Puncte de vedere

Minciuna, una dintre cele mai vechi îndeletniciri omenești

              Auzim tot felul de clișee imbecile, ca de pildă cel conform căruia prostituția este cea mai veche meserie […]

 

            Auzim tot felul de clișee imbecile, ca de pildă cel conform căruia prostituția este cea mai veche meserie din lume. Pentru a apare prostituția, prestatoarea de servicii trebuia să primească ceva în schimb (altfel, ar fi fost, cum am spune astăzi, dragoste curată). Să primească o bucată de pîine (ceea ce presupune că deja trebuiau să existe agricultori, morari sau brutari) sau o bucată de friptură (ceea ce presupune că deja trebuiau să existe vînători sau crescători de animale). Aceste meserii (ocupații) au fost primele apărute în istoria omenirii. Prima curvă pomenită, curva Rahav, apare doar în a șasea carte a Vechiului Testament, în Iosua.

Nu știu cînd a apărut prostituția, nu știu cînd a apărut minciuna. Dacă ne luăm după evrei, primul mincinos a fost Cain. Dar, repet, eu nu cred în Tora (sau Pentateuhul sau Cărțile lui Moise).

În prezent, eu identific șase mari surse de minciună, fără să pot preciza cronologia exactă:

– minciunile Torei, prin care evreii pretend că Iahve le-a dat lor orice palmă de pămînt pe care piciorul lor va pune talpa;

– minciunile bisericii;

– minciunile istoricilor, multe dintre ele cauzate de un patriotism excesiv și subiectiv – din păcate pentru noi, primul text în limba româna („Scrisoarea lui Neacșu din Cîmpulung”) a apărut de abia în anul 1521, astfel încît pînă atunci a trebuit să folosim cronici subiective (și în general denigratorii) redactate în antichitate de greci sau romani iar în Evul Mediu de unguri, polonezi, italieni și alții;

–  minciunile politicii;

– minciunile  mass-media și

– minciunile serviciilor de informații.

Unii se vor mira de ce nu pomenesc despre minciunile masoneriei – simplu, întrucît „masoneria este în toate”!

Unele minciuni au un caracter naiv, chiar înduioșător sau emoționant (ca de pilda „Vai dragă, ce bine arăți! ” sau „Nu am iubit niciodată pe nimeni ca pe tine!” sau „Cît ai lipsit din București, am stat numai în casă și am fost foarte cuminte!”), dar cele mai multe urmăresc motive importante, mondiale, meschine și murdare.

„Amicus Plato, sed magis amica veritas.” Detest minciuna, inclusiv cînd este patriotică. Cu scrierile mele i-am supărat pe mulți – pe unii, fiindcă naivi și fără să citească prea mult, sînt tributari lucrurilor pe care le-au învățat în școală, pe alții fiindcă am criticat partidele lor favorite, pe alții însă fiindcă sînt slugile minciunii și nu vor ca adevărul să fie cunoscut. Ca atare, astăzi  mă voi autocenzura – dacă voi spune tot adevărul, nu cred că va fi publicat. Și atunci, voi pomeni evenimente, fără să dau numele tuturor trădătorilor considerați eroi de către istorie, de către biserică sau de către tradiția populară. Adevărul-adevărat îl veți putea citi (sper) post-mortem, pe scribd.com.

1. Nu noi (adică dacii) am inventat scrisul. „Tăblițele de la Tărtăria”, (cele trei tăblițe din lut găsite între Alba Iulia și Orăștie) sînt un permanent subiect de controverse pe plan mondial. Vă trimit link-ul ca să nu credeți că selectez eu ce vreau din el.

https://ro.wikipedia.org/wiki/T%C4%83bli%C8%9Bele_de_la_T%C4%83rt%C4%83ria

Nici celebrele cuvinte „Decebalus per Scorilo” nu se știe exact ce înseamnă: „Pe un vas funerar descoperit la Sarmizegetusa Regia se poate citi textul “DECEBALVS PER SCORILO“. Unele interpretări îl consideră în limba dacă, posibilul sens fiind de Decebal fiul lui Scorilo, altele în latină, traducerea fiind Decebal prin Scorilo. Alții cred că e vorba de o simplă marcă de olar.”

Dacă dacii ar fi cunoscut scrierea de acum 7.000 de ani, era imposibil să nu fi rămas nimic scris în piatră de la ei.

De altfel, din limba dacă, în afară de „dava”, noi nu cunoaștem nici un cuvînt. Celebrele cuvinte pretins dace, barză, mînz, viezure, varză și brînză, conform DEX primele trei sînt de origine albaneză, varză este de origine latină iar brînză are o etimologie necunoscută. Legat de cuvintele ajunse la noi de la albanezi (popor născut la intersecția între traci și iliri), asta îmtărește o teză a mea pe care, întrucît nu am studii de specialitate, nu o enunț.

2. Se pretinde că noi, românii, am fost creștinați de Apostolul Andrei, „Cel dintîi chemat”. Ce minciună enormă!

Mîntuitorul a dat mari puteri Apostolilor, dar nu și puterea de a creștina un popor care mai avea nevoie de peste o mie de ani ca să se nască.

În al doilea rind, Apostolul Andrei a evanghelizat exclusiv în Dobrogea, în Sciția Minor (despre o imensă minciună a maicilor de la Mănăstirea Nămăiești, de lîngă Cîmpulung Muscel, nu vă voi referi acum). În Sciția, în mod firesc, populația majoritară era de origine scită, mai existau celebrele cetăți grecești (Tomis, Histria, Calatis) și mai existau și romani exilați. Din cite îmi amintesc, am citit că ar fi existat și niște daci (geți) pe undeva, în nord-vest.

De altfel, și martirii dobrogeni ai sec. III au fost, după nume, evident greci

https://ro.wikipedia.org/wiki/Halmyris

https://www.info-delta.ro/vestigii-istorice-39/monumentul-paleocrestin-din-niculitel–64.html

Tot în Dobrogea, avem și complexul de biserici și chili din cretă de la Basarabi, care nu se știe cine le-a creat (sigur însă că nu Băsescu).

Apoi, creștinismul a trecut Dunărea (sau Danubiul, sau Istrul, cum vreți să-i spuneti). Cînd? Cum? Nu știe nimeni, poate a fost minune Dumnezeiască. Dar în sec. IV avem evidențiați creștini goți pe tărîmul actualei Muntenii. Avem un episcop participant în anul 325 la primul sinod de la Niceea (Teofil al Sciției și Goției) și doi mucenici (Sf. Sava Gotul și Sf. Nichita Gotul).

Din exces de patriotism (care poate dăuna grav sănătății), unii pretind că s-a tradus greșit, că nu erau goți ci erau geți.  Hai să fim serioși. În primul rind, get era numele dat dacilor de greci, care nu trecuseră pe atunci în Muntenia. În al doilea rînd, era vremea popoarelor migratoare care cotropiseră în primul rind estul Europei în succesiunea care acum 80-90 de ani se învăța în școli sub forma „go-hu-ge-a-sla-bul-ung-pe-cu-ta-tu”.

Legat de Sf. Apostol Andrei, vreau să amintesc o (posibilă) legendă. Biserica Ortodoxă Greacă nu are patriarhie. Ea este condusă de un Arhiepiscop care (contrar celorlalte biserici naționale ortodoxe), are în subordine mitropoliți. Se spune că Greciei i s-a interzis să aibe patriarhie întrucît grecii sînt singurul popor creștin existent care au ucis un Apostol (pe Sf. Andrei, la Patras). Dar faptul că grecii nu au patriarhie proprie nu îi deranjează cîtuși de puțin atîta timp cît, în mod tradițional Patriarhul de Constantinopol și Patriarhul de Ierusalim sînt greci.

3. Nu sîntem buricul pămîntului, nu sîntem alfa și omega, sîntem un popor care am dat omenirii multe genii dar și cohorte de imbecili, care am avut puzderie de mari eroi dar și de trădători ori lași, care am avut oameni harnici, vrednici, dar și puturoși, leneși, profitori (mai ales după ce politica a devenit meserie).

Nu mă voi referi la marii inventatori romîni, arhicunoscuți, în domeniile aviației, medicinei, matematicii, informaticii, etc., nici la faptul că stilloul a fost invenția unui român, mă voi referi doar la românii cărora li s-a furat premiul Nobel pe care îl meritau cu prisosință.

În primul rind, dr. Nicolae Constantin Paulescu: https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Paulescu

Apoi Ștefania Mărăcineanu:

https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefania_M%C4%83r%C4%83cineanu

Apoi Gheorghe Benga: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Benga

Dar premiul Nobel a fost atribuit doar românilor care au parasit România: merituosul George Emil Palade (soțul aromâncei Irina Malaxa, fiica marelui industriaș antebelic Nicolae Malaxa), gunoiul Elie Wiesel (mincinos, terorist și dușman al României, căruia Ion Iliescu i-a oferit Steaua României iar Academia Română l-a primit la sînul ei), Hertha Muller și Stefan Walter Hell (asupra lor nu mă pronunț).

Știu, cineva va dori să mă critice (așa cum a făcut-o într-un comentariu adus articolului meu despre premiile circului Nobel) că nu îl includ pe dr. Ioan Morar. Explic din nou premiul Nobel se acordă unei personalități, unui grup de cercetători sau unei organizații (fundații, societăți, etc.) – în acest ultim caz, nu se consideră că îl primesc, nominal, membrii conducerii.

Pe acest pămînt s-au mai născut două genii, precursori ai zborurilor cosmice. Dar obiectivitatea mă împiedică să îi consider români – s-au născut pe cînd teritoriul nu apaaținea României iar ei, germani fiind, nu au avut niciodată conțința de a fi români

https://ro.wikipedia.org/wiki/Conrad_Haas

https://ro.wikipedia.org/wiki/Hermann_Oberth

Deocamdată, ajunge.

                                                                                                                    Dan Cristian IONESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.