezastruosul alineat 1 al art. 18 din PLX 33/2018, articol prin care resursele din Marea Neagră sunt exceptate de la supraimpozitarea prevăzută de OG 7/2013: „începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 7/2013 privind instituire impozitului asupra veniturilor suplimentare obţinute ca urmare a dereglementării preţurilor din sectorul gazelor naturale (…) nu se aplică titularilor de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei legi”. Această dispoziție este în același timp o prostie și, așa cum voi arăta mai jos, o ticăloșie.

În primul rând este o prostie pentru că OG 7/2013… nu mai există. OG 7/2013 a devenit Legea 73/2018 începând cu 01.03.2018… astfel că Parlamentul, în „înțelepciunea sa” a făcut vorbire despre o Ordonanță devenită Lege în urmă cu 4 luni. Dar nu asta e cu adevărat grav…

De ce este o ticăloșie? Păi pentru simplul fapt că în OG 7/2013 (alias Legea 73/2018) prevedea la articolul 2 că „(2) Impozitul prevăzut la alin. (1) se calculează prin aplicarea unor procente de 60% și, respectiv, de 80% din veniturile suplimentare, așa cum acestea sunt determinate potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta ordonanță, din care se deduc redevențele aferente acestor venituri, precum și investițiile în segmentul upstream. Procentele de calcul al impozitului sunt:
a) 60% din venitul suplimentar pentru prețurile de până la 85 lei/MWh inclusiv;
b) pentru prețurile care depășesc 85 lei/MWh se aplică un procent de 80% la venitul suplimentar obținut din diferența dintre 85 lei/MWh și prețul practicat.”
Cu alte cuvinte România lua 60% din diferența între 85 lei/MWh și 45,71 lei/MWh – prețul de achiziție a gazelor naturale din producția internă pentru clienții casnici și noncasnici în anul 2012 și 80% din diferența pentru prețurile care depășesc 85 lei/MWh.

În ziua de azi prețul este 115 lei/MWh, ceea ce înseamnă că România aplicând diapozițiile OG 7/2013 avea un câștig calculat după următarea formulă (85-45,71)lei x 60% + (115-85)lei x 80% = 23,574lei + 24lei = 47,574lei/MWh din 115 lei/MWh. Adică România ar fi atins o „suprataxă” de 41,36% din valoarea gazelor care s-ar fi extras din Marea Neagră.

Parlamentul a renunțat la această dispoziție și, modificând articoul 19 din PLX33/2018, a introdus o SUPRATAXARE ÎNJUMĂTĂȚITĂ! („art. 19 (…) Procentele de calcul a impozitului se calculează pe baza prețurilor de vânzare a gazelor naturale practicate de către titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore pe baza grilei de prețuri de mai jos, ajustate anual începand cu 1 ianuarie 2019 cu indicele anual al prețurilor de consum, după cum urmează: a) 30% din venitul suplimentar pentru preţurile de până la 85 lei/MWh inclusiv; b) 15% din veniturile suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri între 85 lei/MWh și 100 lei/MWh inclusiv; 20% din veniturile suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri între 100 lei/MWh și 115 lei/MWh inclusiv; (…)”)

Cu alte cuvinte, în cel mai bun caz, în urma aplicării noii legi la bugetul României vor veni următoarele sume (85-45,71)lei x 30% + (100-85)lei x 15% + (115-100)lei x 20% = 11,787lei + 2,25lei + 3lei = 17,037lei/MWh din 115 lei/MWh. Asta vrea să spună că România va atinge doar, cel mult, 14,81% din valoarea gazelor care s-ar fi extras din Marea Neagră… Adică 35% din ce ar fi câștigat statul român dacă resursele naturale din Marea Neagră nu ar fi fost exceptate de la aplicarea OG 7/2013… Am fost vânduți pentru 65% din cât ni s-ar fi cuvenit!

Dar de ce spun că vom lua această sumă infimă „în cel mai bun caz”? Pentru că noua lege omite să amintească în vreun articol prețul reglementat al gazelor de până în 2012 în raport de care se stabilește procentul de 30%, respectiv „prețul de achiziție a gazelor naturale din producția internă pentru clienții casnici și noncasnici în anul 2012, respectiv 45,71 lei/MWh” – așa cum îl stipula OG 7/2013 și L 73/2018 !!! Ceea ce înseamnă că pricepuții fiscaliști ai corporațiilor petroliere vor specula această „inexplicabilă lipsă”, și, legea fiind neclară, vor plăti taxe doar pentru limitele de preț clar stabilite, respectiv (100-85)lei x 15% + (115-100)lei x 20% = 2,25lei + 3lei = 5,25lei/MWh din 115 lei/MWh… Cum vă place? Mai suntem mândri de victorie???

Până la urmă, care care sunt „redevențele” (în sens larg) pe care le primește statul român pentru bogția sa din Marea Neagră, și întrebarea asta trebuie să ne-o punem plecând de la premiza Constituțională stabilită de art. 136 din Constituția României potrivit căreia „(al. 3)(…) resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. (al. 4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele(…) pot fi concesionate ori închiriate; (…)”

Păi, pentru a afla cota atinsă de România din resursele sale va trebui să adunăm la procentele de mai sus redevența pentru gaze cuprinsă între 3,5% și 12% (așa cum e ea stabilită prin Legea gazelor 85/203 actualizată 1n 2018). Astfel, în condițiile în care nu ar fi fost exceptate resursele din Marea Neagră de la aplicarea de la „OG 7/2013”, România ar fi atins între minim 49,21% și maxim 57,71% din valoarea gazelor sale exploatate de către companiile petroliere – fapt care ne-ar fi situat cu niveleul redevențelor printre țările demne și civilizate.

În schimb, aplicarea „suprataxelor” prevăzute în noua lege PLX 33/2018 ne va aduc doar între minim 18,314% și maxim 26,814%, ceea ce ne așează sum limita de 30% din valoarea zăcămintelor, limită minimă la nivel mondial… Asta a fost măsura considerată ca o „victorie” de către puterea noastră de „centru-stânga” PSD – ALDE și, respectiv, ca o măsură care va alunga companiile și capitalul străin – de către opoziția națională și de centru-dreapta PNL – USR… Eu unul o consider doar o ticăloșie săvârșită de niște politicieni lași (dacă nu șantajați)…

O lege ticăloasă care însă nu va fi întoarsă de către Președintele Iohannis către Parlament pentru a fi reexaminată… fiindcă este răul cel mai mic pentru șefii și stăpânii săi, iar odată întoarsă, ar exista riscul ca leagea să fie modificată sub presiunea noastră, a societății civile, și nu în interesul lor… ci al nostru, al celor care suntem proprietarii resurselor din Marea Neagră!

Cert, există și dispoziții „înțelepte” cum ar fi faptul că a fost eliminat neconstituționalul „credit fiscal”, sau că „Tranzacțiile desfășurate sub prețul de referință se impozitează la prețul de referință.” și mai ales faptul că 50% din cantitatea de gaze naturale contractate cu livrare în anul calendaristic respectiv trebuiesc tranzacționate pe bursa de la București… dar e prea puțin! Mult prea puțin!!! În ansamblu, eroicii noștri oameni politici au reușit să ne dea reursele nu pe nimic… ci pe foarte puțin.

                                                                                                                       Dan MV Chitic

 

Post script: Dacă avem să ne felicităm totuși pentru ceva e doar faptul că am reușit ca, împreună, să obținem ceva de la ei, de la cei care puteau și trebuiau să ne reprezinte și să ne apere interesele… chiar dacă am obținut foarte puțin, am obținut ceva împotriva voinței lor.

Acum 4 luni în urmă am început să scriu mai întâi pe Fb, apoi în România liberă și pe corectnews.ro, despre ticăloșia și trădarea iminentă din PLX 33. La început am fost singur, însoțit în demersul meu doar de Sorin Roșca Stănescu. Între timp, în spatele meu au mai venit câteva voci, unele mai hotărâte, altele mai timide și ezitante, dar care toate au devenit în ultimele zile din ce în ce mai vocale… și mai mândre de „reușita” lor în ultimele 12 ore!

Și ați fost voi, prietenii mei, mai mult sau mai puțini „virtuali”, care, cu foarte mult curaj, ați „viralizat” toate aceste luări de poziție! Și vă mulțumesc pentru asta!
Da, am reușit să facem ceva. Și asta e dovada și măsura democrației noastre. În primul rând, deși am vorbit despre interese de miliarde de euro și am intrat în mod direct în coliziune cu giganți precum Exxon, OMV sau LukOil, toți suntem încă aici… ceea ce nu e deloc puțin lucru!

În al doilea rând, cum-necum, am reușit să schimbăm ceva. Cert, am pierdut cel puțin 30 lei/MWh… Dar am câștigat până la urmă ceva! Chiar și foarte puțin… vom obține în loc de 0 lei, 5 lei… sau poate „chiar” 17 lei/MWh… e puțin, dar nu e nimic.
Ceea ce este cel mai important este că am câștigat convingerea că putem, cu greu și cu solidaritate, să obținem ceva. Chiar dacă e puțin, e important!
Să nu uităm: asta este, până la urmă, măsura democrației noastre!
Dar și dovada forței noastre, forța celor mulți și tăcuți!

Post post script: Întrebarea rămâne însă PE CINE REPREZINTĂ ȘI INTERSELE CUI LE APĂRĂ POLITICIENII NOȘTRI?

3 Comments

  1. C. Mine

    Daca nu ne-am mai vata atata si am pune mana serios pe treaba atunci Romania va iesi din rahatul in care se gaseste si nu din celor din afara ci din vina noastra. Suntem invatati ca pe vremea turcilor sau a ungurilor sa stam aplecati in fata lor ascultandu-le poruncile. Asa si acum in loc sa luam fraiele in mainile noastre ne ploconiom la straini zicandu-ne , vai dar daca pleaca. Sa plece si sa ne lase in pace caci, datorita lor ne-am distrus singuri , Industria Petroliera, Chimica, Mecanica Fina, Utilaje pentru toate industriile etc..etc. Ei ne-au momit. Inchideti aia, distrugeti ailalta , caci altfel nu va primim in cercul nostru. Am facut tot ce ni s-a spus , Iar in cercul LOR am fost primiti si tratati ca niste SLUGI.

  2. Am fost tratati ca niste slugi dar nu din cauza lor ci dintr-a noastra! Oameni fara demnitate si cu un antiromanism in ADN (nu DNA, ar fi fost bine..) au negociat pe spagi mari in favoarea lor. Este un pas mic, cel de-acum, dar unul important, am ridicat, cam cu 10 grade, capu’..Doamne ajuta! As dori sa adaug ca am lucrat in petrol-gaze, si chiar la o platforma de gaze; sefii se comporta ca niste adevarati austrieci!

  3. Mircea Ionescu

    Indiferent domnul Chitic merită felicitări.

    Ar fi multe de comentat dar nu prea am condiții.

    1) Din păcate de prea multe ori specialiștii sau tehnicii se dau ascunși după decizia politică. Hai să zicem că este necesară decizia politică, dar tehnicii au luat în considerare să prezinte decidentului politic trei și cinci soluții în urma unui studiu profund și detailat? Vorba aceea sunt vreo zece ani de când au început explorările, era timp berechet. Înțeleg că varianta a apărut așa din neant, nu o găsim într-un studiu. Așa că cel mai simplu dăm vina pe politicieni. În final cineva trebuie să-și ASUME o decizie cu riscuri și cu beneficii. Doar timpul poate să arate valabilitatea deciziei.

    2) Iată încă o dovadă că piața nu funcționează, ca și la energie electrică, pentru că nu se îndeplinește condiția să fie mulți ofertanți, și mulți consumatori, în proporție adecvată; De aceea se apelează la reglementări, dar mai ales sprijin de la Stat ?!?!

    3) Se vede lipsa unui energetician, noi știm că în energetică deciziile se iau pe termen lung, amortizarea se face pe termen lung (contrar atâtor altor domenii de activitate în care amortizarea se face foarte iute ) și mai ales că profiturile sunt minimale tocmai pentru că recuperarea investiției depinde de o cerere pe termen lung, preferabil constantă, nu variabilă. Altfel spus condițiile de livrare a gazelor naturale trebuie să atragă investitorii ca să facă industrie de prelucrare a acestora. Fac o paranteză gazele naturale au o rentabilitate mai mare dacă sunt folosite în industrie decât în energetică, în plus prin produsul finit ( să zicem îngrășământ chimic ) ai acces la piața mondială;

    4) L-am ascultat și pe Iancu, și pe Dragnea, foarte bucuroși că avem securitate energetică, și au vândut marota cu Rusia. Oare? Eu zic că securitatea energetică este să ai acces la mai multe resurse, inclusiv din considerente de piață, dar și particularităților de exploatare dificile care pot duce la întreruperi de livrare a gazelor pe perioade mai scurte sau mai lungi. Acuma eu nu cred că Rusia s-ar împiedica de o piață mica, 12 miliarde MC/anual, comparativ cu imensitatea resurselor lor de gaze naturale. Dar oare Germania de ce vrea conducta directă cu Rusia? Totuși Rusia are aceste resurse sigure pentru 100 de ani, nu mai punem la socoteală că au altele identificate dar neexplorate. Resursele din Marea Neagră, aceste 200 miliarde, nu reprezintă nici 20 de ani consumul actual de gaze naturale al României. Ținând cont că mai avem resurse terestre, este evident că odată începută exploatarea aceste gaze din Marea Neagră, trebuie livrate continuu la un volum cvasiconstant, deci rezultă clar că trebuie că o parte să fie exportate ?!?!
    Atunci problema se pune așa, oare nu și-ar permite rușii, pe vreo 20 de ani să vândă la 42 lei/MWh, sau sub prețul mondial? Atunci ce o să zică poporului Merkel, Germania consumă mult mai multe gaze naturale decât România? Drag popor german, știți din motive de securitate energetică, fără să lăsăm piața să funcționeze liberă, trebuie să consumați gazele naturale mai scumpe decât cele pe care le oferă rușii ?!?!
    Acuma vă dați seama de ce până și Trump îi spune lui Merkel să nu facă legătura directă cu Rusia, chiar i-a sugerat să facă conducta prin sudul Europei ?!?! Acuma nu putem să-i bănuim pe nemți că nu știu să-și facă planificarea economică ?!?!

    Mă rog, sunt și aspecte pozitive, dintre care acum nu enunț decât intenția Romgaz să preia un combinat chimic, dar și pentru acesta o eventuală concurență a unei oferte cu preturi mai mici de la ruși îi bagă în camera de meditație.

    În concluzie, este bine să rămână ușa deschisă și către gazelor naturale rusești, totuși, dacă nu mă înșeală memoria au resursa cea mai mare dar și cu durata de viață de circa 100 de ani, la actualul consum, ușor extensibilă la 150 de ani, fără a atacă resursele nexplorate încă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.