Atitudini

Mărturisitorii credinței

  Cu cât dispreț ne tratează unii din presă pe noi ăștia care am ales să mărturisim pe Iisus Hristos. […]

 

Cu cât dispreț ne tratează unii din presă pe noi ăștia care am ales să mărturisim pe Iisus Hristos. Dispreț și ură. Nu aș fi crezut vreodată, când eram tânără, că o să trăiesc asemenea experiență. Să primesc ură și dispreț pentru că mărturisesc că cred în Iisus Hristos.

Bine, m-ar face ei si proastă. Nu că n-aș fi. Dar când mă uit în spateeee, e o coadă, nu i se vede sfârșitul. Si oricum nu le dă mâna să ne facă proști. Fiindcă absolut toți ăia mai citiți – cu modestie,mă includ  – , ca să nu spun că si mult invocații în ultima vreme oameni de știință chiar si hulitorii, tot ca mine ajung. Tot în fața lui Iisus Hristos. Numai că asta nu înțeleg ei, că e prea târziu la bătrânețe. Prea târziu.

„Delir mistic”,  „Credința nu se urlă”,  „Hristoși de colț de stradă”, „Biserica din suflet”. Câte clișee ieftine…

Cum vine asta cu „delirul mistic”? Dacă postezi de astea cu religie, cu ce a mai zis câte un preot, dacă pui o poză de la o slujbă de pomenire a eroilor, înseamnă că esti în delir mistic? Dar unde scrie asta? Cine stabilește limita delirului? Cine? Sau cumva este o operațiune de aruncare în derizoriu a celui mai mic gest de mărturisire? Mai degrabă.

„Hristoși de colț de stradă”? Mă scuzați, dacă îi înjuri pe ăștia care au închis cimitirul de Paște și de Paștele Blajinilor, înseamnă că esti un fel de Hristos mahalagiu? Nu, stimati jurnaliști manipulatori, nici vorbă. Suntem doar niste oameni care, atunci când e cazul, își strigă si ei durerea pe unde pot. Dar pe cine n-a durut că nu s-a putut duce de Paște la mormintele celor dragi trecuți la Domnul? Pe vreun nebun, poate. Si cine e mulțumit că s-a închis biserica, să fie sănătos. Eu nu sunt și spun asta. Nu înțeleg ce atâta deranj.

„Credința nu se urlă”? Dar cine urlă, domne? Nu urlă nimeni. Se cheamă mărturisire. Și ne scuzați că uneori aruncăm mărgaritarele la porci, în încercările noastre. Pierdem vremea si ne spargem creierii si sufletul să mai tragem pe câte unul după noi spre biserică aproape inutil. Că așa tare îi arde Crucea pe câte unii…jale.

„Biserica din suflet”? Suntem niște oameni care au înțeles forța împreună-rugăciunii. Nu contestă nimeni puterea sau necesitatea rugăciunii în propria casă, de unul singur, în biserica de acasă. Este chiar obligatorie. Dar una e una, alta e alta. Duhul sfânt nu vine în sufragerie sau în balcon.

Și încă ceva. Noi, civilii de pe aici, scriem ce scriem moca. Scriem ce scriem din convingere. Nu fiindcă am luat bani.

Sper ca vreodată să cerceteze cineva în baza cărei legi s-au dat 40 de milioane de euro presei. Ridică această problemă un biet „Hristos de colț de stradă”. Și nu pentru că m-ar interesa cine ce bani ia sau de unde. Dar mă arde când văd clar cum se dau bani pentru a sminti. Dumnezeu să îi ierte si să îi lumineze pe smintitori. Să îi scoată din hăul în care au alunecat cred că nici ei nu au realizat exact cum. Dar cineva i-a tras acolo cu o ață extrem de fină. Aproape nevăzută. Bine, e în primul rând forța banului. Dar nu e numai atât. Majoritatea celor smintiți au început să creadă în ce împrăștie. Dar ce nu realizeaza ei e că îi bântuie ăla cu coarne. Dacă ei cred că e mai bine așa decât cu Iisus Hristos, ce să mai spun? Nu mai spun nimic. Concluzia să o tragă fiecare, singur.

                                                                                                  Cristina LEORDEANU 

 

2 Comments

  1. alex

    Foarte bun articol! Felicitari! E scris din inima! Cineva spunea(nu mai stiu cine), ca comunismul i-a apropiat pe oameni in credinta in D-zeu. Eu cred, din contra, ca daca nu era comunismul, oamenii erau mai credinciosi!

  2. un mizantrop

    Cinci decenii a stat biserica in semilegalitate, adica, legea iti dadea dreptul, dar, partidul te infiera, daca erai practicant…ca botez faceau aproape toti, ca mai iesea de-un cadou…mai rezolvai din obligatii…de-astea….Chiar in ultimii ani, erai ciuca mistoului daca te vedea “colectivul” ca “frecventezi”…despre post, despre impartasanie, numai in casa…de aici si mirarea cand vedeai cozile imense la biserici, de sarbatori…iti tot venea sa intrebi de unde sunt toti oamenii astia…Dupa, a venit asa un val de “cunoscatori”…ei, “ateii” si conformistii de ieri iti spuneau cum sa te inchini, cum sa postesti, cat si la cine sa te rogi, ce duhovnici sunt trendy, ce manastiri sunt frecventabile, care preot a binemeritat ca a fost anticomunist (chiar legionar, ca si asta devenise “de bine” o perioada) si care e banuit ca ar fi fost cu “secu”…te certau ca nu intelegi esenta credintei, ca nu postesti “corect”, ca esti prea indulgent cu copiii, ca nu respecti invatamantul religios, ca…toate le stiau, ca si acum…ba, as zice ca, macar acum, de dupa “Dumnezeu iubeste lemnul si spatiile mici” sunt mai cinstiti…incorecti, rai, ticalosi, dar, cinstiti cu eul lor inchinator la interese practice si de grupuscul (ca nu sunt atei, asta e clar, ei nici nu stiu ce inseamna ateu), ei sunt doar contra, acum, contra crestinilor ortodocsi, nu vad nimic rau in iehovisti, penticostali, ori alti sectanti ce le populeaza politicul adorat…ortodocsii, astia sunt dusmanii lor, aia care nefiind catolici (!), ori protestanti (ca presul!) au impiedicat dezvoltarea occidentala a rasaritenei tari, aia care n-au fost in stare sa ridica catedrale si atunci cand au inceput mai bine faceau spitale…pe care sa le desfiinteze, ori inactiveze ai lor cand apucau puterea…In fapt, acesti ipochimeni sunt doar antiromani, ei urasc tot ce-i romanesc, chiar romanescul din ei si neamurile lor…astia sunt naimitii…atat!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *