Atitudini

Naționalismul

  Sunt contactat în ultima perioadă de tot felul de oameni care-mi spun să particip la diverse construcții politice. În […]

 

Sunt contactat în ultima perioadă de tot felul de oameni care-mi spun să particip la diverse construcții politice. În primul rând nu-mi dau seama de ce-mi fac asemenea propuneri oamenii care nu mă citesc, dat fiind faptul că am anunțat de atâtea ori că nu mă interesează să intru în politică. Dacă aș fi vrut s-o fac, credeți-mă că puteam s-o fac la nivel mare, nu pornind după caii verzi pe pereți ai oricărui aventurier. Nu în ultimul rând, ar trebui să fiu deosebit de idiot să-mi arunc credibilitatea și, mai ales, credința mea în joc pentru o chestie „experimentală” a unor oameni mici.

Să vă explic unde-i problema. Mulți cred că, existând o necesitate în societate, e nevoie doar de a face oferta respectivă și gata, problema e rezolvată. Se vede de la o poștă că respectivii – care n-au reușit la viața lor nici măcar să vândă o pereche de chiloți – visează umed că pot apărea ei pe cai albi și imediat prostimea se va grăbi să-i voteze. Evident că așa ceva nu merge. Și nu va merge în veci întrucât partidele tradiționale au mâncători de căcat profesioniști care, față de ambulanții amintiți, la o adică le pot induce votanților din publicul țintă inclusiv ideea că sunt buni samariteni în timp ce le fură portofelul din buzunar și le violează nevestele. Că așa-i în sportul ăsta numit politică.

Ajunși la acest punct, sunt ferm convins că vă chinuiți să înțelegeți motivul pentru care nu există un partid cu adevărat naționalist. Pentru că aveți întrebarea vă voi răspunde franc: principalul motiv sunteți voi! Știu că sună aiurea, dar aveți puterea să priviți adevărul în față! Un partid este doar vârful aisbergului, nu baza sa. Un partid nu poate apărea din neant. Dacă veți studia serios istoria veți constata că au fost oameni bogați și puternici care-au încercat să facă partide, dar au dat chix. V-ați întrebat de ce partidele lui Voiculescu, în ciuda puterii mediatice extraordinare pe care-o pune mereu la bătaie, n-au reușit niciodată să treacă pragul electoral?

O să înțelegeți ceva mai mult acum. Așa cum am scris, un partid nu e cauza a ceva, ci tocmi consecința a ceva. În cazul nostru, un partid naționalist adevărat nu poate apărea decât dacă există o presiune de la bază. Presiunea respectivă nu poate exista fără o groază de mișcări care să cuprindă întreg spectrul vieții sociale. Ce înseamnă asta? Ar trebui, în primul rând să avem un ecou cultural solid. Apoi la nivelul societății civile și abia în ultimă instanță în viața politică. Ecoul cultural, culmea, există, dar nu este susținut de mai nimeni. Să vă dau câteva exemple. Cu ce vă educați copiii sau nepoții? Cu Mickey&Minnie? Cu subproducțiile Disney sau cu mizeriile care circulă pe post de desene animate? Cu jocuri de calculator/consolă care le intensifică violența și le declanșează instinctele sexuale mult înainte de vreme? Atunci de ce vă plângeți că vă scapă de sub control, că o iau razna și că nu vă mai înțelegeți cu ei? V-ați chinuit să înțelegeți asaltul care se dă asupra lor, ați încercat să vedeți ce valori li se insuflă la nivelul inconștientului? Dar voi, cum vă educați? Citindu-l pe unu’ sau pe altu’ pe facebook? Serios? Asta vi se pare implicare? Hai să vedem unde dați greș.

Există câteva edituri corecte, de orientare conservatoare, care se zbat să supraviețuiască. Spre exemplu, cei de la Anacronic au scos minunata carte pentru copii a Laurei Inalls Wilder, „Căsuța din prerie”. V-ați gândit să le-o dați copiilor să o citească? Dincolo de farmecul deosebit al scrierii, vor învăța cum se trăiește real, în mijlocul naturii, putându-se atașa de valorile solide, nu de prostiile vândute pe post de adevăruri ultime. Voi ați putea citi cărțile lui John Taylor Gatto, ca să înțelegeți ce anume să cereți de la sistemul de învățământ și, de ce nu, cum să evaluați profesorii copiilor voștri. Sau ați putea înțelege din „Distracția care ne omoară” a lui Neil Postman ce monstru se ascunde în spatele telecomenzii. Ca să nu mai vorbesc că tot acolo am descoperit o autoare minunată, pe Carmen Cătălina Alexa, căreia condeiul îi curge atât de cursiv pe hârtie încât n-ai decât o singură părere de rău: că s-a terminat cartea.

Îi avem pe cei de la Contra Mundum care, dincolo de numărul impresionant de texte conservatoare pe care le publică zilnic pe site, au reușit – nici nu-mi dau seama cum – să editeze câteva cărți excepționale. „Hollywood ezoteric” – impresionanta analiză ocultă pe care Jay Dyer o face „filmelor iconice” americane, carte din care puteți înțelege mesajele care vă sunt transplantate în creier și tehnicile folosite pentru aceasta. Mai mult, puteți înțelege cam cine dirijează lucrurile și spre ce. De asemenea, aveți cărți colosale ale lui C.K.Chesterton, Joseph Sobran sau Thedore Dalrymple. Pasaje importante ale unora dintre aceste cărți au fost publicate pe site-ul editurii, astfel încât aveți acces la o groază de material practic gratuit.

Nu în ultimul rând îi amintesc pe cei de la Librăriile Alexandria care, de altfel, au fost cam primii „antisistemici” de pe la noi. Nu doar că de ani buni susțin portalul Gândește – care zi de zi prezintă cele mai bune articole apărute în presă, bloguri sau social media – dar sunt implicați puternic și în activitatea editorială, scoțând cărți esențiale precum: „Propaganda” lui Edward Bernays, „Tratatul transatlantic și alte amenințări” de Alain de Benoist, „Războiul civil rece” de Jean-Michel Vernochet s.a.m.d. De asemenea, dintre scriitorii noștri îi veți regăsi pe Alexandru Petria, mai viu ca oricând în „Până unde are oxigen dragostea” sau excelentele povestiri ale lui Ioan Usca.

Mă opresc aici, conștient fiind că n-am reușit să acopăr decât o parte infimă de inițiative care, cu  banii și sacrificiile celor care, probabil, fac de toate pe-acolo fără a aștepta vreo compensație de la cineva, mențin site-uri, traduc sau scriu regulat. Osatura, așadar, există. Însă publicul nu se înghesuie. De ce? Pentru că voi, cei care ar trebui să fiți forța din spatele tuturor acestor încercări, voi îi ignorați. Sunteți patrioți de fațadă. Ați vrea să vină Făt Frumos, eventual la TV la o oră de vârf, iar voi să urmăriți cum acesta îi căsăpește pe dușmani în timp ce voi mai scoateți o bere de la rece.

Nu merge așa, dragii mei! Până nu veți face un minim efort, o încercare susținută de la zi la zi prin intermediul căreia să vă ridicați spiritual, absolut nimic nu se va petrece. Degeaba apar nebuni ca mine și ca alții – care încearcă marea cu degetul – dacă din partea voastră nu e nicio reacție. N-am nevoie de like-uri sau de alte chestiuni frivole gen încurajări în comentarii sau distribuiri. M-ar bucura enorm să văd că faceți un minim efort să ieșiți din groapa în care vă aflați. Nu vă iluzionați, nu spuneți că asta nu înseamnă nimic. De fapt înseamnă foarte mult. Până nu vom reuși să formăm cercuri culturale solide, până nu vom avea conștiință, absolut nimic nu se va petrece. Gândiți-vă că, în tip ce vouă vi se oferă adevărul gratis sau la prețuri care rareori acoperă toate eforturile, de partea cealaltă spălații pe creier plătesc bani grei pentru a fi mințiți. Ei cumpără minciuna și sclavia. Și sunt fericiți cu ele. Vouă vi se oferă adevărul, trebuie doar să faceți efortul pentru a-l înțelege, pentru a-i vedea toate fațetele. Știu, calea noastră e mult ai grea. Adevărul e uneori dur, insuportabil. Însă numai el, asumarea sa sinceră, te face să fii liber și să ai o relație corespunzătoare cu lumea.

Rețineți! Nu trebuie să ieșiți pe străzi. Revoluțiile sunt pentru șmecherii care mișcă turmele de proști. Nu veți reuși niciodată o revoluție pentru că nu sunteți oi! Și nici manipulanți de oi n-aveți cum să fiți. Nu așa vă faceți simțită prezența. Trezindu-vă la realitate și, cunoscând adevărul,  veți putea apoi vă formați comunități, iar astfel veți deveni invulnerabili. Credeți că dacă reușiți să formați o comunitate puternică, bazate pe principii solide și oameni de încredere, va mai putea intra cineva pentru a vă călca în picioare? Nicidecum!

Ceea ce încerc să vă spun e că, la ora actuală, semințele sunt plantate, există și așteaptă doar să fie hrănite pentru a răsări. Dacă puneți umărul, veți avea și satisfacția de a culege fructele. Altfel veți rămâne la nivelul de lamentare și întreg patriotismul vostru de va dovedi, din păcate, un fonfănit disonant. Dacă vreți mai mult, trebuie să faceți mai mult. Și nu pentru altcineva, ci doar pentru voi. Aici se despart apele.

Dacă n-aveți chef să îngroșați rândurile celor care fac efortul de a evolua, vă spun cât se poate de sincer că mai bine mergeți spre tabăra tefelistă. Vă veți încadra perfect acolo. Oricum, fără o pregătire continuă, fără o evoluție solidă în care să vă transformați într-o persoană conștientă de ceea ce se petrece, nu veți putea face nicio brânză. Lumea e complexă. N-o poți ataca dacă n-o înțelegi și, mai ales, dacă nu știi unde e eroarea. Așa e, unii mă vor considera cinic, dar despre asta e vorba.

                                                                     Dan DIACONU, Trenduri economice

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *