Observator

Magnatul evreu George Iacobescu s-ar fi vrut premierul „liant“ şi tehnocrat/independent al României

  Sponsor USR, PSD şi al politrucilor precum Nicuşor Dan, magnatul evreu s-ar fi vrut premierul „liant“ şi tehnocrat/independent al […]

 

Sponsor USR, PSD şi al politrucilor precum Nicuşor Dan, magnatul evreu s-ar fi vrut premierul liantşi tehnocrat/independent al României – dar şi numirea lui Bogdan Aurescu s-ar fi subscris aceloraşi jocuri 

Florin Cîţu este, după decizia Curţii Constituţionale, prima desemnare legală de premier după căderea guvernului Orban, dar şi guvernul Cîţu ar fi trebui să cadă în mod firesc la vot, ne­având susţinere parlamentară reală (decât speriaţii de anticipate), abia apoi urmând nominalizarea a doua, cea adevărată. Ca să aibă alegeri anticipate, cum vrea, Iohannis, ca preşedinte, poate dizolva Parlamentul doar „în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respin­ge­rea a cel puţin două solicitări de învestitură“ (articolul 89 din Constituţie).

Iohannis nu l-a desemnat (încă!?) pe George Iacobescu ca premier al României, dar a doua zi de la ieşirea de la „consultările“ de la Cotroceni (26.02.2020), când Cîţu a fost desemnat să formeze un nou guvern, Partidul Naţional Liberal, prin vocea lui Ludovic Orban, şi-a declarat susţinerea pentru funcţia de primar al Capitalei a can­di­daturii lui Nicuşor Dan, preferatul şi investiţia lui George Iacobescu şi a altor afacerişti asociaţi acestuia încă de acum peste 4 ani.

                                                                        *

Propus premier încă din decembrie 2016 de un Ong apropiat comunităţii evreieşti

George Iacobescu a fost solicitat prin registratura Preşe­dinţiei României ca premier al lui Klaus Iohannis, după alegerile parlamentare de la finele lui 2016 (sub numărul 14259/ 27.12. 2016 / Administraţia Prezidenţială), solicitarea venind inclusiv de la comunitatea evre­ias­că din România, printr-o veche facţi­une „civică“ a PSD. Axat pe politică şi relaţii externe, Ong-ul „România-Generaţia Următoare“ nu prea mai avea, însă, acces la conducerea parti­du­lui de la căderea politică a lui Mircea Geoană, care azi este însă iar pe val.

Click pe document pentru mărire!

Cum bine se ştie, liderul PSD Liviu Dragnea, după ce i-a fost refuzată de către pre­şedintele Iohannis propunerea de premier a musul­mancei Sevil Shhaidef la finele lui 2016, l-a propus pe Sorin Grindeanu, iar Iohannis a accep­tat compromisul, mulţumind astfel nu­mai pe jumătate cererea grupului „civil“ care i s-a adre­sat, fundaţia „România-Gene­raţia Ur­mă­­toare“, de „integrare europeană“, grup emanat la începutul anilor 1990 de către FSN şi tutelat apoi de structurile pesediste de politică externă. Iohannis a satis­fă­cut astfel doar cere­rea „să nu nominalizaţi un musulman la conducerea Executivului României“.

Acest Ong conservă al PSD(FSN) are ca principal asociat / partener Federaţia Comu­ni­tăţilor Evreieşti din România, în grupul restrâns de „societate civilă“ constituit în 2011-2012 la minis­te­rul de Externe (într-o perioadă de plină ascensiune a lui Bogdan Aurescu) şi numit simandicos „Unitate şi Exigenţă pentru Schengen în România“, grup co-sem­natar al adresei oficiale din decembrie 2016 prin care era solicitat premier al României magnatul evreu George Iacobescu (în  contrapondere cu „un musulman“, adică doamna Shhaidef).

Iar evreii din România îl au ca lider pe linie economică şi masonică pe Jose Iacobescu (şef al ordinului evreiesc B’nai B’rith – ce îşi are „Centrul Mondial“ în Israel – şi primul „preşe­dinte fon­dator“ al Camerei de Comerţ şi Industrie a României, înfiinţată în anul 1990 printr-o hotărâre a guvernului FSN condus de Petre Roman-Neulander).

                                                               *

În acest „grup civic“ („pentru Schenghen“) cu scheme şi sfori politice, comunitatea evre­iască din România este reprezentată de un anume Iosif Blum (născut în 1938), care apare, la în­tâl­nirile cu mi­niş­­trii ro­mâni (la Justiţie sau la Turism, de exemplu), orto­gra­fiat şi Josef Blum sau, mai des, ca José Blum, în calitatea de mână dreaptă / „consilier“ al preşedintelui comu­ni­tăţii evreieşti, Aurel Vainer, sau chiar al „federaţiei comunităţilor evre­ieşti“. Acest Blum, răs­plă­tit de ex-pre­şe­din­tele Băsescu în 2009 cu gradul de cavaler[1] pentru propagandă holocaus­ti­că, are dese intrări mai ales la ministerul de Externe, precum în 2016, în gu­ver­narea Cioloş, an la sfâr­şitul căruia, după alegerile parlamentare, îl voia premier pe George Iacobescu.

Este important de reţinut că acest Jose Blum se întâlneşte în structurile de conducere ale federaţiei evreieşti cu tatăl vicepreşedintelui USR, Cristian-Gabriel Seidler, prietenul cel mai bun al lui Nicuşor Dan. Seidler trebuia chiar să îi ia locul acestuia la şefia partidului în octombrie 2017, cu sus­ţinerea mo­rală a sponsorilor străini prin „aripa nicuşoristă“, dar a fost învins de Dan Barna (preferat pe moment şi de serviciile româneşti, probabil)[2]. Astfel, Jose Blum şi Andrei Seidler (tatăl USR-istului) deveneau din 2010 colegi în „Consiliul de Con­du­cere“ al FDCR / federaţia evreiască[3], unde Seidler tatăl reprezintă comunitatea evreiască din Oradea iar Blum pe cea din Bucureşti (al cărei preşedinte este însă Paul Schwartz, şi el implicat în treburile politice ale comunităţii evreieşti, dar sub nivelului lui Vexler, Vainer sau Jose Iacobescu).

Ca un adevărat „consigliere“, Jose Blum este. oficial, în organizaţia evreilor români, şeful „Ofi­ciului Relaţii, Cultură, Informatizare“ (zis şi „Sectorul“), de unde promovează „sionismul cul­­tural“ (pro­mo­va­rea entităţii naţionale evreieşti oriunde, „nu [numai] în Palestina“ – R.E. op. citat). Sau, cum zicea undeva Jose Iacobescu, „România este Noul Pământ al Făgăduinţei“ pentru afacerile evreilor.[4]

                                                               *

Cum propunerea ca George Iacobescu să fie prim-ministru îl arăta pe acesta ca fiind soluţia „liant“ politic şi al tuturor româ­ni­lor (care, aluziv, ar întruni şi consensul politic cvasi-general, de la USR până la PSD), George Iacobescu este acum iarăşi o potenţială soluţie din umbră, deşi mai mulţi liberali nu l-au agre­at în ultimii ani, din cauza sponsorizării adversarilor lor politici. În plus, nici Iacobescu nu se vrea doar un premier interimar, care să asigure gu­vernarea României doar câteva luni. Visul lui este să fie premier pe termen lung, nelimitat.

Evident că Iacobescu ar fi declarat „premier tehnocrat“.

                                                         *

Prin familia Reichman, angajatoarea sa, membră a vârfului finanţelor evreieşti mon­di­a­le, George Iacobescu a devenit în timp un intim sau un prieten al magnaţilor lumii, inclusiv al familiei Rothschild şi al familiei Soroş, de care îl leagă şi evreitatea comună. Aceasta deoarece, în primul rând, Paul Reichmann este partener asociat cu familia lui George Soros în fondul aces­teia de investiţii, Quantum, iar parteneriatul cu familia Rothschild durează de generaţi la Reichmanni).

Intrarea lui Iacobescu în lumea marilor sforari ai politicii globale i-au asigurat-o tot bo­ga­ţii evrei britanico-canadieni, căci Paul Reichman îi ţine atât pe Henry Kissinger, cât şi pe lordul Carrington (fost ministru al Afacerilor Externe al Marii Britanii) în board-ul grupului edi­torial Hollinger Inc., al familiei, care deţine un mare număr de ziare în Canada şi în Statele Unite, precum şi London Daily Telegraph şi cel mai mare cotidian în limba engleză din Israel, Jeru­salem Post.[5]

Înainte de a şti conexiunile lui George Iacobescu cu politicienii români, cât şi finanţările şi sforăriile sale în politica românească (deşi mare parte au rămas secrete, cel mai probabil), ar trebui cunoscut mai întâi…

                          Cine este George Iacobescu!(?)

De mai mulţi ani este numit „the bankers’ landlord“ (pro­pri­etarul banche­ri­lor, în sensul de gazdă imobiliară) de către ziarul britanic The Thelegraph., dar mai este cunoscut şi ca „cel mai puternic «român» din City-ul londonez“.

George Iacobescu s-a născut în 1945 într-o familie evreiască din Bucureşti, ca şi Jose Iacobescu (cel care în România de după 1990 s-a ocupat de camerele de comerţ şi de inte­re­sele afacerilor străine în România, şef local al masoneriei evreieşti, adică a filialei din România a B’nai B’rith, preşedintele Iohannis decorându-l pe Jose Iacobescu a doua zi după ce a fost reales pentru al doilea mandat ca preşedinte, în noiembrie 2019.

Bunicul lui George Iacobescu ar fi fost avocat şi pro­prietarul celui mai mare ziar din ţară, zice el, probabil ziarul Adevărul, care înainte de 1948 era deţinut de proprietari evrei, dar pros­peritatea familiei lui a început să scadă spre finele anilor ’40, după instalarea comunis­mu­lui. Ziarele Adevărul şi Dimineaţa, proprietăţi evreieşti până la instalarea comunismului, au fost cele mai antinaţionale organe de presă. Aproape fără nici o excepţie, principalii ziarişti şi redac­torii de la aceste două ziare erau evrei care semnau folosind pseudonime româneşti. Unul din aceste nume de schimb este al lui Iosif Aurescu, pe care îl chemase înainte Iosif Goldenberg, un comunist ilegalist care mai târziu a emigrat în Israel ca Aurescu.

*

Până să emigreze din România, în 1975, George Iacobescu ar fi lucrat, de la terminarea facultăţii de stat (unde s-a specializat în Inginerie Civilă şi Industrială), pentru com­pa­nia bri­ta­nică George Wimpey (Taylor Wimpey Plc de azi) la construirea unor staţii de benzină (?) în România comunistă, ceea ce nu oricui i se permitea de către regim, indezirabilii având neca­zuri. A plecat însă „cu aju­torul unor con­tacte pe care re­uşise să şi le facă în Vest“, iar o mătuşă din Canada l-a înre­gis­trat ca om de afaceri în Park Lane din Londra, contra sumei de 5.000 de dolari canadieni.

Având din România o bună pregătire în ingineria construcţiilor (Facultatea de Construcţii), Iacobescu a fost angajat la Toronto la una dintre cele mai mari firme de construcţii evreieşti, Olympia & York, a fraţilor Reichmann, Paul (Moshe Yosef), Albert şi Ralph, fiii unui bogat ne­gustor evreu ungur de la Viena din peri­oada interbelică, Samuel Reichmann, dintr-o comu­ni­tate iudaică ortodoxă, care, „având co­ne­xiuni cu bancherii comerciali britanici, inclusiv cu fa­mi­­­lia Rothschild, …strânsese destul capital în băncile brita­nice, care să îi permită să-şi des­chidă pro­priul comerţ după părăsirea Eu­ropei“, devenind, la un moment dat „unul dintre cei mai in­fluenţi oameni de afaceri din nordul Africii“[6].

La firma fraţilor Reich­man, George Iacobescu a fost angajat direct asistent al vice­pre­şe­dintelui companiei, ceea ce înseamnă că a venit cu puternice pile şi recomandări, super­vi­zând construcţii atât în Canada cât şi în SUA, cea mai mare fiind World Fi­nancial Center din New York, sediul colosului bancar Merrill Lynch.

Stabilit la New York din 1983, ca vicepreşedinte al companiei, fiind pus de patronii prie­teni în postul şefului său, în 1987 Iacobescu avea să primească o nouă misiune, după ce Margaret Thatcher, premier al Marii Britanii propulsat de interesele financiare ale fa­miliei Rothschild (totodată şefă şi prietenă a angajatului Reichmann-ilor, lordul Carrington) a iniţiat „proiectul de reconversie şi reabilitare a fostei zone a docurilor londoneze“ de pe Tamisa, cunoscut drept proiectul Canary Wharf.

Ea îl sunase chiar pe boss-ul lui Iacobescu, pe Paul Reichmann, ca să îi spună: „Sun­teţi singurul constructor dezvoltator din lume care ar putea face Canary Wharf“. Astfel a ajuns George Iacobescu în Anglia, unde a şi rămas, înhămându-se la proiect.

Canary Wharf era atunci cel mai mare proiect de dezvoltare imobiliară din lume, durând din 1987 până în 1991, din care au rezultat 0,4 milioane mp de birouri, în 35 de clădiri uriaşe, printre care se numără sediile băncilor HSBC, Citibank (ambele legate de familia Rothschild), Barclays, Clifford Chance, Morgan Stanley, JP Morgan sau ale trustului Thomson Reuters (fondat în 1851 la Londra de către evreul Israel Beer Josaphat, fiu de rabin care şi-a schim­bat numele în Reuters, odată „creştinat“, deşi Reut este tot un nume evreiesc).

Mai târziu, George Iacobescu a deve­nit di­rec­torul executiv al cartie­ru­lui finan­ci­a­r Canary Wharf Group, sau, cum a fost poreclit, „the bankers’ landlord“.

La o investiţie absolut uriaşă, afacerea a trecut şi printr-un mare faliment ce pare destul de aranjat, pentru a nu-şi plăti toţi creditorii sau furnizorii, căci, ca prin minune, protectorul lui Iacobescu, Reichmann nu a suferit prea mult de pe urma falimentului, ci şi-a refăcut com­pa­nia în câţiva ani, rămânând şi miliardar şi cu 7,7% din mega-afacerea imobiliară londoneză. Aşa că cei mai mari acţionari ai Canary Wharf Group au devenit după „faliment şi redresare“, cu un pachet de acţiuni de 15,6%, tot nişte evrei, familia de evrei germani Glick, afacerişti cu di­amante. La rândul ei, fa­mi­lia Glick a numit ca administrator al acţiunilor sale compania N.M. Rothschild[7], iar Rothschild­zii l-au numit pe George Iacobescu director al centrului financiar lon­­do­nez (o buclă rotundă bine în­chisă în timp: cu banii Rothschildzilor s-au lansat iniţial in marile afaceri Reichmannii şi tot la Rothschildzi s-a ajuns).

         George Iacobescu ca RePatriot“ (patriotarzii cotrocenişti)

Iar George Iacobescu este, oficial, asumat şi afiliat şi de către RePatriot[8].

Cum am mai arătat în prezentarea falsei „societăţi civile“ din România, ideea acestei „forţe politice“ prezentate ca Ong al celor care se întorc în România după ce au fost plecaţi în Occident (mai ales de dinainte de 1990 şi mai ales în SUA) a fost ex­pri­mată de soroşista Sandra Pralong din anul 2010, în cartea „De ce m-am întors în România“, unde folosea des­pre aceştia terme­nul de repatriaţi, „Noii Patrioţi“/„Noii Paşoptişti“, „Mai români decât românii“ sau „Întoarcerea fiilor nerisipitori“, pentru ca în final ideea ei să se con­cre­­tizeze în organizaţia RePatriot (care îşi zice şi „Repatriot – Repa­tri­ere prin Antreprenoriat“ sau Re>Patriot), tute­la­tă de ea de la Cotroceni (unde este consiliera preşedintelui Iohannis), dar înfiinţată şi con­dusă din 2015, formal, de Marius Bostan, fost ministru în guvernul Cioloş şi, mai înainte, în anii ’90, aflat la putere în guver­na­rea ţărănisto-cederistă, inclusiv, apoi, în guvernul lui Mugur Isărescu din anul 2000.

Organizaţia apare în prim plan în 2015, după ce devine Klaus Iohannis pre­şedinte, care o face pe fosta executivă a lui George Soroş con­si­lier de stat la Palatul Cotroceni. Sloganul „Nesimţirea ucide!“, conceput de ea din 2006, devine „Corupţia Ucide!“, odată cu tragedia de la Clubul Colectiv, folo­si­­tă astfel politic de preşedinţie, iar „Noii Patrioţi“/„Noii Paşoptişti“ devin or­ga­nizaţia iohannist-cotrocenistă RePatriot, condusă de fostul lider ţărănist Marius Bostan, prieten apropiat cu Dudu Ionescu,  şi el consilier la Cotroceni.

Şi liderul USR Bucureşti, deputatul Claudiu Năsui, este fiul unui RePatriot cu mare greutate în afacerile penale ale anilor ’90, pe seama bugetului statului român. Acesta este Doru Năsui (zis şi Dorel Năsui) şi este prinicipalul făptuitor din „Afacerea Motorola“ („averea familiei Năsui…are rădăcini adânci în perioada de jefuire a României din anii de glorie 1990-1991“, cum scriau „Caţavencii“[9]). Dorel Năsui a făcut parte la începutul anilor 2000, alături de Marius Bostan (şeful RePatriot), şi din aceeaşi facţiune pretins „ţărănistă“ condusă de fostul privatizator al economiei româneşti, Radu Sârbu, aliatul politic al lui Klaus Iohannis din 2009, strânşi în jurul lui Mircea Geoană pentru a-l susţine pe acesta preşedinte al României.

Iar când spui Mircea Geoană, spui atragerea lui George Iacobescu către PSD.

După ce Iohannis a devenit preşedinte al României în 2014, din 2015 a apărut mişcarea RePatriot, co­or­do­na­tă de la Cotroceni de către consiliera Sandra Pralong, iar aceasta, în oc­tombrie 2016, în cadrul unei acţiuni a RePatriot, îi primea ca gazdă la Palatul Cotroceni (la preşedinţia României), drept „reprezentanţi ai Diasporei“ pe Dorel Năsui alături de germano-evre­ul George Roth (al cărui fiu, Andrei Roth, este implicat în dirijarea mişcării #rezist ca membru al board-ului filialei din România a firmei americane TechSoup, a evreului marxist Daniel Ben-Horin, adept al „revoluţiei globale web“).

Dar George Iacobescu nu este singur evreu emblematic al RePatriot, deşi este cel mai important. În afară de Sandra Pralong mai sunt şi „ambasadorii“ George Roth (prieten cu liderii USR), israelianca Ileana Rutman sau George Haber, un evreu orădean (ca şi Seidler de la USR) ajuns un mare dezvoltator IT în Silicon Valley-SUA, fiind „cel mai bogat român din Statele Unite, cu o avere de 100 milioane de dolari“, deşi este, de fapt, israelian.

                Sponsor de politicieni români cu legături la Londra

USR. Pentru marile bănci pentru care lucrează George Iacobescu, lucrea­ză şi primul arti­zan financiar al USR, Matei Păun, printre care se şi numără băncile rothschildiene HSBC sau Citibank (firma BAC a lui Păun a fost consilierul cumpărării băncii bulgăreşti Express Bank de către franceza Societe Generale, ca membru al unui consorţiu con­dus de HSBC, principala bancă gigant condusă de familia Rothschild). Probabil mai sunt puţin cei care nu ştiu că afa­ceristul româno-american Matei Păun, „Bancherul“, a fost din start creierul şi sforarul nr.1 din spatele creării Uniunea Salvaţi România (USR) ca partid, el însuşi numindu-se „soroşul USR“ şi fiind, în politică, adesea, unul din cei mai buni asociaţi ai Sandrei Pralong, binecunoscută ca prim instrument principal al lui George Soros în România, iniţial, şi con­si­li­eră prezidenţială a lui Klaus Iohannis, din 2015 până în prezent (ca şi Iacobescu, Pralong este evreică şi ea, dar numai după tată, evreu „agnostic“ Alfred Almosnino, emigrant în SUA din România comu­nis­tă, care i-a deschis şi ei porţile Americii, unde ea s-a lipit de George Soros).

                                                                *

Despre creierul sau „soroşul“ USR Matei Păun am scris pe larg deja[10], dar trebuie rea­min­tit că, la rândul lui, după ce a venit în România trimis de nişte speculatori americani, a lucrat până la urmă pentru un grup financiar destul de ocult din Londra, Regent European Securitie.

Astfel, Matei Păun şi-a în­ce­put ade­vărata ascensiune în România după 1996, când Sandra Pralong devenea consiliera preşedintelui Emil Constantinescu (aşa cum acum este a lui Iohannis), iar, în timp, Matei Păun a şi colaborat strâns cu fundaţia ei, „Synerg­Etica“, prin fun­daţia lui româno-americană, Romania Think Tank“.

În cartea ei despre care am amintit, „De ce m-am întors în România“ (2010, carte de fundamentare a ideii de „repatriot“), Sandra Pralong are două capitole suc­ce­­sive dedicate unul lui Matei Păun şi următorul lui Nicuşor Dan, prim simbol politic al USR (USB), persoană-proiect politic nu numai al Alinei Mungiu-Pippidi, în trecut, ci şi proiec­tul politic comun al Sandrei Pralong şi al lui Matei Păun, de la un moment dat.

                                                                        *

Acţiunea demarase cu 13 ani înainte ca, în 2016, „bancherul“ Matei Păun să apară ca principalul dirijor din umbră al Uniunii Salvaţi România. Conform Alinei Mungiu-Pippidi – de la care l-au preluat pe activistul Nicuşor Dan – Matei Păun ar fi făcut lipi­rea USR de SRI, tot aşa cum firmele lui financiare ar face parte din „imperiul manipu­lării“ controlat de SRI.

 

În 2003, Matei Păun, în timp ce era şi director în România al britanicei Deloitte&Touche, unul din primii patru auditori din lume. Dar, se lansase în „societatea civilă“ cu pro­priul Ong, „Romania Think Tank“ (RTT), pe care îl înfiinţează împreună cu Radu Florescu, director pe România al agenţiei britanice de advertising Saatchi & Saatchi, înfiinţată de o familie de evrei irakieni din Anglia.

Romania Think Tank, care a fost de la început sprijinită de Amba­sa­da Marii Britanii la Bucureşti, a şi fost condusă de un britanic, „istoricul“ Mark Percival, care a început să stea mult timp în România în anii ’90, după căderea comunismului, dar s-a stabilit efectiv între români din 2002 pentru a se „implica civic în proiecte menite să dezvolte societatea româ­neas­că“. Prin acest Ong s-a apropiat Matei Păun de Nicuşor Dan, pe atunci lider la Atac (Asociaţia Tinerii pentru Acţiune Civică), mai târziu la Asoci­a­ţia Salvaţi Bucureştiul (USR-ul de mai târziu). Această „Romania Think Tank“ a britanicilor lui Păun s-a aliat pentru înce­put cu Societatea Academică Română a Alinei Mungiu Pippidi în anul elec­­toral 2004 pentru a ajuta ali­anţa politică dintre liberali şi democraţi (Stolojan-Băsescu) să câştige alegerile, iar aceştia, la schimb, să diminueze impozitele pentru marile afaceri (prin introducerea „cotei unice“).

Sponsorul sau „soroşul“ USR, cum îşi mai zice Matei Păun, pro­du­ce cei mai mulţi bani prin firmele BAC Romania şi BAC Belarus (ce ar însemna Balkan Advisory Company, deşi foloseşte numai acronimul, BAC, care în lumea marilor afaceri este cu­noscut ca fiind cel acordat pentru uriaşa Bank of America Corporation de către bursa newyorkeză – New York Stock Exchange).

BAC-ul „soroşului“ USR a derulat afaceri de sume foarte mari în România, fiind, practic, un intermediar între companii locale aflate în dificultate financiară şi mari bănci occidentale şi ruseşti, doritoare să-şi investească capitalurile şi să se extindă, adică lucrând pentru bănci precum Morgan Stanley (aceeaşi căreia Păun i-a vândut firma sa de brokeraj HTI Group), sau pentru Standard Bank din Londra.

Una din firmele administrator al fondurilor americane de stat în zona României, precum Romanian American Enterprise Fund (RAEF) şi Balkan Accession Fund (BAF, fond su­pra­pu­nân­du-se ca interese cu BAC-ul lui Matei Păun), este Axxess Capital, pe care o consiliază Matei Păun în achiziţii şi plasamente locale. Aceste entităţi sunt responsabile de înghiţirea în România a băncii Carpatica şi de lansarea Patria Bank.

Iar Axxess Capital este con­dus de şefii Romanian-American Enterprise Fund (RAEF), fondul care, împreună cu fundaţia soroşistei Sandra Pralong, Synerg­Etica, a creat „cea mai larg dotată fundaţie din România“: Romanian-American Founda­tion[11].

Aceşti şefi sunt bătrânul evreu John Klipper şi, avându-l mereu alături de sine, ca mana­ging partner, Horia Manda, unul dintre cei mai im­por­tanţi sponsori ai lui Nicuşor Dan, pe vremea când acesta era şef al Uniunii Salvaţi România (USR), co-sponsorizându-l pe Nicuşor împreună cu George Iacobescu. Regăsim mereu evrei originari din România, căci şi John Klipper se trage dintr-o familie de negustori evrei din Vatra Dornei şi Cernăuţi (Czernowitz), care s-au retras la Bucureşti în timpul răz­boiului, când el era copil, şi unde trăia şi familia evreiască Iacobescu.

Când în 1994, Congresul SUA a înfiinţat fondul de investiţii „non-profit“ Romanian American Enterprise Fund, preşedintele SUA Bill Clinton l-a numit pe Klipper preşedinte, în împrejurarea că acea adminis­tra­­­ţie Clinton fusese una foarte deschisă către americanii cu cetăţenie is­ra­e­li­a­nă, iar George Soros fusese unul din susţinătorii lui Clinton. Iar Ion Cliper (John Klipper) a emigrat în Israel în 1960, apoi a virat-o spre Viena spre a-şi face studiile şi avea 24 de ani când a ajuns în Statele Unite, în 1962, unde s-a îndreptat spre New Jersey, ajungând la bătrâneţe şef RAEF sub pretenţia unei „îndelungate experienţe în conducerea unor companii americane“, dar şi al cunoaşterii mediului din România[12].

Acest John Klipper, care reprezintă „investitorii străini“ şi este într-un fel şeful „soroşului“ USR Matei Păun, este şi unul din pro­mo­torii ideii că românii sunt corupţi, ceea ce, „corupţia din ţările emergente“, promovată ca idee-mantra de şcoala de „guvernanţă“ şi de „soci­etate civilă“ de la Harvard University (de unde s-au lansat mişcările #rezist/resistance), este doar o metodă de control a autohtonilor în instalarea capitalului american şi occidental. Klipper a şi spus, stră­veziu, că are pretenţia ca capitalul occidental să câştige orice proces în justiţia din România şi să nu piardă vreodată, altminteri este „corupţie“[13].

                                                                   *

Finanţarea lui Nicuşor Dan în 2016 îi reunise, prin eforturile lui Matei Păun, pe George Iacobescu cu Horia Manda de la aceste fonduri americane, ca şi pe alţi bogătani (Alexandru Lăpuşan – liderul companiei Zitec, binecunoscutul româno-britanic Nicolae Raţiu – mare cum­pă­rător de terenuri, Iulian Stanciu de la Emag şi Florin Talpeş, creatorul Bitdefeder), îndepărtaţi astfel de la susţinerea unor cauze cu adevărat naţionale. La acea vreme Ong-ul lui Nicuşor Dan fusese deja supra-finanţat de „Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile“ (FDSC-ul lui Karen Fogg, la rândul lui alimentat de Fundaţia Soros şi de alte mari fundaţii americane)

 Iacobescu ca sponsor al PSD mai întâi (Mircea Geoană la baza creării „elitei“ diasporeze din Londra)

În mai 2016, purtătorul de cuvânt al PNL Bucureşti, Cezar Preda, declara: „Domnul Nicu­şor Dan nu este nici independent şi nu este nici măcar preşedintele partidului pe care zice domnia sa că l-a înfiinţat. Este un iepuraş împins în luptă… Vor­bim de domnul Sir George Iacobescu, care este unul dintre finanţatorii lui Nicuşor Dan, om de altfel foarte ono­rabil, dar după vizita lui Adrian Năstase în 2003 la Londra şi propunerea lui Dan Ioan Popescu [către Iacobescu] de a candida în 2004 la funcţia de primar general al Capitalei din partea PSD, pe care, după mai multe discuţii, a declinat-o [aflând din sondaje că ar fi înfrânt de Băsescu], s-a ivit şi posibilitatea ca, după ce iese domnul Adrian Năstase preşedintele României, domnul Iacobescu să fie primul ministru al României din partea PSD“.

În 2020, cu guvernul Orban demis, PNL-ul pare să îşi fi revivuit poziţia. Îl vrea pe Nicuşor Dan primar al capitalei Bucureşti şi nici George Iacobescu nu mai este blamabil pentru trecutul legat de PSD.

Iar numele celui care a legat cel mai mult PSD-ul de George Iacobescu în trecut este cel al lui Mircea Geoană, cât timp acesta a condus din diferite poziţii politica externă română.

În 2003, de exemplu, Mircea Geoană era ministru de Externe, funcţie pe care a ocupat-o în perioada 2000-2004 în guvernul Adrian Năstase.

Acţiunile lui Geoană trebuie înţelese şi prin aceea că el fusse racolat de super think-tank-ul global cu conducere evreiască Aspen Institute, din SUA.

În Londra financiară tronează George Iacobescu, dar lu­crează şi o seamă de mult mai tineri alţi români, ca funcţionari sau CEO „bancheri“ sau avocaţi. Unii dintre aceştia sunt organizaţi în Romanian Business Club din Londra, iniţiată de opt români în 2001 (când Geoană era ministru de Externe) şi „formată din oa­meni de afaceri de origine română şi oa­meni de succes din spaţiul eco­nomic britanic“, care „vor aplica în România ceea ce au învăţat la Londra şi vor deveni din angajaţi în Anglia, angajatori în România“[14].

Romanian Business Club, fără a avea indicată o adresă exactă, este localizată pe harta Londrei exact în centrul Canary Wharf, unde funcţio­nea­ză şi Camera de Comerţ Britanico-Română (la etajul 29 al celei mai înalte clădiri ridicate de Iacobescu).

Clubul s-a format pe ideea de exclusivitate, de grup elitist, adre­sân­­du-se celor peste 1000 de români care lucrau în cele 2 centre finan­ci­are ale Londrei. Clubul are evidente deziderate politice privind România, manifestându-şi deschis antipatia faţă de socialism şi de naţionalism, pre­cum o face una dintre importantele membre, Dana Denis Smith, originară din Sibiu, care a venit la Londra în 1994 să lucreze la Reuters (trust evreiesc ce îşi are şi el sediul în Canary Wharf). În 2004 au organizat la Bucureşti con­­ferinţa „Corporate recovery“ îm­preună cu KPMG, lider în Marea Britanie în consultanţă financiară şi care îşi are şi el sediul chiar în Canary Wharf Group, unde este director George Iacobescu. KPMG este şi mem­bră fondatoare a British Romanian Chamber of Commerce, care o sus­ţinea în România pe şefa Departamentului Naţional Anticorupţie, Codruţa Kovesi, ca şi partidul USR (Uniunea Salvaţi România), susţinut şi el de la Londra.

Iar unul din cei doi „patroni“ ai CityLink, grupare afiliată la Romanian Business Club (ca şi Rocity, este nimeni altul decât spon­sorul USR George Iacobescu, conform descrierii CityLink de pe site-ul Ca­merei, în care se mai arată că CityLink (sau „BRCC CityLink“) este braţul mai tânăr al Chamber, ca urmare a faptului că „în ultimii câţiva ani, Londra a văzut o mare creştere în număr a profesioniştilor români şi o creştere a afacerilor City-ului în România; sectorul bancar a ilustrat în particular acest aspect, prin mari companii precum Barclays, Citigroup, Deutsche Bank, Goldman Sachs, HSBC, Merrill Lynch, Morgan Stanley şi UBS, care anga­jează români şi fac afaceri cu România[15].

Celălalt „patron“ al CityLink este slujbaşul familiei Rothschild: onorabilul lord Lamont de Lerwich, adică fostul mi­nis­tru Norman Lamont, pe care periodicul britanic îl consideră cel mai vinovat personaj pentru dezastrul din „Miercurea Neagră“ din 16 septembrie 1992, când Lamont era ministru de Finanţe şi practic l-a ajutat pe George Soros să dea uriaşul atac asupra lirei sterline care a costat Anglia 3,4 miliarde de lire. Lamont lucrase înainte la N M Rothschild & Sons şi Rothschild Asset Management[16], iar când Reichmann-Iacobescu au con­struit Canary Wharf, chemaţi de guvernul britanic, Lamont era minis­tru de Comerţ şi Indus­trie sau şef al Trezoreriei în cabinetul Thatcher.

Romanian Business Club este azi afiliat, ca şi George Iacobescu, la RePatriot-ul dirijat de la Cotroceni de către Sandra Pralong.

                    Ascensiunea lui Bogdan Aurescu

În anul 2003, când se cimenta la Londra conexiunea PSD-George Iacobescu, Bogdan Aurescu, un diplomat cu origini evreieşti, era avansat în funcţii în ministerul de Externe.

El îşi lua atunci doctoratul în drept cu o teză despre suveranitate, pe care i-o coordona Adrian Năstase (premier în acelaşi timp) şi avansa în funcţia de subsecretar de stat. În cadrul ministerului de Externe, Bogdan Aurescu avea să dezvolte o relaţie fără precedent de strân­să şi cordială cu conducerea comunităţii evreieşti din România. Este deja consemnat că în februarie 2015, la sediul MAE, „ministrul afacerilor externe Bogdan Aurescu şi [liderul evreu] Jose Iacobescu, preşedintele Forumului [evreiesc] B’nai B’rith… au semnat un protocol de colaborare între cele două instituţii“. Adică masoneria evreiască ar fi vreo mare „instituţie“.

Sub Aurescu şef peste Externele României a apărut pe website-ul ministerului urmă­toa­rea explicaţie: „Organizaţia B’nai B’rith… este una dintre cele mai puternice organizaţii evreieşti din lume, deţinând reprezentanţe în peste 58 de state şi fiind prezentă în mai multe orga­nizaţii internaţionale, printre care ONU, UNESCO şi Consiliul Europei.“ (https://www.mae.ro/node/30471)

          O legătură foarte puternică la preşedintele SUA, Donald Trump

Până în pre­zent, conducerea influentului think-tank Hudson In­sti­tute este asigurată de pro­venienţi din familiile evreieşti. Dar „Hudson“ este reprezentat anual la aproape toate în­tru­nirile Grupului Bilder­berg din ultimii 20 de ani de către soţia miliardarului evreu Henry Kravis, Marie Josee Kravis, care se află poziţionată şi în conduce­rea trus­tu­lui de presă Hollinger Publishing, al fami­liei Reichmann, patro­nii co-et­nici evrei şi prieteni ai lui George Iacobescu. Familia Kravis, care a finanţat campania electorală a lui Donald Trump la preşe­dinţia SUA, a intermediat un fel de conciliere a lui Trump cu Grupul Bilderberg la prima reuniune a grupului după ce acesta, Trump, a devenit preşedinte, cea din 2017[17].

                    Cine l-ar mai fi vrut acum premier pe Iacobescu?

Imediat după ce a fost reales preşedinte al României în 24 noiembrie 2019, a doua zi, pe 25 noiembrie, Klaus Iohannis, l-a decorat pe Jose Iacobescu, preşedintele pe România al ordinului evreiesc B’nai B’rith cu Ordinul Naţional Serviciul­ Cre­dincios în grad de Cavaler. Decretul de conferire a distincţiei a fost con­­­trasemnat de Ludovic Orban, ca premier.

Un mesaj? După ce Iohannis criticase relativ recent guvernarea PSD pentru „înţelegeri secrete cu evreii“, acum îi anunţa pe aceştia că este el însuşi deschis la înţelegeri? Jose Iacobescu este şi unul din liderii Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, federaţie care, prin grupul „pentru Schenghen“, îi ceruse lui Iohannis la finele lui 2016 să îl numească premier al României pe George Iacobescu.

Locomotiva acestei revendicări, fundaţia RGU, avusese în trecut succes în demersurile ei la preşedinţie. Astfel, în martie 2008, România Generaţia-Următoare îi transmisese pre­şe­dintelui Traian Băsescu o scrisoare „urgentă“ prin care îi solicita ca după alegerile par­la­mentare de la finele anului la guvernare să fie adusă o echipă PSD lângă PDL, ceea ce s-a şi întâmplat în decembrie 2008 prin alcătuirea primului guvern Emil Boc.

Apoi, la unele acţiuni ale grupului Schengen al fun­da­ţi­ei România Generaţia Următoare au venit alături de el, precum la conferinţa de la minis­terul de Externe din mai 2011, Ong-uri bine cunoscute public, aşa cum sunt Transparency International (prin însăşi directorul Victor Alistar), Fundaţia Soros (prin managerul „proiectului Migraţiune“ al acesteia), sau chiar Fun­da­ţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDCS, mega Ong-ul fondat de fosta şefă a Delegaţiei Comisiei Europene în România, Karen Fogg, care a preluat rolul de lider al „societăţii civile“ de la Fundaţia Soros). Acelaşi FDSC care l-a ultra finanţat pe Nicuşor Dan, secondat apoi de bazaţii George Iacobescu şi Horia Manda (asociatul arhitectului USR).

Adrian Năstase, care este un prieten de casă al lui Bogdan Aurescu (ministru de Externe şi consilier de taină al preşedintelui Iohannis), este o nouă „valoare“ subterană a PSD, unde este mai nou şef zăpăcitul de Ciolacu, care se agaţă de orice.

Năstase şi Geoană sunt cei care au unit în trecut PSD-ul de George Iacobescu, iar acum şi Geoană este „reevaluat“ pozitiv de conducerea PSD, căci, cum s-a văzut, Marcel Ciolacu exulta pe Facebook în 2019 pentru că Geoană devenea secretar general adjunct al NATO. Un fel de „Ura!“ în stil comunist privind condiţia de slugă la plutocraţi.

Până şi realizatorul tv Adrian Ursu (soţul evreicei Carmen Avram, o apropiată a am­basadei Israelului la Bucureşti) l-a întrebat insinuos pe Ciolacu la începutul lui martie: „Dacă forţele politice importante ar fi venit cu o propunere serioasă [de premier], un savant de renume mondial, nu era mai bine?“ Care „savant“? Iacobescu sau Aurescu? Ha!

                                                                                                Cornel-Dan NICULAE

[1] Prin Decretul Prezidenţial nr. 1457 din 8 octombrie 2009. Profesional, Blum a fost, de fapt, un ingi­ner la Insti­tutul Africol de la Fundulea, dar, în comunitatea evreiască este executorul lui Vainer.

[2] La congresul USR care a avut loc în octombrie 2017 în Poiana Braşov trebuiau să fie prezenţi 291 de delegaţi, mandataţi de membrii partidului pentru a-şi exercita dreptul la vot. O treime dintre delegaţi, adică „nicuşorii“ care îl susţineau pe Cristian Seidler, nu a mai venit la Congres. „Nicuşorii“ au reclamat modul în care au fost desemnaţi delegaţii (ei voiau să fi fost mai mulţi delegaţi din Bucureşti – vechiul nucleu al partidului. USB-ul -, susţinători ai lui Seidler) şi au anunţat că vor contesta votului, aşa că au „boicotat“ întrunirea prin absenţă, iar Seidler s-a retras şi el în semn de protest, sigur că va câştiga în contestaţie. În ziua dinaintea evenimentului Comisia de Arbitraj de la Bucureşti a USR, unde majoritari sunt cei din aripa „nicuşoristă“, a decis suspendarea Congresului, dar a fost ignorată.

[3] Realitatea Evreiască nr. 344-345 (1144-1145) din iulie 2010, pag.1.

[4] interviu cu Iacobescu, atunci preşedinte al Camerei de Comerţ şi In­dus­trie România-Israel, publicat în Ziarul de Sibiu din 9.05.2005 (interviu reprodus de lucrarea „Politica filo-sionistă a României“).

[5] William Engdahl, The Secret Financial Network Behind „Wizard“ George Soros, capitolul Rich, Reichmann, and Soros’s Israeli links.

[6] William Claiborne and Kathleen Day, A dynasty of control, în The Wa­shing­ton Post din 26 aprilie 1992.

[7] Rothschild to advise on Canary Wharf, în The Telegraph din 6 iulie 2003.

[8] https://repatriot.ro/sir-george-iacobescu-singurul-roman-innobilat-de-regina-marii-britanii/

[9] Patrick André de Hillerin, „Dinastiile trentenarului: Claudiu Năsui“, în Caţavencii din 20 iunie 2019. Claudiu Năsui este fiul lui Dorel Năsui şi nepotul de frate al lui Simion Năsui. Fraţii Dorel şi Simion Năsui au fost amândoi implicaţi în Afacerea Motorola, păgubitoare României, alături de generalul Victor Stănculescu. În afară de general, toţi inculpaţii din afacerea Motorola s-au regrupat după prescrieea faptelor (anul 2002) la firma fraţilor Năsui, numită Radiotel SRL.

[10] Cornel-Dan Niculae, „Societatea Civilă“ de sub Ong-urile internaţionale… (publicată în 2019), capitolul „Uniu­nea Salvaţi România“ cu susţinere SRI & $oros – „Matei Păunul“ sau „soroşii USR“ cei noi.

[11] a se vedea despre afacerile Sandrei Pralong capitolul despre Fundaţia lui Soros din „Societatea Civilă de sub Ong-urile internationale“.

[12] Puţinele informaţii biografice despre Klipper provin din cartea fostului am­ba­sador al SUA la Bucureşti James Rosapepe, Dracula is Dead, How Roma­nians Survived Communism, Ended It, and Emerged since 1989 as the New Italy, Banc­roft Press 2009.

[13] În emisiunea Marius Tucă Show din 24.01.2002, Despre deva­li­zarea băncilor, a fost invitat şi John Klipper, care s-a exprimat astfel: „Eu repre­zint investitorii străini, care spun: «Justiţia în România e coruptă. De ce să venim aco­lo? Nu avem siguranţa că dacă dăm pe cineva în judecată, sau statul [în România], ni se va face dreptate»… [Dar] într-adevăr actuala guvernare [guvernul Adrian Năstase] luptă împotriva corupţiei(?)“

[14] Romanian Business Club fabrică afacerişti români la Londra (Cotidianul).

[15] http://brcconline.eu/citylink/

[16] Mr Lamont’s dark history, în The Guardian din 22 iulie 2007.

[17] ca­pi­to­lul „Alianţa“ Mesei Rotunde – „Bil­derberg“ (întrunirile Bilderberg de după anul 2004), din lucrarea Walter Brewitz, Familia Rothschild. De la Marea Finanţă la crearea Israelului. Rothschildzii şi era globalizării (Editura Carpathia Rex).

5 Comments

  1. La cati evrei sunt infiltrati in institutiile statului si in ONG-uri nu vad, nici in viitorul indepartat, un guvern romanesc care sa deparaziteze tara!
    Acesti paraziti vor face din Romania a doua lor patrie!

    • Cornel-Dan Niculae

      Momentan nu traim noastram romnia, prin care ar trebaluim si sa fim si prin lupta
      Ei pot avea aici cat de mult vor, cu condiiti de partea noasftra (vorbim platin auneurui pem saS – limajul lor parazit”. distrugatar de cevinte. Ex: „Ofi­ciului Relaţii, Cultură, Informatizare“Sa fim asemnea de cruzi.CU ADVeRARSI SRI. CUMVA, ALTEAT?
      (asta de sus a fost o altrare de postare facuta din extterio.

      • Cornel-Dan Niculae

        Nu mie, autorul articolului, imi apartine comentariul de mai sus, desi a fost semnat cu numele meu. Si nu poate fi vorba nici de o coincidenta de nume, cred. Nu am nimic impotriva comentariului, dar nu imi apartine.

  2. Adrian

    Domnule Cornel-Dan Niculae,
    Ce spuneti de vechea dvs cunostinta Mihai Popescu de la hotel Bucuresti?
    A aparut in filmul Miami Bici (2020) si nimeni nu a bagat de seama.

    https://youtu.be/zUOneia4y6A minutul 0:22

    • Cornel-Dan Niculae

      Uau!? Am vazut ca inainte de alegerile prezidentiale, la Miami, M. Popescu organiza o noua “diaspora” impreuna cu frate-sau, Dan Cristian Popescu (viceprimar PNL sector 2 Bucuresti, primarul de facto, caci primarul PSD a disparut de la primarie imediat ce a fost ales, din motive misterioase). Ei sunt buni amici si vechi tovarasi politici ai lui Ludovic Orban. Nu doar Misu Popescu, ci si viceprimarul PNL Cristi Popescu are in proprietate o casa la Miami (unde de deplaseaza destul de des). Misu si-a vandut acum vreo 3 ani apartamentul din Miami de aproape 1 milion $ si acum sta intr-o casa destul de modesta, intr-o zona de cubanezi. A vandut multe proprietati din Romania pe care pusese mana luandu-le de la statul roman pe mai nimic in perioada 1996-2000 (cat a fost CDR la putere), el fiind numit de Fondul Proprietatii de Stat in Consiliile de Administratie ale mai multor afaceri ale statului, precum BTT, Bucuresti-Turism sau magazinul Unirea, toate privatizate. Atunci a luat Mihai G. Popescu si baza sportiva de la Catelu, langa Bucuresti, apoi, acum cativa ani, i-a vandut-o lui Maticiuc, care petrece adezea cu el la Miami si despre care am auzit ca ar fi si producator la filmul artistic “Miami Bici”, deci e de asteptat sa joace in film si gazda Misu Popescu. Am auzit ca este acum cetatean american prin casatoria cu acea cubaneza din Miami/SUA cu care are un copil, ceea ce l-a putut feri de multe din faptele lui trecute de care ar fi fost informat Departamentul National Anticoruptie (unele din fapte de cand era consilierul lui Ludovic Orban la ministerul Transporturilor, prin 2008). Despre afacerile trecute din Romania ale Popestilor, ca si despre cele din SUA sau mai recente, voi relata pe larg, probabil, spre finele acestui an (mai spre alegeri).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *