Atitudini

Lupta noastră

  Mulți, luând contact cu scepticismul meu, încep să mă bănuiască de diverse lucruri ascunse. Am tot avut parte, în […]

 

Mulți, luând contact cu scepticismul meu, încep să mă bănuiască de diverse lucruri ascunse. Am tot avut parte, în ultima perioadă, de contestări mai mult sau mai puțin acide din partea unor cititori de-ai mei. Desigur, sunt hârșit. De-atâta amar de vreme de când îmi scriu public ideile, m-am obișnuit cu tot felul de atacuri. De data aceasta însă e diferit întrucât atacurile vin de la oameni curați care, în mare, îmi împărtășesc viziunile.

E momentul acela în care trebuie să duc totul până la capăt, să împărtășesc din nou franc ceea ce văd și, desigur, să fiu în final acuzat de unii sau de alții că ceea ce spun nu face altceva decât să taie aripile vreunei construcții ipotetice pe care mulți o așteaptă, dar care nu va apărea niciodată. O să vor rog ca, de această dată, să citiți cu atenție și până la capăt ceea ce am de spus. Vă va ajuta să înțelegeți ceea ce vine și, mai mult, vă va face să înțelegeți de ce monstrul e atât de mare. Nu în ultimul rând, vă va călăuzi în teroarea viitorului.

Am prostul obicei de a „citi” prin prisma istoriei, de a filtra lumea de azi prin ciurul obiectiv și neiertător al trecutului. Asta mă face să primesc alarme interne de care întotdeauna țin cont. Poate primul lucru pe care-l văd și care mă copleșește este această maladie a lumii de azi, întinzându-se pe ascuns, instalându-se confortabil și apoi lovind neiertător. N-ați băgat de seamă, ea s-a instalat, precum un vierme, în adâncul sufletului vostru și acum considerați că tot ceea ce se petrece e normal deoarece ea face parte din judecata voastră. Cum vă simțiți dimineața când vă treziți? Dar seara când mergeți la culcare? Aveți sentimentul acela al unui abis care se deschide între voi și ceilalți? „Știți” că „doar voi știți” ceea ce simțiți? Iată-vă prinși în cea mai mare maladie care-a prins omenirea. Sunteți captivi pe teritoriul demonului însingurării.

Știu, îmi veți spune că e o simplă problemă trecătoare pe care-o țineți sub control, că dacă „lucrurile o iau razna” vă veți duce a psiholog, că oricum „toate se rezolvă până la urmă”. Sunt simptomele adâncirii în râpa fără fund a însingurării. Nu e ciudat? Suntem generațiile cele mai numeroase care-au trăit pe suprafața Pământului, lumea nu ne mai încape și pentru asta am dezvoltat orașe amețitoare pe verticală unde trăim înghesuiți ca-n stup. Fiecare-n celula lui, aflat uneori la câțiva centimetri de beton de celălalt. Suntem mai aproape ca niciodată unii de ceilalți, dar suntem însingurați.

Nu-i o figură de stil! Lumea întreagă a fost cuprinsă de demonul însingurării, aflându-se în imposibilitatea găsirii celuilalt. Culmea, tinerii sunt mai însingurați decât vârstnicii și de-aceea sunt mai radicali. Dar oare e aceasta o problemă atât de stringentă?

„Ceea ce îi pregătește pe oameni în lumea netotalitară pentru dominația totalitară este faptul că singurătatea, odinioară o experiență periferică, suferită de obicei în anumite situații marginale social, cum ar fi vârsta înaintată, a devenit o experiență cotidiană a maselor în continuă creștere din secolul nostru”(Hannah Arendt, „Originile totalitarismului”, 1951).

Cu un asemenea demon nu poți lupta de unul singur. Nici măcar în grup. E absurd să-l ataci pe un om pentru că e însingurat. În primul rând nu vei putea s-o faci deoarece el apare, isteric, în interiorul unei mase, clamând orice altceva, indiferent de cât de aberant ar părea. De cele mai multe ori, fizic, tu ești în însingurare, în timp ce el, însinguratul, se manifestă violent din interiorul unei mase. De ce se-ntâmplă asta? Pentru că masa e teritoriul de manifestare al marilor însingurați, zgomotul acela infernal, iraționalitatea devenită normă, toate acestea se transformă într-un liant care suplinesc de minune golul din sufletul însinguratului. N-ai cum să-l dibuiești, nu-l poți convinge. Mai mult, pierzându-ți timpul prea mult cu cei ca el, cazi treptat în aceeași prăpastie. Contagiozitatea însingurării e infernal de mare.

Iată un element aparent minor care stă la baza întregii realități sociale a zilei de azi. Vedeți de jur împrejur prăbușindu-se stâlpi solizi pe care mulți se bazau, concepte care erau considerate fundamente cu doar câțiva ani în urmă. Sistemul social e contestat de analfabeți funcționali, religia de cei care n-au trecut vreodată prin biserică și care n-au habar despre ce e vorba acolo, iar cultura, marea cultură, e dărâmată de agramați care citesc pe litere. Acesta este contextul. Mai adăugăm manifestările violente și o decredibilizare a întreg spectrului politic. Partidele mari cad pradă unor carieriști imbecili, în timp ce clasa politică e invadată de construcții dubioase tributare unor ideologii incerte.

Unde-am mai văzut noi asta? Republica de la Weimar vă spune ceva? Bandele înarmate luându-se la trântă cu poliția, extremele care se răfuiau liber în stradă, toate acestea vă spun ceva? Poate-mi veți replica virulent că pe-atunci se băteau în stradă extrema dreaptă cu cea stângă. Aveți dreptate, într-adevăr așa e. Văzând străzile Americii invadate de BLM-iști ați putea cădea în capcana iluziei că, întrucât „extrema dreaptă” nu e în stradă, setupul nu e același. E o iluzie. „Extrema dreaptă” a momentului ați ajuns voi, oamenii normali. Micul proprietar de magazin care-și vede micul său vehicul de subzistență vandalizat de monștrii corectitudinii politice și ai egalitarismului. Proprietarul unei case cochete pe care-a construit-o din venitul său mediu pe scara socială, într-o margine liniștită de oraș, e dușmanul acestei mase de nevolnici, isterizați și uniformizați mental de puterea masei și a ideologiei.

„Extrema dreaptă” sunteți voi, cei care încă vă închinați zeului normalității, voi cei care sunteți adepții granițelor, voi cei care mai aveți o brumă de moralitate. Voi ați ajuns, în ochii ieșiți din orbite ai monștrilor prezentului, plaga societății, cei din cauza cărora „nu merg lucrurile”. Vă simțiți devastați? Nedreptățiți? Știți că de fapt voi sunteți cei care munciți, care plătiți impozite din care sunt plătiți toți acești asistații sociali? Vă îngroziți când vedeți cum ăia urlă împotriva aș-zișilor „asistați sociali”, adică bătrânii care-au muncit o viață întreagă? De-aceea sunteți plaga societății! Pentru că n-ați înțeles cum anormalitatea, sluțenia, nedreptatea au devenit noile norme.

Vă îngrozește violența gratuită coborâtă ziua-n amiaza mare în stradă? Vă îngrozește elita delectându-se și „susținând intelectual” construcțiile vulgare venite din stradă? Sunteți îngroziți de ticăloșia elitei politice și intelectuale? Bun venit în Rusia pre-bolșevică sau în Republica de la Weimar. Fix așa a început toată nebunia care avea să se transforme în cea mai mare mașină de tocat a omenirii. Și, după ce tot acel Război s-a terminat, mașinile de tocat s-au reprofilat; de la tocatul de cadavre, la tocatul de creiere. Iată, pe scurt destinul nostru, iată ceea ce urmează!

Aveți puterea de a înfrunta un asemenea monstru? Vă puteți opune invaziei de irațional și anormalitate? N-o puteți face acum, când legea aparent e de partea voastră! Credeți c-o veți putea face atunci, când strâmbăciunea va deveni norma lumii?

Priviți-vă bine în oglindă și înțelegeți că ceea ce urmează e deja trasat. Uitați-vă la voi și faceți-vă planul unei lupte care, probabil, se va întinde pe câteva zeci de generații. O luptă care se va da din părinte în copil, care se va transmite, precum testamentul, de la o generație la cealaltă. Păstrați-vă curați și învățați-vă copiii să nu se murdărească. Vânați-le singurătatea și umpleți-o cu ceea ce lipsește cu adevărat. Păstrați-vă tradițiile întrucât ele sunt singurele care vă țin legați de strămoși. Nu vă rupeți lanțul acela care începe de-atâta amar de istorie cu omul care s-a stabilit pe-acest pământ inspirat de frumusețea sa și care n-a avut alt ideal decât acela de a-l lăsa fiului, care mai departe să-l lase nepoților s.a.m.d. Lăsați-le copiilor moștenire întreaga noastră frumusețe spirituală. Și învățați-i să lupte. Poate că lupta noastră e pierdută, dar vă asigur, că nu în van. Victoria finală va fi a noastră, noi vom câștiga Războiul. E o luptă grea, care se dă om la om pentru câștigarea fiecărui suflet. Vindecați-vă voi de însingurare și-apoi pe fiecare cunoscut pe care-l simțiși că vă cere vindecarea. Asta e lupta și strategia. Altă cale de salvare nu există.

                                                                                            Dan DIACONU, Trenduri economice

4 Comments

  1. Marian

    PAMFLETUL MITOCANILOR

    Mă piş pe banii voştri, mitocani
    De unde aveţi, mă, atîţia bani?
    Ce aţi muncit? Ce dracu-aţi inventat?
    Şi cîte Premii Nobel aţi luat?
    Din muncă şi din cinste nu se poate
    Să strîngi aşa averi nemăsurate.
    Un om normal nu face în trei vieţi
    Comorile pe care voi le-aveţi.
    Şi-atunci, cum încropiţi grămezi de bani
    În ţara tot mai plină de sărmani?
    E clar că din afaceri necurate
    Pentru că voi furaţi pe deşelate.
    Furaţi la şase mîini, cum are Budha
    Nu ştie nici vecinul, şi nici ruda.
    Ce minte rea aveţi, şi inventivă!
    Furaţi orice, şi grîul din colivă.
    Şi zahărul din ceai, chiar şi acidul
    Din borviz, dacă asta vrea partidul.
    Partidul… Paravan pentru Mafie…
    Ce dreaptă? Care stîngă? Bani să fie!
    Partidele-s o gaşcă interlopă
    Care-a speriat întreaga Europă.
    E plină fiecare puşcărie
    De hoţi ce-au şterpelit o butelie
    Ori două pîini, un cablu, o carcasă
    N-aveau ce da copiilor la masă.
    Iar voi? Întreaga ţară aţi furat-o
    Pe buze tot cu UE şi cu NATO.
    Aţi dat “tainul” la toţi veneticii
    Prostindu-ne cu foc de artificii.
    Paragina-i regină. Jaf total.
    Parc-a trecut războiul mondial.
    Şi ca un animal înfometat
    Aţi stat la pîndă, aţi adulmecat
    Şi colţii i-aţi înfipt în beregată
    Nu aţi avut nici mamă, şi nici tată.
    Iar prada aţi tîrît-o în bîrlog
    Făcînd mişcări de şarpe, sau hîrciog.
    Pămînturi, codrii, şcoli, chiar şi spitale
    Retrocedări vizibil ilegale
    Neruşinaţi şi lacomi aţi furat
    Cu acte false si complici la stat.
    Invazia lăcustelor e-o glumă
    Faţă de blestemata voastră ciumă.
    Voi n-aveţi idealuri, nici nobleţe
    Doar portofel şi maţe hrăpăreţe.
    Mă uit la voi cu scîrbă şi sictir
    Ce tare mirosiţi a cimitir!
    La cea dintîi revoltă mai nasoală
    Voi veţi fi primii tăvăliţi prin smoală
    Scuipaţi în ochi, la stîlpul infamiei
    Şi azvîrliţi în fundul puşcăriei.
    Aşa că fie-mi, dar, îngăduit
    Să vă dispreţuiesc la infinit.
    Nu sînteţi oameni – sînteţi mărunţiş
    Pe banii voştri şi pe voi: mă piş!

    CORNELIU VADIM TUDOR, 31 decembrie 2013, Bran

    • gigimutu

      Dumnezeu sa-l odihneasca pe saracul Vadim,

      singurul roman patriot care a mai fost prin parlament si care spunea adevarul despre toti masonii, coruptii, securistii, fostii comunisti, jigodiile ordinare care furau si fura in continuare Romania!!!!

  2. Cred ca Vadim nu a fost chiar asa de patriot din moment ce a facut stauie cu muianul unui presedinte al SUA,care a sustinut aducerea negrilor din Africa ca sclavi pe pamanturile cultivate cu bumbac de jidanii americani.Bustul numitului mai sus a fost amplasat prin Ardeal pe undeva.Lui Vadim i se mai poate aduce inca multe acuzatii inspirate din ambitiile sale stupide aladuri de jidanii lumii.Woodrow Wilson(W.W .Dubla initialelor numelui,semn evreesc)Presedinte SUA,pomenit mai inainte,apreciat de Vadim,pentru care motiv?

  3. Malus Dacus

    Hoții de voturi – Corneliu Vadim Tudor

    Nu se mai vindecă această ţară
    De boala asta groaznică şi rară.

    Este hoţia cea mai blestemată
    Care ne trage, zi de zi, pe roată.

    Sondaje mincinoase şi nefaste
    Scoase din burţi de nişte neamuri proaste.

    Apoi se fură-n văzul tuturor
    La urne chiar, şi pe calculator.

    Softul netrebnic e trucat din vreme
    Cu cele mai sofisticate scheme.

    Echipe de borfaşi bine dresaţi
    Din zori şi pînă noaptea sunt plimbaţi.

    Autocare pline de geambaşi
    Cutreieră la sat şi la oraş.

    Aceste turme bine furajate
    Votează în delir, fiindcă se poate!

    În cârdăşie cu primarii hoţi
    Mafia scoate limba de doi coţi.

    Pe înserate, se răstoarnă votul
    Rapid se schimbă urnele cu totul.

    Poliţia şi cu Jandarmeria
    Au scris pe steagul lor: „Servesc Mafia!”

    La un semnal, încep să intre-n roluri
    „Sondorii” ce livrează exit-poll-uri.

    Coloane colorate şi lucioase
    Te mint ca nişte mere viermănoase.

    E pus la grea-ncercare angrenajul:
    Cum să se „pupe“ urna cu sondajul?

    Cum poate fi servită pe o tavă
    Această cupă plină cu otravă?

    Înghit românii şi de data asta
    Iar Europa va tăcea, ca proasta!

    În ţara asta fără Dumnezeu
    Se fură tot: şi sfîntul Curcubeu.

    Se fură grâul din colivă chiar
    Şi zahărul din ceai, de-l bem amar.

    Se fură dinţii, ochii unui mort
    Şi fătul rezultat dintr-un avort.

    Ce ţară mai e asta? Nu e ţară
    E colonie penitenciară!

    Nu vă miraţi că de un sfert de veac
    Românii pupă moaştele şi tac.

    Tratează cu sictir şi cu boicot
    Chemarea politrucilor, la vot.

    Şi dacă merg la urne, unii vin
    Pentru fasole şi un kil de vin.

    Democraţia? Aş, e doar o farsă
    Un şmen păgîn, cu Biblia întoarsă.

    De-atâta timp, românii sunt drogaţi
    Mereu ies alţii, care nu-s votaţi.

    Iar găştile acestea interlope
    Livrează şpăgi întregii Europe.

    Dar nici yankeii nu sunt neglijaţi
    Doar sunt destule bogăţii-n Carpaţi.

    Pe hărţile desfrâului barbar
    Această ţară-i nod feroviar.

    Aici se fac şi se desfac reţele
    De mari spioni şi făcători de rele.

    De traficanţi de arme şi organe
    De pedofili cu vicii sub-umane.

    Când vor ieşi acestea la iveală
    Ruşinea va fi cruntă şi mortală.

    Habar n-aveţi cât ne-am ticăloşit
    Ne va crăpa obrazul la sfârşit.

    Iată de ce nu e lăsată ţara
    Să-şi scuture, ea singură, povara.

    E clar de ce Mafia Hrebenciucă
    Nu va scăpa nimic din ce apucă.

    Păzea, că vin alegerile iar
    Mare atenţie la buzunar!

    Aceleaşi bande vechi şi reciclate
    Iar mint că au proiecte minunate.

    Să nu le credeţi, nu le daţi vreun vot
    Mai bine le daţi una peste bot.

    Grădina Maicii Domnului, e clar
    Este închisă pentru inventar.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *