Remember

Mafia hunedoreană, comisarul Berbeceanu și instinctele materne ale Laurei Kovesi

  Ați auzit de dosarul „Hidra”? Prin 2006 cu siguranță da, acum precis ați uitat, deși procesul început în 2007 nu […]

 

Ați auzit de dosarul „Hidra”? Prin 2006 cu siguranță da, acum precis ați uitat, deși procesul început în 2007 nu s-a terminat nici azi, pentru că este o stratagemă de tergiversare ca să se prescrie faptele. Dosarul privește mafia fierului vechi din municipiul Hunedoara și la constructia lui au lucrat, alături de alți polițiști și Traian Berbeceanu, viitor comisar-șef și viitor șef al Brigăzii de Combatere a Criminalitătii Organizate Alba și procurorul-șef delegat de la DIICOT Sibiu, la acea vreme, Laura Codruța Kövesi, în prezent procuror-șef al DNA. În vara anului 2006, comisarul Traian Berbeceanu şi procurorul Laura Codruţa Kövesi erau eroii principali în serialul cu iz polițist oferit presei, eveniment care s-a vrut a fi „cea mai grea lovitură dată mafiei fierului vechi din Hunedoara”.

Presa măcăia ceea ce-i fusese servit: „Peste 50 de hunedoreni au fost ridicați și duși la audieri, iar ulterior cei mai mulți dintre ei au fost arestați. În municipiul Hunedoara, la începutul noului mileniu, s-a constituit un grup infracțional organizat, având ca lideri coordonatori pe Raita Andrei-Gheorghe (zis Endre, Calul sau Bulă) și Ioniță Gheorghe (zis Ghiță Francezul). Grupul infracțional organizat a fost constituit în scopul comiterii de infracțiuni grave, în principal pentru a sustrage materiale feroase și neferoase din incintă SC Mittal Steel SA Hunedoara și pentru a obține astfel profituri ilicite foarte mari prin valorificarea bunurilor furate la diferite centre de colectare sau de la persoane particulare care desfăsurau activităti de colectare ilegale.”

În cea mai mare parte, atât fierul cât şi aliajele şi materialele neferoase sustrase erau revândute combinatul siderurgic, realizându-se astfel un circuit aparent legal, cu prejudicii foarte mari aduse societăţii sus-menţionate. La sfârşitul anului 2005 şi începutul anului 2006, între cei doi lideri coordonatori, Ioniţă Gheorghe şi Raita Andrei-Gheorghe, au apărut disensiuni generate de dorinţa fiecăruia de a acapara în totalitate „piaţa neagră a fieruluiui vechi”, aducătoare de profituri imense, disensiuni care au degenerat în acte de violenţă şi care au dus la scindarea grupului în două grupări infracţionale distincte.

Din acea perioadă a început o luptă continuă între cele două grupări (peste 150 oameni mobilizau in stradă fiecare grup), adesea degenerând în acte de violenţă deosebită ca: tentative de omor, tâlhării, vătămări corporale etc. De asemenea, administratorii unora dintre societăţile comerciale colectoare de materiale feroase şi neferoase au manifestat afinităţi pentru una sau alta dintre grupări, în timp ce unii dintre administratori lucrau fără preferinţe.

Deci, cam acesta este dosarul „Hidra”. Întâmplarea face ca într-o anumită conjunctură să-l cunosc bine pe „Endre”, adică Raita Andrei-Gheorghe, unul din liderii mafioți, să ne împrietenim chiar, de nevoie, într-o celulă de pușcărie. „Endre” avea pe atunci 22 ani, era căsătorit și avea un copil mic. Era înalt, cam de 1,90, atletic, uneori cu comportamentul unui copil de 10 ani și se tot lăuda cât de mafiot a fost el el, agitând o bucată de ziar cu activitatea lui infracțională. Fratele lui era și el acolo,  executând o pedeapsă de 15 ani pentru omor.

– Cum dracu ai ajuns tu, măi „Endre”, mare mafiot, că parcă nu te încadrezi în tipul standard de mafiot, așa cum l-am văzut prin filme? –  îl întreb eu.

– Da’ tu cum dracu ai ajuns arestat, că parcă nu te încadreazi nici tu în tipul standard de avocat, așa cum l-am văzut eu în filme, mă pune el la punct, dovadă că avea câteodată și licăriri de inteligență.

Îl lămuresc ușor (la mintea lui de găina) că eu eram acolo în „misiune sub acoperire” pentru verificarea condițiilor de detenție. Luasem și eu câteva luni pentru că pusesem câteva zero-uri pe un act bancar,pe ideea că zero este zero, deci… nimic.  S-au complicat lucrurile când banca voind să-mi facă plata a descoperit că nu are ea atâția bani câte zero-uri pusesem eu!

În pauzele noastre de lupte libere în celulă (eu practic culturismul), flotări și genoflexiuni cu celălalt pe umeri, ne apucam fiecare de povestit. Tipul era chiar mafiot din perspectivă proprie. Se impusese în zonă prin violență extremă, violența era starea lui de normalitate. Iată intrarea în apartamentul lui, după o zi de „muncă”, așa cum îmi povestea el: „Sun la sonerie, abia la al patrulea apel îmi deschide nevasta. Îi dau scurt somn cu un pumn în cap. Maica-să vine la ușă și începe să țipe. Îi bag și ei un upercut în burtă de trece și ea pe somn. Apare vecinul la ușă lui, că a auzit țipete. Mă repede la el cu un scaun și i-l rup în cap. Somn și la el”. Ăsta era „Endre”!

Prin „muncă”, Endre agonisise în nici doi ani vreo opt apartamente în Deva și sute de mii de dolari, dar mai ales respect, în sensul mafiot, se-nțelege. Ca orice mafiot care se respectă, Endre avea și „trancan” (pistol) adus din Serbia. Să facă parte din bandă lui Endre era visul oricărui tânăr aventurier hunedorean, dar și a polițiștilor locali, putrezi de corupți.

Ei bine, DIICOT-ul lui Kövesi și-a făcut exemplar treaba, i-a arestat pe toți. Iată ce îmi povestea Endre: „Mă trezesc cu percheziția acasă, peste 20 polițiști DIICOT în frunte cu procurorul-șef DIICOT Laura Codruța Kövesi năvălesc dimineață la oră șase în apartament. Nu mă așteptăm la asta, că Berbeceanu mă ținea întotdeauna la curent cu tot ce făcea poliția legat de mine, dar de data asta nu mi-a spus nimic și nu am apucat să scot «tracanul» din casă. Kovesi purta și ea combinezon cu inscripția DIICOT. Întorc casă pe dos. Nimic compromițător, găsesc doar câteva zeci de mii dolari, dar să ai acasă dolari nu era o infracțiune.

kovesi berbeceanu 2

Când să plece echipă din casă, copilul meu se trezește de agitație și începe să plângă. Laura vine la el, îl mângâie pe cap și îl ia la povești : «Iartă-ne, micuțule, că te-am trezit, dar am auzit că tu ai multe jucării și am venit să le vedem, dacă ne lași», zice Laura. Copilul se liniștește brusc. Laura scoate un pistol din buzunar, îl arată copilului și îl întreabă: «Tu ai așa jucărie frumoasă cum am eu?» «Tati are», zice senin copilul. «Și unde ține tati jucăria asta frumoasă?», îl întreabă Laura ciupindu-l blând de obrăjor. «În baie, în perete», zice micuțul meu. «Hai să-mi arăți!», spune Codruța, luându-l în brațe și sărutându-l pe frunte. Merge cu el la baie. În baie, copilul îi arată placa de faianță. Un polițist scoate rapid placă, bagă adânc mână în deschizătură și scoate «trancanul»”.

                                                                                                                              Gheorghe BOZGAN

2 Comments

  1. IQ100

    cine a scris aiureala asta??semnatarul exista?/Cand a fost Codrula la DIICOT??cand a descins ea peundeva???sper ca e la misto…

    • justitiarul

      Articolul este semnat, Kovesi a fost procuror-sef la DIICOT Sibiu, pozele din articol sunt chiar de la descinderea din Hunedoara.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.